1,346 matches
-
ucis, au jefuit casele, au furat bani, obiecte de cult din temple, aur... Au devastat locuințele una după alta, căutând cine știe ce comori... Au omorât bărbați, femei, bătrâni, copii... Antonius își ascunse fața în mâini. — De ce n-am fost acolo? murmură îndurerat. I-aș fi oprit... În fața ochilor îi apăru chipul brutal al lui Vitellius, așa cum îl văzuse pe când lupta cu quazii. Îl văzu apoi în pulvinar la Augusta Rauricorum, în timp ce soldații lui îl băteau pe Valerius, iar sângele lui Salix uda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
exact ca un robot, ca o rețea electrică zornăind din cauza călătoriei cu avionul, din cauza fuselor orare traversate în goană și a mahmurelii. Din întâmplare, telefonul era o vechitură: un exemplar cu disc. Degetele îmi erau deja atât de roase și îndurerate, încât fiecare vârâre în găoacele discului mă ardea cu tăria plumbului topit... Așa că la jumătatea drumului m-am oprit, formând numărul, cu degetul mic de la stânga. — Numărul camerei, vă rog, a spus telefonista cu bâzâitul ei de bondar, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
piețele cariate, până dincolo de grilaje, de verandele ornamentate, de clinicile scumpe, de arabii tranchilizați, de suferinzii de măsele matoli, îmbrăcați cu ce au mai bun și de femeile lor în blănuri și pantofi de lac negri, de copiii lor îngrijiți, îndurerați sau fericiți, apoi pe murdara Oxford Street străbătută în goană de autobuze, până în Soho, aglomeratul tărâm al sexului, mâncării și filmului, apoi pe aleile înguste, până când am ajuns la locul rezervat lui Carburton, Linex & Self. Pentru mine Carburton, Linex & Self
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și nu știu de ce. * Nu s-a întâmplat nimic deosebit în ultimele două zile, ceea ce, din punctul meu de vedere, e un lucru bun. Nu s-a întâmplat nimic. Bun, așa zic eu, dar desigur că eu și spatele meu îndurerat ne-am dedat la tot felul de chestii. Eu și spatele meu îndurerat am compus o scrisoare pentru Martina. O scrisoare, da Ba chiar m-am dus pe Sixth Avenue și am cumpărat un dicționar care să mă ajute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zile, ceea ce, din punctul meu de vedere, e un lucru bun. Nu s-a întâmplat nimic. Bun, așa zic eu, dar desigur că eu și spatele meu îndurerat ne-am dedat la tot felul de chestii. Eu și spatele meu îndurerat am compus o scrisoare pentru Martina. O scrisoare, da Ba chiar m-am dus pe Sixth Avenue și am cumpărat un dicționar care să mă ajute în realizarea planului. Știți cum e cu momentele de mahmureală, când nu ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a hotărât să pună capăt unei povești care îi provoca doar neplăceri și să spună că e de ajuns. Nu-mi voi îngădui să-mi cumpăr prânzul, am spus eu, și sunt foarte serios. Doamne, nu-i așa? Eu și îndureratul meu spate am băut cocteiluri cu Butch Beausoleil. Din fericire, nu s-a făcut nici o aluzie la dezastrul din clubul Berkeley. Butch era frumoasă - un vulcan de tinerețe și sănătate - și părea suficient de ascultătoare în faza asta. Ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
griji. Totul se va termina cu bine. Noaptea aud glasuri de vagabonzi venind de pe acoperișuri. Șoapte gâtuite. Vin, trec, se mișcă. Mersul meu somnambulesc mă poartă prin întuneric până la baie și acolo mă aplec să-mi ostoiesc gura arsă și îndurerată. Văd pe fereastră o familie de zdrențăroși sau un grup strâns în jurul unui luminator galben. Unul din ei face un semn cu mâna sau din cap. Îi răspund ridicând o mână palidă. Ard lumânări în noaptea plină de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ani, o vor fi făcut-o toate, tot ce se cheamă femeie în viață. Surori, mame, bunici: stimate doamne, ce faceți? Ce ați făcut? Nu sunt șocat, doar dezamăgit. Nu vorbesc pe un ton furios. E un ton îngrijorat, tandru, îndurerat. Imaginați-vă, rogu-vă, fața mea grasă și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre voi m-ați făcut chiar mie chestia asta. Vă mulțumesc. Am apreciat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
