748 matches
-
Berlin, C.A. Rosetti este numit mi nistru de Interne; imediat în unele ziare streine apar articole alarmiste ce spun că Rosetti este un revoluționar anarhist. Aceasta spre a scáde influența delegației române la Congres. La București se aștepta cu înfrigurare rezultatul tratativelor de la Berlin. Tot soiul de versiuni circulau. Din spirit de opozițiune, conservatorii prognosticau că Basarabia e pierdută definitiv, dar adăugau: firește că e pierdută, atât din cauza incapacității guvernului, cât și din cauză că la putere se afla un guvern radical
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
un "caiet tainic" cu însemnări literare, am reunit în cele douăsprezece secțiuni ale cărții de o mare varietate a compoziției, circumscrise liricii publice și unui delicat lirism individual. Poezia este o adevărată fațetă a omului de la catedră sensibilitatea la bucurii, înfrigurări, așteptări uneori deziluzii pentru timpul trecut. Volumul "Pe a dorului aripă...", din 2008, l-am dedicat părinților mei, Silvestru și Maria Lavric din Costișa, precum și soțului meu, Visarion Vasilovschi. Cele peste 300 de pagini le-am grupat în șapte secțiuni
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu m-a luat pe genunchi și m-a legănat... ca pe-un copil mic. La plivit n-am renunțat. Priveam totuși cu atenție sporită între plăntuțele fragede, dacă nu cumva apare vreo... lighioană. Suceava la Iordan Mi-amintesc cu-nfrigurare ce ierni aspre erau în timpul copilăriei mele, înainte de anii '50... Ningea atât de mult, că, uneori stratul de zăpadă depus, întrecea gardul de la ogradă. Când să ieșim în uliță, trebuia să facem cărări, ore în șir, făcând mormane de zăpadă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se întâmplase? Unde am greșit? Eu doar îl avertizasem pe fratele meu că, în imediata apropiere a sicriului, era o zonă periculoasă. Prin urmare, eram convins că i-am făcut un serviciu, că i-am făcut un bine. Căutam cu înfrigurare o justificare a gestului mamei. N-am mai fost atent nici la slujbă și nici la ce se întâmpla împrejurul meu. Mintea mea era concentrată asupra unei singure chestiuni: de ce mă lovise mama? Mă simțeam umilit, desființat, anulat. Întreaga mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
marelui "Terorist", înălțând nemuritoarele piramide. Adversarul a fost trimis la podea și numărat. De atunci, de cinci mii de ani și până azi, cei doi challengeri de categorie grea stau umăr la umăr, pe aceeași treaptă a podiumului, așteptând cu înfrigurare decizia definitivă a Marelui Juriu: Viitorul! Însă poporul egiptean a formulat magistral raportul dintre cele două entități adverse: "Timpul se teme de piramide!". Aici, în căsuța asta frumoasă, locuiau singuri cei doi frați Răzmeriță, amândoi pictori iconari. Înzestrați cu darul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sintagma în imn religios, psalmodiind-o ca pe o ectenie, un psalm ori o litanie: "Doam-ne mi-lu-ie-eș-te! Vin a-me-ri-ca-a-nii!" Sărmanii oameni! Aproape înnebuniseră. Erau loviți de un "delirium tremens" de o intensitate inimaginabilă. Pentru nemțeni, venirea americanilor era comparabilă cu înfrigurarea cu care evreii îl așteptaseră, cândva, pe Mesia, pe Unsul Domnului Dacă binefăcătorii de peste Ocean și-ar fi făcut apariția, înfometații și deznădăjduiții aceștia ar fi așternut în calea lor toate bundițele, fotele, iile, sumanele și căciulile și ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în care altădată vântul se juca prietenește pe dealurile unde-și păștea turma de mioare, se rătăciseră acum fire de paie răzlețe, îmbibate cu praf. De sub arcada frunții sale bronzate și inteligente, cu privirea ochilor rătăcită și sperioasă, căuta cu înfrigurare, asemenea unui nebun, un reper, un punct de sprijin, pentru a-și aminti cine este, unde se află acum, și ce trebuie să facă. Era cu desăvârșire dezorientat, pierdut, buimac. Căzuse pe partea dreaptă, iar acum șoldul, laolaltă cu bazinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și roșii, vegheau conștiincioase la buna desfășurare a traficului rutier comunal. Încâlciți printre tulpinile lor, ciulinii aventurieri din toamna trecută, accidentați și schilodiți în urma impactului vijelios, cu permisele de conducere ridicate din cauza excesului de viteză, așteptau de multă vreme, cu înfrigurare disperată, sentința nemiloasă a "incoruptibililor" agenți de circulație. Grea situație... Peste toată vegetația limitrofă drumului, se depusese un praf maroniu-gălbui, ca o mantie protectoare împotriva atacurilor perfide și periculoase ale dezlănțuirii solare. În apropierea satului, am cotit-o spre locașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
