3,818 matches
-
Acasa > Poezie > Delectare > FRUMOASĂ CU PREMEDITARE Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Văd pașii mei călcând pe urma ta Iar visul meu pe-al tău se înfășoară. Sărutul tău și gura ta aș vrea Acuma ca și când e-ntâia oară. Iubito, îmi miroși a primăvară Și-n mintea ta se cuibăresc iar vise. Ești adierea mea din orice seară Chiar de cuvintele îți sunt nescrise. Când pașii mei
FRUMOASĂ CU PREMEDITARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382546_a_383875]
-
brațe Șugubeață Luna-nnoadă-n păru-mi raze ca pe moațe Liliacu-și dă mireasma învăluindu-mi trupul gol Când pe cer simandicoasă noaptea face-al său ocol. * Îngerii din cer coboară și-n cearceafuri de damasc Trupul gol mi-l înfășoară-n albe visuri ce se nasc Și luând ca martor vântul gândurile ce-s ghidușe Îți așează la fereastra-mi umbra ta cea jucăușe. * Crini albi ascunși în sân de sub pături îți zâmbesc Buzele ce-au luat dulceața murelor te-
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ULTIMA VACANȚĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vălul rațiunii mă-nfășoară iară. Unde-i romantismul, cu al său alai? Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe care înfășură nămeții ce sunt în existența mea din plin. Atropos învârtește întruna fusul meu pe care firul soartei se așează. Din când în când surâde, e tristă, lăcrimează așa cum eu am fost prin ani mereu. ȘI Clotho o ajută și deapănă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
Mira înțelesese că n-avea de la cine să aștepte o mână de ajutor la nevoie. Nu exista nimeni. Nici măcar aceste neamuri... Zâmbise amar, încercând să uite încrederea Aurei în Marieta și ai ei. La nunta lui Renée veniseră toți, dar înfășurați într-o mantie de distanță, de aroganță, de parc-ar fi asistat siliți. Stătuseră de formă și plecaseră rapid. Pieriseră toate punțile de comunicare. Era clar. Plecaseră și gata! Nu mai sunaseră! Se afundaseră în neant?! Mira își reamintea, doar
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
peripeții, apoi Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând și vite păscând. Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit de impozite
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
filă de poveste eu n-am putut să te iubesc, tu n-ai uitat dragostea veche.... Sunt mult semne de întrebare, ce-au ridicat atâtea bariere-n cale eu nu mai am deloc răbdare, firul vieții cu tine să-l înfășor.... Referință Bibliografică: DEZAMĂGIRI / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
DEZAMĂGIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383908_a_385237]
-
nu îl mai atrăgeau nici măcar fecioarele trimise de preaputernicii lumii, acelea educate în haremuri special pentru a oferi plăcere Stăpânului Lumii, lucra din plin la acest aspect. Rezolvase foarte abil această problemă. În fiecare seară în somptuosul său cort intra, înfășurată în văluri de mătase o femeie. Era aceeași, doar hainele erau altele. Și, în timp ce el se odihnea, ea scotea sunetele potrivite pentru a arăta intensitatea satisfacțiilor erotice trăite. Până în zori, când pleca mergând deșelată. Era una din concubinele sale din
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
Acasa > Poezie > Credinta > TATĂL NOSTRU Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Tatăl nostru, Cel mare și atotputernic, Cel care cuprinzi viața și moartea, Cel care înfășori în brațele Tale Pământul și Universul, Cel care ni L-ai Dat pe Fiul Tău să ne mântuiască și pe Ioan să ne boteze, Cel care ne Dai bogăție sau sărăcie, sănătate sau boală, frumusețe sau urâțenie, Ai grijă de
TATĂL NOSTRU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384149_a_385478]
-
număr semnificativ oare?) și după ce ultimul și-a primit floarea, a rămas în buchet un singur trandafir. Pe acela l-a luat el și, urându-ne vacanță plăcută, a plecat din clasă cu catalogul subsuoară și cu o singură floare, înfășurată în foiță. Anul a luat sfârșit și chipul profesorului meu de istorie a rămas întipărit, cu litere de foc, pe vecie, în inimile noastre. (în a mea, precis!) Și la ultima oră de curs ne-a dovedit că merită a
