967 matches
-
inepuizabilă a spaimei sacre, deschide deja calea fanteziei magice, un plan metafizic. Din momentul în care viața începe să se reflecte în psihicul devenit conștient, limita vieții, moartea, devine și ea conștientă și previzibilă. Psihicul primitiv este atît de profund înfricoșat în fața misterului vieții din cauză că misterul animării include inevitabil misterul morții. Anticiparea morții este cea care obligă ființa devenită conștientă să experimenteze întreaga profunzime-elevație a vieții și a misterului ei. Numai acest eveniment extraordinar, pătrunderea violentă a morții în viața conștientă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de același G. Wilson Knight 213. Duhul tatălui provoacă o firească spaimă în sufletele lui Horatio și ale străjerilor de la castel, iar Ladima, chiar în viață fiind, e perceput de Fred ca o stafie ce bântuie noaptea pe străzile Bucureștiului, înfricoșându-l pe naratorul ocazional: "Abia când mi-am dat seama cine e, în lumina lunei târzii, la ora aceea, m-am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un strigoi, desprins de cele pământești
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
evadează de pe moșia Palmela, singura ce-l va părăsi pentru un melodramatic love-story, sfârșit în sărăcie, decrepitudine și demență. Joaõ este copilul lui Isabel, cu totul altă plămadă decât tatăl său, Francisco. Crescut de doica Titina, dependent de aceasta și înfricoșat de comenzile cazone paterne (singurul fel de afectivitate cunoscut), micul Joaõ este senzorul/martor al vieții de la Palmela, metamorfozată în imaginarul său infantil într-o seamă de coșmaruri cu vedenii tip Goya. Ca adult căsătorit, va fi repudiat de familie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
derizoriului, a insignifiantului care, prin cumul, amplifică angoasele: "aceste lucruri mărunte. aceste nimicuri și nimicnicii./ această gelatină.// cum să mergi/ în picioare.// să mergi/ pur și simplu/ mai departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta/ ce-nfricoșează" (aceste lucruri mărunte). Pe de altă parte, reflecția gravă asupra temelor macro istorie, politic, timp, destin, sfârșit, poezie în sonuri variate, mergând de la tandrețea învăluită metaforic până la sarcasmul șfichiuitor. Variate sunt și formele poematice pentru care optează Michael Astner: există
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un alt raport, surprinzător în context teologic, dar cum nu se poate mai firesc în contextul mentalității populare: se poate vorbi despre un real ascendent al Fecioarei Maria asupra lui Hristos. Cea care este "supt bezne mai strașnică și mai înfricoșată asupra dracilor decât toți sfinții"15 se va înălța la cer cu trupul, a treia zi după adormire, "ca împărăteasă a ceriului și a pământului, carea vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu".16 Autoritatea Maicii asupra Fiului ei o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și provocă la introspecție 78, a cărții "chezaș și povețitoare" garant și adjuvant -, ori excepționala comparație a cărții cu "bucin glăsitoriu de Dumnezeu" și dublu atribut de vestitor ("de oștire cătrî țiitoriul de lume"79) și de protector de rău ("înfricoșind plăcurele Satanei"). Se anticipează magistral și metafora cărții-spadă ce va face carieră la Cantemir. Tot cu rol ocrotitor și purificator "spatî de amăndoao părțile ascuțitî de tae toatî fărî légé și necurățiia și hulele ereticilor" -, metafora se remarcă prin cvadrupla
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
latin terror/horror. Ultimul termen a fost substituit, în română, cu unul de origine slavă, groază (provenit din groza), dar care are același sens ca și horror. Terror este un substantiv provenit din verbul terrere, care înseamnă a speria, a înfricoșa (la origine, a tremura). Horror este, de asemenea, un substantiv provenit din verbul horrere, care înseamnă a zbârli sau, mai idiomatic, a i se face cuiva părul măciucă (de frică)8. De vreme ce înțelesurile acestor cuvinte devin, astfel, suficient de transparente
