4,881 matches
-
se reverse. Un schelet, totuși, există. Scheletul vieții și al morții, al spațiului și al timpului, cu alte sensuri și înțelesuri, nu de jos în sus, nu de sus în jos, dintr-o parte în cealaltă, ci deodată, confuzionându-te și înecându-te în imagini atât de numeroase și de copleșitoare încât nu mai poți găsi niciun drum. E ca și cum ai încerca să numeri frunzele unui copac cu o coroană uriașă. E ca și cum ai încerca să memorezi toate științele lumii, de dinaintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
celei din prezent, o birmaneză mofluză, râdea posac, stră-stră-strătrandafirul celui de-acum se înroșise de râs, chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars, acum nu, fostele pisici de sticlă nebune după curățenie, acum nu, pădurea din tabloul cu pădurea, florile din natură moartă cu flori de pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum peștii înghit aerul-apă, branhiile mele sunt pline de sânge, scuip pe frunzele uscate, sângele care rămâne lucios pe paleta gălbuie a frunzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puțin, frânte de mâini tremurânde, pătate cu sos, cu sânge sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață și moarte. Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în grăsime, Sâni opulenți și fleici vălurite pe burți Revărsate obscen în hălci transpirate, Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mine în piramida vie pe care eu o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu-se în mine, că ea e Mioara Alimentară, pe care o speria atunci când era mică, am să te înec în Dunăre, ca pe puii de pisică scufundați de tine în butoiul cu apă, câte necazuri mi-ai adus, toți profesorii și părinții copiilor vin la ușa mea, mi-e rușine să mai scot capul în lume cât m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vremurilor: peste scârțâitul adidașilor copilei, peste zdrăngănitul basculantei copilului, peste tocănitul metalic al tocurilor soției. * * * S ub bolta cerului, Brăila a încercat să supraviețuiască. Se auzea muzica polifonică a dorinței sale de a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi și mă striga pe nume Vino acasă, băiatul meu! o auzeam numai eu, înecatul; lumea privea la femeia desculță, pe fruntea ei strălucea o stea tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
steaua pulsa ori de câte ori se apropia de fluviu, amintiri ce aveau să mă zgârie mai târziu cu gândul la băiatul înecat, la mama lui cu părul albit dintr-o dată, cu mintea scurtcircuitată de crudul adevăr, pe când noi ne credeam fiecare băiatul înecat în apele Dunării despletite asemenea părului mamei mele, mereu frumoasă, strigându-mi mereu numele, ca pe al unui posibil viitor mort, ca pe al unui posibil fost înecat, întâmplări despre care eu, nea Costică frizerul, asemenea prietenului meu, Șepcarul, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu mintea scurtcircuitată de crudul adevăr, pe când noi ne credeam fiecare băiatul înecat în apele Dunării despletite asemenea părului mamei mele, mereu frumoasă, strigându-mi mereu numele, ca pe al unui posibil viitor mort, ca pe al unui posibil fost înecat, întâmplări despre care eu, nea Costică frizerul, asemenea prietenului meu, Șepcarul, de la prăvălia de vizavi, auziserăm de-a lungul existenței noastre serbede, întreruptă din când în când de moarte, așa cum tata lui Grasu, în timp ce înălța zmeul, a făcut infarct și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și pe când Luna, având chipul lui Eminescu, plutea deasupra noastră și Căpcăunu, cu capul în mâini, rătăcea printre munții de grâu recitând, noi, cu caietele sub tălpi, făceam surf pe valurile de grâne și într-o clipă ajungeam la Brăila înecată în grâu. Unii mor de matematică, alții de grâu! spuse Gagu. Orașul e victimă a grâului adăugă Tomaida ba nu, pentru că de sub grâu se auzeau mașini, cântece, râsete de copii. Orașul sufocat trăia în comuniune cu grâul, în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obscenă întinsă sub globul Lunar. Caii l-au înțeles pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un vânt hain a vălurit o pânză de zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și iată-l pe Mitică, firește că-i elev de liceu și firește că ea îl privea cu răsuflarea tăiată. Câte vieți necitite pierduse! Tu ești? Da, spuse EL și ridică mâna. Era o Duminică tocmai bună de murit. O îneca, așa cum înecase ea în butoiul cu apă pisoii. În Sena, în Siret, în Dunăre, în apele Cerului, nu mai avea importanță. Ce gust de nectar avea moartea! Să tragă o gură de cer între două opriri ale orchestrei. Privi apos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l pe Mitică, firește că-i elev de liceu și firește că ea îl privea cu răsuflarea tăiată. Câte vieți necitite pierduse! Tu ești? Da, spuse EL și ridică mâna. Era o Duminică tocmai bună de murit. O îneca, așa cum înecase ea în butoiul cu apă pisoii. În Sena, în Siret, în Dunăre, în apele Cerului, nu mai avea importanță. Ce gust de nectar avea moartea! Să tragă o gură de cer între două opriri ale orchestrei. Privi apos tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
risipi jena. Există o clipă, între a cincisprezecea și a șaisprezecea înghițitură de șampanie, în care orice om este un aristocrat. Momentul acesta scapă neamului omenesc dintr-un motiv mediocru: ființele sunt așa de grăbite să atingă culmea beției încât îneacă stadiul acesta fragil în care le este dat să merite noblețea. p. 131 Trei ceasuri mai târziu, Sigrid scotea dopul celei de-a treia sticle. Ușoara noastră senzație de răcoare se risipise. -O sticlă de șampanie pe oră, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