încă? Sunteți un om împlinit? Îmi doresc să scriu și să public mai multă poezie. Poezia este adevărata mea dragoste literară! Și să mă relaxez mai mult, să fac doar lucrurile care mă pasionează. Sunt un explorator care așteaptă cu înfrigurare bătaia divină din aripi a Luminii. Sunt un om care are un înger de soră și părinți foarte iubitori, un om care a întâlnit și s-a format în preajma unor personalități de mare valoare profesională și umană, un om care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bursă din Chicago e situată În centrul orașului pe strada La Salle. Are 43 de etaje și e hotărnicită cu trei străzi. Exteriorul e din cărămidă smălțuită În alb, iar sălile sunt În marmură. Bursa din Chicago e urmărită cu Înfrigurare de fermieri. Sunt zile când se fac tranzacții mari care decid soarta fermierilor. Cea mai Înviorată zi a bursei din Chicago a fost 20 iulie 1933, când s-a Încheiat tranzacția pentru 163.099.000 bushels (bușeli), adică 450.000
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
martie, am devenit sahaja yoghin și n-am încetat, niciodată, să mă consider astfel. Și nici altora nu le-am permis să-mi conteste acest statut. Ploiești, 28 februarie 2013 COPILĂRIA SAHAJ (Sahaja yoghinilor brăileni și nu numai) șteptam cu înfrigurare duminica pentru a merge la program, la Sahaja Yoga. Rupeam filele din calendar și, cu cât se apropia ziua, cu atât deveneam mai nerăbdător. Sunt convins că și nivelul vibrațiilor mele se amplifica pe măsură ce se apropia mult așteptata întâlnire duminicală
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aprins. Dar ce bucluc aveam cu profesorii noștri când au prins de veste de refrenul: Iar scumpa noastră Românie Etern, etern va înflori!... Dar și întâlnirile sportive își aveau avantajele lor: „Cine dintre noi nu-și aducea aminte cu câtă înfrigurare așteptam un meci de fotbal între echipa română și alta străină. Iar când se întâmpla - și aceasta se întâmpla foarte des - să învingă echipa română, atunci noi, spectatorii, în entuziasmul nostru juvenil, luam pe jucători pe umeri și-i duceam
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
calitativă înregistrată, într-o perioadă de timp scurtă de fapt, însă în care evenimente de importanță considerabilă s-au concentrat într-o dinamică nemaicunoscută în istoria țării... După Eliberare, filosofia materialismului dialectic a dat răspunsurile care erau cerute cu atîta înfrigurare; realismul socialist a însemnat marea inovație în literatura noastră, și bineînțeles, inovația primordială și determinantă, care i-a conferit caracterul ei esențial nou... Poezia actuală și-a ales ca erou liric omul nou, văzut în complexitatea vieții sale, încadrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Enric Furtună. Greșala a fost a unui prietin, care a copiat și a trimis bucata la revistă, fără învoirea noastră. Cântecul vrăjitoarei trebuia să rămâie necunoscut ca și atâtea alte lucruri, care ne-au legat prietenia, în vremea când, în înfrigurarea anilor de ucenicie literară, umpleam sute și sute de pagini cu scrisul nostru. [1921]** [DESPRE "VENEA O MOARĂ PE SIRET" ȘI "HANU-ANCUȚEI"] Copou Iași 15 Ianuarie 1921 Mihail Sadoveanu Cărare în pădure suind la deal întortochiată ca un fum. 1927
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se însoțească cu o mare ducesă rusească, - s-a mai găsit un om în țara noastră, un om foarte modest, nebăgat în seamă, dar care nu-și pierduse capul. Cînd a venit panica și au început să se strângă, cu înfrigurare, toate bogățiile țării românești, spre a fi trimise la Moscova, un singur om n-a voit să cedeze valorile ce la avea sub privegherea sa: starețul mănăstirii Secul din județul Neamțului. Așa au fost scăpate de la pieire odoarele acestei frumoase
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Cluj, București etc. Ieșenii nu aveau prea mult acces în această revistă. Poeziile mele, totuși, păreau să-i placă. Cel puțin așa am sperat eu... Mi-a spus că mă va publica în "viitorul" număr al revistei. Am așteptat cu înfrigurare să apară "Amfiteatru". Am așteptat o lună, două, nouă... Nici după un an "minunea" nu s-a produs. Între timp, reușisem să public în alte reviste. Cu Flămând țineam legătura telefonic. Îi telefonam din când în când la redacție și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-n ființa lor, care mă emoționau enorm. Cel dintâi scriitor cu care am făcut cunoștință, în ultima clasă de liceu, a fost Ury Benador, cu prilejul de neuitat al unei festivități la Biblioteca din Oradea. I-am căutat apoi cu înfrigurare și i-am găsit pe Adrian Maniu, pe Alexandru Theodor