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂRȚIȘOR Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În zori, crâmpei de primăvară Și talisman de viață nouă, Un fir de zile înfășoară Din salba boabelor de rouă. Simbol al timpului ce vine, Un împletit din strămătură, Podoaba zilelor senine Și ciucure de covertură. Născut în leagăn de poveste Pe sub imensele troiene, Alungă frigul de pe creste Și nopțile bacoviene. Îmbracă firea în culoare
MĂRȚIȘOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383341_a_384670]
-
strugurii, viță nobilă, destui , au dat must bun, acum fermentează... Iarna se apropie , zilele sunt tot mai scurte, diminețile și serile, mai aspre. El, așezat pe străjacul său, ca un stăpân pus la odihnă, sare spre ușă. Are glezna piciorului înfășurată într-o foaie de varză și legată cu pânză groasă, din cauza reumatismului ce-l sâcâie tot mai tare în ultima vreme. „Harrr !! Haarrrr !! uliul la găini ! Strigă el din pragul ușii. Lătră și Medi, cățelul. Găinile sunt speriate, cocoșul le
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
alintă printre flori În serile în care-i o plăcere Tăcerea-n triluri de privighetori. Sărutul tău, în dulcea-mbrățișare, E cântec, e-ncântare, e fior, E visul dintr-un vis, e renunțare La tot ce, dintr-odat’, e-amăgitor. Te înfășor în brațe și, ușor, Mă pierd în ape limpezi, de izvor. Referință Bibliografică: Ape limpezi / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Vișan Dimitriu : Toate Drepturile
APE LIMPEZI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382828_a_384157]
-
același timp fetele smotoceau un pisoi la gura sobei răzând zgomotos. Ana dormea în pătuțul ei improvizat aproape de mama ei înveșmăntată în pelincile dăruite de colegele de salon și de doamna care a dorit s-o înfieze. Un bărneț era înfășurat în jurul ei cu grijă protejându-i trupul firav. Așa se înveșmântau copiii în acele vremuri. Se spunea că pruncii se sperie de umbra mănuțelor și de aceea copiii erau strănși într-o păturică și legați cu un bărneț, somnul lor
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
unde trec, Dar, totuși, am și eu un rost pe lume, Să vă colind puțin și-apoi să plec. Sînt lipsuri, mai apar chiar și dezastre, În lumea tristă, plină de nevoi, Eu însă cred în apa mării-albastre Și mă-nfășor într-o perdea de ploi. Nu pregătiți bucate pentru mine, Nu-mi puneți proaspăt așternut pe pat, Căci doar din ușă vă urez de bine, Și-apoi spre altă casă am plecat. Cînd vă veți lumina a sărbătoare, Cînd lucrurile
COLINDĂTORUL de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383072_a_384401]
-
se îmbrânceau. Asta era învățătura? Pe urmă, observam că atunci când suna un clopoțel, respectivii copii alergau bezmetici spre ușa școlii, ca niște oi fugărite de un câine ciobănesc. Iar lacoma gură a școlii îi înghițea pe nerăsuflate, după care se înfășura cu o mantie de liniște. Dar înăuntru?... Ce făcea acolo hămesita școală cu oițele-copii înghițiți? Mama spunea că învățau carte. Hm! Misterul acesta m-a chinuit multă vreme. De aceea eram emoționat că mi se ivise prilejul să-l dezleg
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
apare imaginea coperții unui număr al revistei „Paris Match” din decembrie 1989. De pe copertă ne privește nepotrivit de sobru și hotărât un chip de adolescent în devenire, care cu mâna dreaptă ține vârful unui drapel, iar cu mâna stângă își înfășoară pânza acestuia în jurul trupului. Pe ecran apare scris: „El este Gavroche al României. Îmbrăcat în tricolor, a devenit un simbol al revoluției române”. Faptul că pare apropiat de vârsta mea mă face curioasă. Vocea jurnalistei spunea „Gavroche de România a
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
