1,776 matches
-
cât de curând preluată de un slogan electoral câștigător. Nevoia de liniște se Împletea deocamdată cu răgușeala precipitată a unor voci din care percepeai că toți venisră Într-un suflet de la fața locului pentru a povesti despre manifestații și contramanifestații, Înfruntări cu mineri și scutieri, manevre și destituiri și Înlocuiri și reveniri de o nerușinare strigătoare la cer, pregătind pas cu pas și prevestind suflul devastator al unei restaurații fățișe și incredibile. Un ins pirpiriu Într-o scurtă de vinilin verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
important, din accident un miracol, din căderea unei frunze pe creștet o mângâiere dumnezeiască, din privirea unui prieten o pavăză și o sursă infinită de mângâiere a sufletului, din necaz o ocazie de Înviere, iar din bucurie o „armură” pentru Înfruntarea necazurilor ce vor veni. A ajunge la această condiție presupune activism, o stare de trezie, de conștientă privire În jur, de „tragere cu ochiul” la durerile altora (nu În sensul de a nu le lua În seamă, de a te
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
nu o țintă; un traseu ce trebuie străbătut, fie el și Întortocheat, pe care Îl cauți și ți-l asumi, nu un capăt de drum În care să te instalezi definitiv. În fond, viața poate fi considerată o probă, o Înfruntare, mai ales prin raportare la aspectele ei cele mai dure. Vizarea așteptărilor noastre numai prin antrenarea părților frumoase ale lor nu este o dovadă de realism și de corectă raportare la evenimente. Nenorocirile Îi pot Înălța pe cei puternici, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de plecare pentru controversele declanșate după 1918, ce puneau În discuție modul de manifestare a progresului și măsura În care schimbările prin care trecea România puteau fi considerate progresive. Numeroase lucrări istoriografice și-au Îndreptat atenția asupra acestui subiect, prezentând Înfruntarea dintre „moderniști” și „tradiționaliști” În cercurile literare, filosofice și În cele politice afiliate acestora 35. Cu toate acestea, până acum nu a fost realizată nici o cercetare asupra modului În care dezbaterea dintre modernism și tradiționalism s-a derulat În cadrul comunității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
că au găsit o soluție conflictului dintre lamarckieni și mendelieni i-a ajutat pe eugeniștii români să se plaseze În cadrul mai larg al mișcării internaționale și să Își susțină poziția ca pe o atitudine progresivă față de problemele sociale ale epocii. Înfruntarea dintre lamarckism și mendelism Începuse În primul deceniu al secolului XX38. Conform școlii lamarckiene, caracteristicile dobândite de-a lungul unei vieți puteau fi transmise pe cale ereditară. Mediile care Încurajau dezvoltarea produceau progres pentru toți beneficiarii lor. Responsabilitatea indivizilor În alegerile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
guvernare, am fost sfătuită de experții noștri în contraterorism să nu menționez numele lui bin Laden, să nu leg al-Qaida de orice discuție despre Islam și să nu mă refer la confruntarea noastră cu teroriștii ca la un război deși înfruntarea, lupta și bătălia erau considerate acceptabile. Ideea era să evităm să facem jocul lui bin Laden promovându-l ca marele nostru dușman și să nu le dăm teroriștilor satisfacția de a fi numiți soldați care poartă un război. De atunci
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
îndrăzneț asupra oricăror puteri; dar asta nu înseamnă că mulți oameni vor ca el să le conducă viețile. Concluzia este că suntem idioți dacă nu reușim să câștigăm războiul relațiilor publice și în cele din urmă adevăratul război (sau confruntare, înfruntare, bătălie sau luptă) împotriva unei mase de ucigași a căror unică promisiune tangibilă față de susținători este recunoașterea postumă pe o pagină de internet. Reiese că cea mai inteligentă cale de a pune în dificultate al-Qaida este să acționăm acolo unde
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
eficienței; 3) sursă principală de autofinanțare. Profitul permite degajarea și angajarea resurselor necesare acoperirii cheltuielilor (cointeresînd în reducerea acestora) și asigurării creșterii economice; 4) instrument de stimulare economică, de stîrnire a interesului economic, a inițiativei și asumării riscului și a înfruntării incertitudinii; 5) mijloc de control al eficacității demersului economic. El măsoară eficiența utilizării factorilor de producție în interesul firmei și la cererea pieței, deci pentru satisfacerea adecvată a dorințelor consumatorilor; 6) indicator sintetic al activității economice. Nivelul profitabilității sau al
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