călcați în picioare și brutalizați și batjocoriți și dați de pereți de bani. Dacă pământul s-ar da mâine peste cap, dacă s-ar dezintegra, dacă s-ar sinucide, am avea deja cu toții pregătite scrisorile noastre de sinucigași, bilețelele noastre îndurerate, nota cu suferințele noastre - banii înseamnă libertatea. Asta e adevărat. Dar libertatea înseamnă bani. Ai totuși nevoie de bani. Trebuie să zgâlțâi banii așa cum un câine zgâlțâie un șobolan. Grrrr! „Ce-ar fi dacă i-ai spune Martinei?“ m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e uimitor cât de repede te poți bine dispune în New York. Ăsta nu e oraș pentru pesimiști, pentru boarfele care te lasă cu ouăle-n durere, sau pentru ucigașii de chef. În New York n-ai cum să rămâi cu ouăle îndurerate. Nu-i nici o problemă. Îi trag lui Butch Beausoleil un număr. Nu mă crezi? Zău că asta fac. Pe la spate. Te-ai prins: ea e în patru labe și se ține de tăblia nechezătorului ei pat de bronz. Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strălucitori și dezolați ai lui Shadow, am chemat un taxi și m-am urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde telefonul aștepta răbdător, sunându-și clopoțelul de salut, răbdător și îndurerat, ca durerea. Ar trebui să-ți spun o grămadă de lucruri despre ologul ăsta care mă tot sună. Ar trebui să-ți spun, dar necazul e că nu pot să fiu... Bun, în regulă, poate că ar trebui să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sălta măciuca pentru Martina Twain, nu, nicicum, domnule. E ca și cum n-ar fi destul de bună pentru bătrâna mea ciocănitoare. — Nu face nimic, a spus ea aseară a douăsprezecea oară. Eu zăceam lângă ea, o lacrimă de nouăzeci de chile, clipind îndurerată din ochi, toată numai sare. — Da? am croncănit eu. M-a îmbrățișat și, cu șoapta ei fierbinte, mi-a spus tot ce se putea omenește spune. Da? am croncănit eu iar. Nici măcar ca un animal n-o mai pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aducă durere celorlalți doar atunci când datoria îl obliga s-o facă, pentru că-și iubea munca. Arăta ca o morsă bărboasă, imensă și greoaie apărută lângă Vultur-în-Zbor care părea o stridie tăcută, încordată și reținută. — Scuzele mele pentru deranj, a rostit îndurerat Șamanul. Cred c-avem de discutat o problemă destul de delicată. îVultur-în-Zbor îi remarcă gura - saliva pe la colțuri.) — Hm, a continuat Vraciul, tocmai mă întrebam dacă ai cumva vreo idee pe unde... este... ea? Ca mai toți cei din Axona, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de emoții în urmă se aflau acum patru morminte fără santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca depusă, dar în sens invers. Grămezi de pământ negru și ușor jilav stăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali erau Elfrida, însoțită de Vultur-în-Zbor, Irina Cerkasova și Cale-Bătută Peckenpaw. Contele Aleksandr Cerkasov devenise conducătorul oficial al orașului K în lipsa altcuiva. Până și Flann O’Toole preferase să-și limiteze imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali erau Elfrida, însoțită de Vultur-în-Zbor, Irina Cerkasova și Cale-Bătută Peckenpaw. Contele Aleksandr Cerkasov devenise conducătorul oficial al orașului K în lipsa altcuiva. Până și Flann O’Toole preferase să-și limiteze imperiul la mediul alcoolic al cârciumei Elbaroom. Așa că nobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi reveneau în mod natural și evident, fiului său. în fruntea procesiunii, zâmbind cu fericirea unui copil care învață un joc nou, se afla contele Alexei Aleksandrovici Cerkasov. Serviciul funerar a fost scurt și simplu, evitând orice pretenție de religiozitate. îndurerații principali au rostit câteva cuvinte, a fost împrăștiată țărâna și asta a fost tot. Alexei Cerkasov, chiorul din țara orbilor, stătea și zâmbea tăcut în ceața ușoară, ca un epitaf întruchipat. — Soțul meu, a spus Elfrida Gribb, a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