Stamatiad, pe Virgil Gheorghiu, pe Simion Stolnicu, pe Dimitrie Stelaru ca și pe Vladimir Streinu sau Șerban Cioculescu și pe destui alții. La fel mă umplea de entuziasm gândul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Lia n-o vedeam decât la plimbare și uneori seara. De copil nu mă bucuram destul din pricina nem țoaicei care nu-l slăbea și hipnotiza pe Lia. [Duceam o viață de reculegere între cărțile și gândurile mele. Singura distracție, în înfrigurarea știrilor de ofensive ruse și germane, de toate prăpăstiile răspândite prin Gazeta Bucureștilor și ofițerii lor, erau plimbările în pădure la orele 5 dimineața și cetirea. Sfârșisem Infernul lui Dante și îl începui d’a capo. Apoi Purgatorio și Paradiso
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să bâigui? Și totuși... dacă poți, dacă vrei, dacă nu ești convins că-ți pierzi timpul, încearcă s-o faci.“ Unde, în ale cui pagini, citite de curând, am mai întâlnit aceeași tonalitate sufletească, aceeași mărturisire inechivocă a prieteniei, aceeași înfrigurare în așteptarea răspunsului celui invocat sau, nesperată fericire, a venirii prietenului în carne și oase? Unde am întâlnit aceste trăiri, căci le-am întâlnit nu demult într-o carte? Răspunsul mi l-am dat destul de repede: la Blecher le-am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
manifestărilor negative. Cehov a înfățișat tablouri negative și deprimante ale epocii sale, dar a creat și multe pagini pătrunse de idealuri și aspirații nobile spre un viitor luminos, pe care, atât el, cât și eroii săi pozitivi îl așteptau cu înfrigurare. Cehov iubea din tot sufletul poporul rus, îl cunoștea îndeaproape, era convins că acest popor este sănătos sufletește și moral, dar, în același timp, își dădea seama că . Dezvoltarea gândirii filosofice de la sfârșitul secolului al IXlea și începutul secolului al
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
i-a hărăzit: celui ce-i este sete să bea, iar celui ce-i este foame să mănânce. Evoluția se face atunci când prin rațiune ajungi să-ți dai seama de deșer tăciunea dorințelor. Nu este nici un bine să dorești cu Înfrigurare ceva și să te crezi supraom, refuzându-ți totul. Prin evoluție să ți dai seama de valoarea dorințelor. Ce folos de sacrificiile lui dacă erau contrarii firii. A fost un om nebun. Era un inspirat, dar și-a stricat viața
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în adevărul acestei căi, făcea simulând. Insul cel nou, care tot creștea în el, îl disprețuia profund pe el, cel de până atunci, și tot ce ținea de el, cel de până atunci. Tovarășul Cameniță, noul Cameniță, deja căuta cu înfrigurare o cale pentru a-l abandona definitiv pe vechiul Cameniță, insul cel nou nu-l mai suporta deloc pe insul cel vechi și pregătea totala despărțire. Își zicea că el, cel de acum, și celălalt erau ca doi soți care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
omofonie: Sărut mâinile, doamnă!... După care am rămas țepeni, paralizați, în poziție perfect verticală, diminuând la maximum procesul respiratoriu, pentru a nu impieta cu răsuflarea noastră nețesălată și bălegoasă sensibilitatea acestei făpturi miraculoase descinsă parcă din sferele extraterestre. Așteptam cu înfrigurare emiterea unui ordin de luptă, de asalt, asupra unei cetăți inexpugnabile, cu mușchii încordați la maximum pentru momentul declanșator, ca sprinterii pe linia de start ciulind urechile la pocnetul pistolului. Spre marea noastră bucurie, detensionarea s-a produs rapid, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cursul inferior, părinții își vizitau odraslele în zilele de duminică sau alte sărbători, pentru a-i vedea, pentru a se informa despre mersul lor la învățătură și pentru a le mai aduce câte ceva de mâncare. Aceste vizite erau așteptate cu înfrigurare și constituiau un eveniment fericit pentru fiecare dintre noi, ca și primirea unei scrisori. De aceea, situațiile respective erau speculate pentru glume de felul: Vasile Fetescu, ți-a venit de-acasă! sau Mihai Munteanu, ai o scrisoare la domnu’ pedagog
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pedeapsă teribilă: îmi interziceau să mă mai uit la televizor. O auzeam pe maicămea din când în când: „Nu mai ai voie să te uiți la televizor... (și urma o pauză pentru sporirea efectului, în care eu îmi așteptam cu înfrigurare condamnarea) o lună.“ În funcție de gravitatea boacănei sau doar de umorile maicămii, perioada de detenție varia între două săptămâni și trei luni. Sa întâmplat - foarte rar - să primesc o săptămână, dar niciodată mai puțin. Țin minte că, pedepsit fiind, stăteam seara
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]