decorului dublată de absența muzicii aseamănă dansatorii unor păsări ce planează fericite sub cerul liber. În alt moment, se aude numai "dulapul"1 lui Johnny Răducanu, con pizzicato 2, notele accentuate impulsionând sau, dimpotrivă, sprijinind mișcările arcuite. O conversație, o înfruntare, un "pas în doi" ce nu se desparte de "poantele" baletului clasic. Mai degrabă, le pune între respectuoase ghilimele, nu prea multe, câte să arate că perechea de dansatori își sprijină discursul modern pe o stăpânire fără cusur a tehnicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
într-un fel. Revin la muzicienii de jazz: pentru că ei pleacă de la o temă, și după aia începe improvizația pe nebunie. Adică nu improvizație rece, intelectuală, unde te așezi și începi să improvizezi nu. Era un fel de confruntare și înfruntare animală și...Tema presupune un libret, o literatură, poezie. La noi se pleca dintr-o idee de mișcare, ne luam unul după celălalt și începeam să dansăm. Bine, Myriam este o intelectuală, care mi-a dat multă cultură, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
SOROHAN, Elvira. Un înțelept al neamului. În: Flacăra Iașului, 1 nov. 1980, nr. 10.600, p. 2. SOROHAN, Elvira. Bacovia proza poetică. În: Cronica (Iași), 16, 4 sept. 1981, nr. 36, p. 1, 7. SOROHAN, Elvira. Conștiința absurdului și soluția înfruntării lui. În: Ateneu (Bacău), 18, sept. 1981, nr. 3, p. 5. SOROHAN, Elvira. "Izvor nesfîrșit de frumoasă poezie". În: Cronica (Iași), 16, 24 iul. 1981, nr. 30, p. 5. 160 de ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri. SOROHAN, Elvira. Eficiența
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
i se împotrivește, caută să-i reziste. Aflat în conflict cu realul, care-i pare absurd, eroul își găsește un aliat în acest emisar al "irealității imediate", capul de ivoriu acoperit cu desene mici, care seamănă cu un înscris. Dacă înfruntarea ar fi câștigată de erou, atunci capul de ivoriu și-ar revela înțelesul său ascuns și ar umple lumea de "fericire deplină", dând vieții "un sens precis, adevărat" (p. 209). În spatele psihodramei acesteia fabuloase, în care eroul își înscenează propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi Internetul și sistemele multimedia, fac posibilă dezvoltarea unei culturi a interactivității care, potrivit lui Nicholas Bourriaud, reflectă dorința colectivă de a crea noi zone ale convivialității și introduce noi tipuri de tranzacție cu privire la întrebuințarea obiectului cultural. În aceste condiții, întâlnirile, înfruntările, evenimentele, diferitele tipuri de colaborare dintre oameni, jocurile, festivalurile și spațiile de convivialitate devin obiecte estetice 52. Însă aceste obiecte estetice oferă prilejul unei întrebuințări post-estetice a consecințelor receptării lor, deoarece practicile inter-relaționale presupun un schimb variat de informații culturale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cămătarilor și l-au îndreptat spre înainte. Poeți și prozatori, absorbiți de înalta datorie a scrisului închinat idealului politic, ideile promovate în ziarele timpului, i-au făcut pe oameni să se apropie, să știe să se apere, să reziste la înfruntări, să-și revendice drepturile cu maturitate, unii dintre ei, înrolați în Armata Română, printre care Lascăr Lutia și Ion Grămadă au sfințit în 1916 cu jertfa lor tranșeele dezrobirii. Numai decât dragostea de neam, de limba română a fost mobilul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1914 Viața nouă pe plan politic era ziarul Partidului Național aflat în luptă politică cu Partidul Țărănesc a lui Fl.Lupu și Aurel Onciul care avea Foaia poporului, bine redactată și răspândită în popor, Viața fiind participantă până la capăt a înfruntării taberelor românești. În „Câteva vorbe” G. Stoica afirma: „În nădejdea închegării cât mai strânse a rândurilor noastre și călăuzit de cele mai frumoase îndemnuri, m-am înrolat și eu, modest ostaș sub floarea luptelor ce ne așteaptă... Un popor care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
moldav se intitula "Poporul român condus de Ștefan cel Mare apără independența Țării", emanând aceeași suprapunere a etnicității cu statalitatea și asimilarea statului cu singurul conducător meritoriu din acele timpuri. Povestirea se construia pe descrierea amănunțită a celor două mari înfruntări cu turcii, din 1475 și 1476, devenind un nou prilej de reamintire a faptului că Ștefan "a căutat să aibă prieteni pe Matei Corvin, pe regele Poloniei și pe domnul din Țara Românească (s.n. C.M.)". În lupta dintre Ștefan și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ștefan "a căutat să aibă prieteni pe Matei Corvin, pe regele Poloniei și pe domnul din Țara Românească (s.n. C.M.)". În lupta dintre Ștefan și turci a învins "poporul", căci el a "dobândit marea biruință de la Vaslui". Chiar și dramatica înfruntare din 1476 a fost, până la urmă, transformată într-o victorie, căci "biruitor, Ștefan a înaintat până la București, ajutându-l pe Vlad Țepeș să urce a doua oară în scaunul domnesc (s.n. C.M.)". Această acțiune nu a fost defel lămurită, fiind
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