nu s-a despărțit. L-a ținut strâns când vedea trupurile neînsuflețite ale eroilor revoluției pe străzile Bucureștiului. Când gerul mușca din trupul său, s-a învelit cu drapelul și căldura din suflet, izvorâtă la atingerea steagului, l-a protejat. Înfășurat în tricolor l-au văzut reporterii de la Paris Match și inima lor a zvâcnit mai puternic, pentru că din eul lor s-a ridicat, renăscând, imaginea copilului erou al Franței: Gavroche. Emoția lor a fost cu atât mai mare cu cât
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
spre Bistrița pentru a participa la lansarea volumelor 57 și 58 a enciclopediei”Personalități române și faptele lor 1950-2014 “ de Constantin Toni Dârțu. Manifestarea fiind organizată de Centrul Cultural “George Coșbuc “ și Liga Scriitorilor Români. Timpul scurs în autoturismul ce înfășura distanțele pe roți până la orașul cu cele 54 de monumente de arhitectură de interes internațional, cuprinzând și renumita Biserică Evanghelică din centrul localității “oppidum Nosa”, nume dat de coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița, așa cum se specifică în Codicele
Sub egida Ligii scriitorilor Scriitori clujeni pe meleaguri bistriţene [Corola-blog/BlogPost/93307_a_94599]
-
de Isus se interpune până și pașnicului cult creștin, în chiar ziua Învierii de Paște, când tradiția sevillană prevede deschiderea sezonului coridelor prin lăsarea în libertate a taurilor supranumiți toros de haleluya. Nu rare sunt ocaziile când bestiilor cu coarnele înfășurate în vată și pânză le taie calea câte-un un torero rătăcit, mai mult sau mai puțin improvizat. Aleluia! Tauri de foc, cu spatele și coarnele îmbibate în substanțe inflamabile - toros ardiendo, au existat încă din Antichitate; în Spania Evului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
unde trec, Dar, totuși, am și eu un rost pe lume, Să vă colind puțin și-apoi să plec. Sînt lipsuri, mai apar chiar și dezastre, În lumea tristă, plină de nevoi, Eu însă cred în apa mării-albastre Și mă-nfășor într-o perdea de ploi. Nu pregătiți bucate pentru mine, Nu-mi puneți proaspăt așternut pe pat, Căci doar din ușă vă urez de bine, Și-apoi spre altă casă am plecat. Cînd vă veți lumina a sărbătoare, Cînd lucrurile
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
pe-unde trec,Dar, totuși, am și eu un rost pe lume,Să vă colind puțin și-apoi să plec.Sînt lipsuri, mai apar chiar și dezastre,În lumea tristă, plină de nevoi,Eu însă cred în apa mării-albastreși mă-nfășor într-o perdea de ploi.Nu pregătiți bucate pentru mine,Nu-mi puneți proaspăt așternut pe pat,Căci doar din ușă vă urez de bine,Și-apoi spre altă casă am plecat.Cînd vă veți lumina a sărbătoare,Cînd lucrurile
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
aplecat să observe. Pentru o clipă, Dante se gândise că unul dintre muribunzi Încerca să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu păreau să fie zdrențele sfâșiate sau lințoliile În care erau Înfășurați ceilalți. Acesta purta uniforma Artei medicilor. Era cineva din lumea celor vii, sub sutana lui de dominican. Bărbatul se Întoarse cât ai clipi, auzind zgomotul pașilor, și se Îndepărtă rapid de cadavru. — Cine ești și ce faci aici? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încă mai mirosea a vopsea, speriat de tonul său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua strânsă sub braț, Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar după ce făcu nici măcar o sută de pași, o slăbiciune neașteptată, Însoțită de amețeală, Îl sili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bătrânului; Însă toate schițele erau făcute de nerecunoscut printr-o serie de semne adăugate care Împiedicau deslușirea sensului global. Se lăsă păgubaș. Ca să Înțeleagă, exista un singur mod. Adună grăbit cartoanele Într-un mănunchi, căutând ceva În care să le Înfășoare pentru a le lua cu sine. Rezemată pe un taburet În deschiderea oblică a ferestrei cu două arcade, i se păru că zărește o perdea Împăturită. O luă și o deschise, aruncând-o pe masă. Din nou rămase stană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]