braț în jurul ei. — Madame, i-a spus. Aș vrea să rămân. Să rămân... și să muncesc. Iocasta a privit-o pierdută. De-acum totul era posibil. Fiindcă tot avem un loc vacant, a zis ea, ești angajată. Cele două femei îndurerate au rămas acolo un moment, agățate una de alta. Apoi Iocasta, cu ochii înroșiți, s-a dus la ușa din față. Peckenpaw era acolo când a deschis-o. — Casa Fiului Răsare își reia activitatea, a anunțat madame Iocasta. Era dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucru pe care îl puneam pe seama bunelor maniere și nu a suferinței. Se pare că Charles nu avea rude apropiate, doar niște veri în Olanda care nu veniseră la înmormântare, așa că Belinda nu era nevoită să le consoleze pe rudele îndurerate. Ea purta o pălărie neagră imensă și o rochie lungă, îngustă și neagră, în care arăta ca amanta unui magnat luându-și rămas-bun. Asemănarea dintre gemene era accentuată de hainele formale. Puteau fi chiar clone. Sir Richard a ținut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de femeie ce îmi fusese dat să aud vreodată. Tuba mare alintată de micimanul Cantarizescu, de la orchestra regimentului. — Tun, a întărit ea. Descopăr că, de câteva zile, scriu pe niște hârtii - copii dactilo sau xerox - pe care sunt strânse mesajele îndurerate trimise la moartea celui care mi-a fost șef la Arhiva Cinematografiei timp de mulți ani, câțiva lustri, cum spun nostalgicii. Au trecut de atunci, de la moartea lui, alți ani buni. Nu l-am evocat niciodată, decât în discuții întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că un om poate privi în gura altui om, îndurerat și pofticios, dacă nu ar fi într-adevăr flămând. Nu cred că poți birui prin ceva foamea. Ea face să dispară orice prag moral, moștenire de educație. Târziu, când am început să cunosc tot mai mult suferința Lumii în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
glasul lui Tomás În depărtare, iar apoi niște pași care se apropiau. Am improvizat un pretext cu care să-mi justific vizita neașteptată În fața prietenului. Silueta ce apăru În pragul vestibulului era tot a fetei. Cecilia Îmi adresă o privire Îndurerată, iar zîmbetul de mucava mi se risipi. Domnișorul Tomás mi-a zis că e foarte ocupat și că nu vă poate primi acum. — I-ai spus cine sînt? Daniel Sempere. — Da, domnișorule. Mi-a spus să vă zic să plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
una pe fața cavalerului adormit. El s-a trezit, dar când a dat cu ochii de ea, i-a primit salutul cu răceală și a sarit pe cal depărtându-se în galop. Zadarnic l-a urmat frumoasa domniță strigându-l îndurerată, zadarnic îl întreba ea ce facuse pentru a merita atâta dispreț. Rinaldo s-a făcut nevazut lăsând-o pradă deznădejdei, iar ea s-a intors cu ochii plini de lacrimi la locul unde-l găsise dormind. Acolo se intinse la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nesupunerea sa față de acea putere înaintea căreia toate ființele se pleacă; și că nu există decât unsingur leac pentru rănile ce i se făcuseră, iar acesta era să bea din apele Dragostei. Apoi l-au părăsit. Rinaldo, slăbit, cu trupul îndurerat, s-a târât către un izvor ce curgea în apropiere, și, simțindu-și cura uscată de sete, a băut cu lăcomie, aproape fără să-și dea seama, din apa dulce la gust, dar amară pentru inimă. După câteva înghițituri el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi multe. Căpitanul a fost recunoscut după înălțime și după săculețul cu pământ ce-l purta veșnic din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]