întreabă Roja cu ochii injectați simțind dogoarea înmuindu-l, împingîndu-l la o parte. — Membrii unui sistem, nu sînt originari din aceeași nebuloasă, ci sînt formațiuni străine una de alta, mai zice Tîrnăcop printre trosnituri, pîrîieli, aproape pufăind, simțind că se îneacă. Uite așa gravităm noi în jurul lor, zice Bătrînul, ca muștele în jurul unei grămezi de scîrnă, ca să înțeleg și eu mai bine, intervine puțin nelămurit Poștașul, de ce ziceați că taman asta a fost miza nenorocirii, că pentru asta au murit atîția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cine o să mai dea vina pentru morții ăștia, se gîndește Roja din ascunzișul său, privind la siluetele care aleargă bezmetice pe străzi fără nici o țintă și cad secerate de gloanțe venite de undeva de pe acoperișurile clădirilor. După ce Timișoara a fost înecată în sînge, Potaie și-a tras un glonț în piept, dîndu-și seama că asta e singura cale prin care poți fi transformat de pe o zi pe alta din trădător de țară în erou. Proastă decizie, se gîndește, la fel de proastă ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
chiar acum în pragul iernii. Poate fi și ăsta un motiv pentru care n-a mai dat pe-aici în ultimul timp, preferînd să-și petreacă nopțile la cazino, avu un moment de slăbiciune în care încercă să-și mai înece amarul. Intra în bucătărie, aprindea aragazul și își punea la fiert cana cu apă. — De parcă nu ar fi fost îndeajuns că de fiecare dată cînd am avut nevoie de ei, ia-i de unde nu-s, spune Roja dezamăgit. — M-aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Pe Roja îl pufnește rîsul în plină stradă, pe Bulevardul Țării, își scotocește buzunarele după niscaiva lovele, te-au lăsat lefter prostuțule, începe să se gîndească, ai făcut o prostie mai mare decît tine, acum în ce o să-ți mai îneci necazul? Nu ți-a mai rămas o lețcaie, nici măcar atît cît să poți lua un taxi pînă acasă, dacă află Delfina pe unde umbli tu la ora asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
celor patru curci slabe și bete de iubire, a fost dată de bunicu’ Ghiorghi cu un scurt comentariu rostit, așa cum Îi stă bine unui judecător respectabil: A fost un curcan bun, și-a făcut datoria cu prisosință, dar s-a Înecat la mal, ca prostu’, acum când s-a gândit să atace pe primul meu nepot și singuru’ (mai avea și-o primă nepoată, de la fiusău Ștefan), drept pentru care, găsindu-l tare vinovat, Îi voi aplica „eu În persoană”...pedeapsa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la Început și acelerat gradual În clipele următoare, ca pe un mănunchi de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a unor pierderi dureroase, ireversibile. Transfigurat, cu ochișorii săi mari Înecați În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și carnea era fiartă pe jumătate se răsturna o strachină plină cu ceapă, morcovi, pătrunjel și păstârnac, bine „mârunțâti” de Aneta, apoi, spre final, pentru ultimele două clocote bunica adăuga tăiețeii de casă, bulionul, mărarul și pătrunjelul uscat și după ce Îneca două măsline mici (cine le găsea În strachina sa avea să fie norocos În acel anotimp!) lua oala de pe focul din vatră și o lăsa să se răcorească. Cu friptura, al cărui gust te urmărea toată viața, era cu totul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pregătit / funia scaunul săpunul“; „la margine de drum / mă violează viața / apoi mă lasă undeva / pe câmp“; „întreg universul mă urăște / numai pe mine“; „în subsolul / textelor mele / trăiesc șobolani“; „de stele nu pot / să mă spânzur / pot să mă înec într-o / istorie a literaturii“... etc. Ion Maria este conștient probabil de faptul că în România există în momentul de față nu zeci, nu sute, ci mii de poeți care își dispută cititorii (mai puțin numeroși decât ei!). Și că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stilul pompos-sacerdotal: „În pat să-ți lepezi caldă cuviința / Și sânii dornici de-ncleștări avide / Să îi frământ cu palma ce decide / Cât de fierbinte-i carnea și putința. Desfă cuibarul tainic să pătrundă / Un aprig lup ținut prea des închis.“ (Îneacă-mă-n sărutul ce ucide) Solemnitatea în sine nu este de disprețuit, problema constă în practicarea ei fără discernământ, fără simț artistic, în orice împrejurare. Poți să mergi îmbrăcat în costum negru și cravată la o recepție, la festivitatea primirii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cei ce reprezintă protipendada de azi. Din nefericire, disprețul nu sublimează într-o portretistică cu valoare literară. Totul rămâne la nivelul unei filozofări ieftine, dar cu pretenții și al unei persiflări confuze, din care nu înțelegem decât că autorul se îneacă de indignare. Urmează „piesa de teatru“, în care aceleași personaje, nediferențiate prin limbaj (toate vorbesc ca Dumitru Radu Popescu), se defăimează reciproc. Apoi, „versurile“ aproximativ șaptezeci de pagini, și ele prolixe, apoi din nou „teatru“ și așa mai departe. ...Apoi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pus pe taclale. Dormi? Se vede că ți s-a dus agerimea... Ceea ce nu-i cazul la tine. Ești deja matrofolit? Lasă, dă berea aia încoace. Ia-ți-o singur, că nu ești olog! Se vede că ți s-au înecat ceva corăbii! Bine că nu toate. Moș Pantalon soarbe berea și face cîte un "ah" după fiecare dușcă. Am auzit că se cam dau la tine? Este firesc. Foamea, lăcomia, duc la reacții virulente. Nu-s ei prea flămînzi. Lacomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]