orașelor și a țării în general 83. "Politica externă" se referea exclusiv la relațiile diplomatico-militare, fiind secționată didactic, în trei etape. "Marile confruntări militare cu Imperiul Otoman" erau astfel simetric încadrate de luptele victorioase cu Ungaria și, respectiv, cu Polonia. Înfruntarea cu turcii finalitatea întregii domnii era, la rândul său, dispusă într-o povestire de sine stătătoare, incluzând îndrăznețe negocieri diplomatice și explicabile conflicte cu vecinii de altă orientare politică, inclusiv cu domnitorii din Țara Românească. Relațiile cu Imperiul Otoman erau
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
titlu mai puțin autohtonist ("Imperiul Otoman și Țările Române în secolul al XV-lea")154. Cu trecerea timpului, autorii au manifestat aceeași tendință de expandare a informației și de revenire la modelul tradițional al prezentării "luptei antiotomane", incluzând și alte înfruntări ale domnitorului cu turcii de la Cătlăbuga sau de la Șcheia alături de efortul diplomatic spre Apus. Această extensie nu a fost întotdeauna una riguroasă, permițând mențiuni cronologice discutabile, cum ar fi cea legată de încheierea păcii cu turcii (1486) sau de trimiterea
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
important, prezentat foarte detaliat (Ibidem, pp. 22-29). Fragmentul despre "Începuturile politicii de independență" relata succesiunea tratatelor cu Polonia, luptele pentru cetatea Chilia, campania din 1467, enumerate doar selectiv în manual (Ibidem, pp. 30-40, respectiv Hadrian Daicoviciu ș.a., op. cit., p. 121). "Înfruntarea expansiunii turcești" includea, ca și în manual, conflictele cu Țara Românească mai precis, cu Radu cel Frumos văzute ca parte componentă a războiului cu Imperiul Otoman, la rândul său axat pe "controlul cursului inferior al Dunării" (Șerban Papacostea, op. cit., pp.
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Academiei Române; al doilea volum Manea, 1902). Ca urmare a interesului constant pentru istorie, narațiunea imaginează un timp fabulos: perioada de formare a poporului român (secolele VI-IX). Circumstanțele istorice rămân însă doar pretexte pentru reliefarea conflictelor morale. Are loc o înfruntare de atitudini etice, urmărită în capitole lungi, dăunătoare echilibrului compozițional. Intenția este și aici de a proba că excesele de orice natură sunt funeste. Se recurge la o intrigă sumar închipuită și la întâmplări în care anacronismele sunt înadins solicitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Scriitorul a creionat încă din tinerețe povestiri și romane istorice. Pline de culoare romantică, având inițial ca modele pe Walter Scott și pe N. V. Gogol, cel din Taras Bulba, acestea sunt foarte animate, descriu cavalcade și bătălii, masacre, incendii și înfruntări voinicești, o năvălire a tătarilor și rezistența localnicilor, înarmați cu coase și topoare (Vremuri de bejenie, 1907), o incursiune căzăcească la Iași (Șoimii) sau felul în care se răzbună răzeșii orheieni pe boierul care vrea să le ia pământurile (Neamul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
parte a fragmentului ekphrastic redă reacția lui Chiril, al cărui rol este de comentator al tabloului. Și această ultimă secvență se construiește pe un joc al vocilor narative: vocea lui Chiril și cea a naratorului. Lui Chiril îi aparține comentariul înfruntării dintre plătitorii de taxe și funcționari: Dijma dată seniorului. Lui, care trebuise să-i apere pe amărâți, să le garanteze existența, contra năvălitorilor, jafului și tâlharilor. Biruri, tributuri, impozite... și ăștia care nu prea înțeleg de ce plătesc, dar plătesc, n-
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
un discurs nezis 47. Și în Căderea în lume și în Galeria cu viță sălbatică descrierea ekphrastică funcționează la nivelul narațiunii ca un discurs nezis/negrăit, un discurs de completare a universului romanesc. Descrierea Plata dijmei explică o secvență din înfruntarea lui Chiril și a Retei cu sistemul politic oprimant; cea a statuii ciobite a Victoriei din Samotrache poziționează autorul (dar și cititorul) în legătură cu statutul comparabil al scriitorului și al sculptorului, respectiv al operei literare și al sculpturii mutilate. Structural, descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fuziunea banului și a tehnologiei"): chiar și faptele "adevărate" sunt tot mai mult "ficționate", decupate și aranjate după cele mai bune rețete narative, melodramatice (viața și moartea prințesei Diana), science-fiction (efectul de seră), erotice (aventurile sexuale ale președintelui Clinton), ale înfruntării dintre Bine și Rău (războiul din Golf, din Kosovo, cel împotriva terorismului), fără a uita rația cotidiană de catastrofe, de povestiri de groază sau polițiste, "consumul de povești pe cap de locuitor devenind impresionant".459 Considerații finale Trebuie menționat însă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]