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spune că "[t]eama pe care o simțim atunci când citim povestirile [...] este o esență rafinată și spiritualizată de frică. Este o teamă pe care o putem examina și cu care ne putem juca. Departe de a ne disprețui că suntem înfricoșați de o povestire cu fantome, suntem mândri de această dovadă de sensibilitate [...]" (Enright, 1994: 537). Așadar, avem de a face cu aceeași conotație fertilă a terorii, care ne hrănește deopotrivă emoțiile și intelectul, în opoziție cu groaza paralizantă. Spre deosebire de imaginarul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu este de prisos să ne amintim, în finalul acestui subcapitol, observația pertinentă a lui Leonard Wolf: "Povestirile terorii, fiindcă sunt centrate asupra unei singure emoții umane frica trebuie, în mod paradoxal, să realizeze ceva mai mult decât să ne înfricoșeze înainte de a transcende această limitare a genului lor" (Sullivan, 1986: 16). Altfel spus, proza terifiantă convertește frica într-o insolită trambulină semasiologică, aptă de a aduna, într-un curcubeu al semnificațiilor spontane, stări estetice dintre cele mai diverse. Iar elementul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
liane fleșcăite de putrezeală, aceeași hidoasă palpitație de animale moi, de păianjeni fugind spasmodic pe luciul imobil, de râme, de viermi, de larve, aceleași ciuperci obscene care se fărâmau fragile la cea mai mică atingere". Surescitarea protagonistului crește odată cu amurgul; înfricoșat de perspectiva unei nopții petrecute în mlaștină, acesta se grăbește să se întoarcă în odaia sa, ce pare, prin comparație cu mediul ostil de afară, o oază de securitate. Aici, încălzit de subtilul vin de Tokay lăsat de slugi pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
iubire. Este momentul în care naratorul ne poate furniza, jamesian, prin gura doamnei Moscu, primele detalii legate de Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907. Tinerele fete o cunosc doar grație portretului, în mărime naturală, realizat de un pictor influent. Imaginea înfricoșează, în pofida aerului vaporos-virginal al personajului zugrăvit în contururi prerafaelite: "D-l Nazarie simți teroarea ca o gheară apăsându-i pieptul. Domnișoara Christina zâmbea din portretul lui Mirea, parcă l-ar fi privit într-adins pe el. Era o fată foarte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Se trâmbițează cu ipocrizie binele, dar oamenii se simt năpădiți de tot mai multe rele. Tot mai des auzim critici la adresa informaticii și comunicărilor prin sateliți a datelor structurate și difuzate prin rețele de calculatoare naționale și internaționale. Lumea e înfricoșată de hackeri, de turbulențele și dezechilibrele politice, militare, economice și sociale. Mijloacele specifice altor genuri de raportare spirituală a omului la lume, la care apelează artiștii, poeții și mulți scriitori, cercetătorii vechilor culturi, ale miturilor, riturilor și religiilor, se dovedesc
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dezvăluie o pluralitate de semnificați, ce se conturează în funcție de culturi, ideologii și idealuri diferite. Pluralitatea de înțelesuri conduce, evident, la fluidizarea semnului și la rezistență în identificare. Capitolul 6 Hiperrealitate și cultură de consum ,,Noi, americanii, vrem ori să ne-nfricoșăm, ori să ne amuzăm, și suntem pregătiți să plătim bine pentru oricare din cele două senzații". (George C. Tilyou)202 Parcul tematic, invenție a secolului XX, își are originea în forme anterioare de utilizare a spațiului public pentru distracție, pe
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
pe fiica Domnului Ioan Spiridon a ucis-o un obuz”. Necrezând cele spuse de comerciant, Focșa a plecat să se convingă. Iată ce a văzut: „...m-am dus la fața locului să văd și eu. Când am ajuns m-am înfricoșat văzând trei cadavre cu capetele sfărâmate și mai multe leziuni pe corpul lor (subl.ns.)”. Îngrijorat de propria-i familie, autorul mărturiei își descrie căutările dar și pierderile materiale suferite la propria-i casă, neuitând și pe cele ale instituției
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
la Dumnezeu cu înțelegere; dar dacă se va folosi rău, privind lumea prezentă contrar rațiunii cuvenite, nu e greu de înțeles cum, căzând în patimi de necinste, va fi aruncat pentru veșnicie, după cuviință din slava dumnezeiască, luând ca osândă înfricoșată pentru veacuri, nesfârșita înstrăinare de Dumnezeu"20. Prin urmare, omul ar trebui să fie cel care se folosește de dinamica tehnologiei, nu tehnologia de dinamica sufletească a omului. Dar asta se întâmplă doar dacă rămâne neclintit în credința sa, nedominat
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
începe așadar prin această putere a obișnuinței, fapt pe care scriitorul îl subliniază textual, într-un mod aproape excesiv, în capitolul al X-lea, în care nu mai puțin de șapte paragrafe încep cu vocabula „obișnuință”. Deși la început era înfricoșat de gândul de a rămâne, fie chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, în fortăreață, personajul este cuprins treptat de sentimentul că „toate acestea îi aparțineau acum” (p.73), că „deveniseră ale sale și ar fi suferit dacă ar
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ar trebui să fie! În ceea ce-l privește pe fostul premier, vedem acum că nu de consileri ar fi avut nevoie, ci eventual de consiglieri, în nuanță italiană, siciliană... Dorin Popa: Adrian Nastase mă preocupă mai puțin acum, deși eram înfricoșat la gândul că va ajunge președinte. Era jale. Mult mai mare decât acum. Totuși, acum, A. Năstase are ceva shakespeareian, trădat de toți, ciupit de mulți care l-au adulat și i-au cântat în strună. Nu pierde însă nici un
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
visat prima oară. Parcă eram la mânăstire la Cotroceni și mă uitam de afară la alcătuirea bisericii, stând așezat pe un macat pus pe iarbă. Și cum stam așa, o durere mare m-a cuprins în tot trupul și mă înfricoșai neștiind ce este. Și tot eu mă liniștii, spunându-mi în gând: „Cum nu știi ce e, ești paralizat, ești doar un slăbănog. Nu te amăgi, ești slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda.” Și prin somn, ca venind din altă lume îmi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă aruncă o privire spre mitropolit, acesta încuviință din cap: — Ioan, capitolul cinci. — Ei bine, în vis știam cu certitudine că eu eram acela, că stau acolo de treizeci și opt de ani și așteptam să vină îngerul, dar mă înfricoșa gândul că în locul lui va veni Iisus. Simt în fiecare noapte cum mă cuprinde spaima că va veni Iisus și mă va certa. Încerc să mă ridic să mă arunc în scăldătoare până să vină El, dar durerea din tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-ți schimbi firea, că o să te ții neclintit pe tron când o să ne primești și că n-o să ne învrednicești să ne privești din față, ci doar așa ca sultanul, din profil. — Doamne, ce gând! — Da, măria ta, m-am înfricoșat, căci nu m-ai întrebat în nici un fel. Voiam dreptate, cine nu este însetat de dreptate? Dar oare cu mitropolitul Varlaam am fost drepți? Grele vremuri ne-au fost date să trăim. Tăciunii se înveleau cu un strat de spuză
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să ierți domnia ta, ca să putem ierta și noi. — De iertat..., măria ta, în fapt nu prea am ce ierta, că nu am pățit nimic..., doar că mi s-a stricat plăcerea de a călători alături de măria ta, totul m-a înfricoșat și m-a pus pe gânduri. Am păcătuit, pierzândumi încrederea în cei apropiați și mai, mai să-mi schimb firea și să ajung bănuitor. Așa că nu este mare lucru ce-mi cere măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a intoxicației în holeră, ci doresc să adaug numai că am avut un caz pronunțat de holeră uscată, care era desigur rezultatul unei influențe exclusiv psihice. O evreică văzuse cum un bărbat, apucat subit de holeră în fața sinagogii, căzuse jos; înfricoșată în mod extraordinar, ea alergă acasă, văitîndu-se că și ea s-ar fi îmbolnăvit de holeră. Se culcă în pat, strigând în continuu: Acum am avut din nou scaune". Cearșaful era însă uscat: ea nu avusese scaune. Cu toate acestea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
celulă. Și-a regăsit rudele bine aranjate în toate taberele. Totdeauna într-un raport de ostilitate. Parcă și organică, biologică... Insuportabilitate ! Cea mai neînsemnată știre despre vreo rudă, pronunțarea doar a numelui, aducea un fel de prevestire rea, care o înfricoșa. — Dacă ar fi avut un copil, poate... încerc, iarăși, să murmur. Dar nu mai aude nimeni, au început pregătirile orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ani. Chiar dacă s-ar transforma într-una din acele misterioase pocitanii pe care el le rechema și le picta, dacă ar deveni unul dintre animalele ciudate, în stare, în sfârșit, să-l aline, sau o muscă, dintre acelea care îl înfricoșau vara, dacă ar șiroi, ca ploaia, din cer, cum îi plăcea lui, tot n-ar reuși să intre în atelier ! Bunul său prieten, conducătorul spitalului degli Innocenti, îi comandase un tablou pentru panoul din stânga intrării în Cappella Pugliese, acceptase toate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o răsuflare apropiată. Parchetul scârțâise. Apăsat, brusc, de neliniștea cuiva care nu mai poate sta locului. Abia acum vede cu-adevărat Cupidonul, așa cum îl presimțise Cosimo. Cupidonul speriat, surprinzător, de un iepure ! Citise de-atâtea ori despre acest tablou... Cupidon, înfricoșat de un iepure !... Armonia, perfecta liniște la care ajunsese pânza îl bucuraseră, dar îl și ascunseseră pe Cosimo. Înspăimântat, în fața unui iepure ! Gata să țipe și ea, de bucurie sau groază, și-ar apăsa palmele nu peste gură, cum s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]