1,615 matches
-
Să-mi fii obidită, Călăul ți-l iartă De vina ce-și poartă! Și făr’ de osândă Primește-mă azi Sub ramura-ți blândă De paltini și brazi, Adânc mă afundă În umbră-ți fecundă! Și roagă-ți ecoul Să-ngâne "eroul": “Afle Pădurea... Afle P ă dureaaa, Că-ngrop azi securea... Secureaaa, secureaaa!..” Referință Bibliografică: AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea Ți-au arcuit pe creștet nimb. Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat iertare, Cumva, de ghiocelul te-a rănit. Referință Bibliografică: GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
adâncă este ... XVIII. CE MI-A MAI RĂMAS SĂ FAC?, de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2056 din 17 august 2016. La hotarul dintre vise, unde nimeni nu-i stăpân, vorbele rămân nescrise: Mi le-auzi când ți le-ngân? Inocentă - ce desparte adevărul de minciuni - oare cui îi ține parte când mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributare visul se prăvale sec - reazăm gândurilor rare. Eu cu cine mă petrec? Neînvins, dijmuitorul strânge brume pe arac, ferecând în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
Ce mi-a mai rămas să fac? Dr. Ioan MIRON medic primar de familie și doctor în științe medicale ... Citește mai mult La hotarul dintre vise,unde nimeni nu-i stăpân,vorbele rămân nescrise: Mi le-auzi când ți le-ngân? Inocentă - ce desparte adevărul de minciuni -oare cui îi ține partecând mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributarevisul se prăvale sec -reazăm gândurilor rare.Eu cu cine mă petrec?Neînvins, dijmuitorulstrânge brume pe arac,ferecând în vise dorul.Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
mici buburuzele te miluiau. Și orișice lumină o regaseai în carte, Toți licuricii îți sclipeau, ca niște îngeri, Căci cine avea carte, visa să aibă parte, Iar drumul tău mai fuse din înfrângeri. La asfințit de filă un înger îți îngâna, C-o inima de piatră e-o tulbure fântână, Ce nu a fost săpata, ca apa să mai dea, Și apa ei e toată pierdută într-o țină. Și-atunci ocrotitorul înger avea să te înalte, Vestindu-ți, că sunt
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea Ți-au arcuit pe creștet nimb. Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat iertare, Cumva, de ghiocelul te-a rănit. Citește mai mult În tremur surd
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
sentimentală”. Să fiu totuși sincer: nu sută la sută. - Tu aici ? Și vocea ei se schimbase, se îngroșase puțin. Am placat direct pe ideea: vocea unei fumătoare. - Wow ! Ce surpriză ! Au fost singurele cuvinte pe care am reușit să le îngân atunci, după care am spus, extrem de serios: - O cutie cu antinevralgice, te rog. - Sigur, cum să nu ! Cu mare plăcere ! (Exprimare nedemnă pentru o asistentă farmacist, care ar trebui să ofere medicamente clienților cu compasiune și nu cu ... plăcere !) Am
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
lunii-i cântam în piano sonata, Înfiorat de vraja-i și de dor Căci mă îndrăgostisem chiar de fata Care, cântând, mă mângâia ușor.. Și-i oglindeam cu drag chipul frumos Cu plete blonde și transparent ten, Visând, în timp ce-i îngânam duios În seară, o Nocturnă de Chopin. Citește mai mult Povestea pianuluiSunt doar un pian vechi, dezacordat,Ce rar mai scoate-o notă-n do major;Coarda-i pleznită, lemnul e crăpatși-a plecat și bătrânul acordor.Îmi amintesc de vremuri
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
de menuet.Și lunii-i cântam în piano sonata,Înfiorat de vraja-i și de dorCăci mă îndrăgostisem chiar de fataCare, cântând, mă mângâia ușor.. Și-i oglindeam cu drag chipul frumosCu plete blonde și transparent ten,Visând, în timp ce-i îngânam duiosîn seară, o Nocturnă de Chopin.... XXII. TOSCANA, MIO AMORE, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016. Toscana, mio amore Ce-ar fi să mergem astăzi în Toscana? Știi, e o fantezie a mea mai
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
nesocotinței - dorea doar aventura. Un DO de sus lua frâiele îngemănate cu surâsul tău. Tu?! Tu mi-ai adus cântările viorii cu ciocârlii Suflând la saxofonul firii. Era o aventură cu flaut Și cu bujorii din chipul tău. Toate se-ngânau Cu ciorchinii de stele - cerul din ochii mirați Ai nopții ce-a trecut. Mistere de femeie, Amintiri din Roza Vânturilor. Pasăre - Poem În sunetele de rouă ale dimineților albastre. Elisabeta IOSIF București, martie, 2017 Referință Bibliografică: VIORI DECADENTE / Elisabeta Iosif
VIORI DECADENTE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380914_a_382243]
-
care au tăiat bogăția noastră din strămoși rămasă, să nu avem mâine fluier la băiat și să n-avem fetei să-i cioplim o masă. Masă care-ncepe cu o rugăciune strânsă-n crucea mâinii azi doar de bătrâni care-ngână stins, intru iertăciune, măi îngăduie-ne Doamne, și azi și mani! Referință Bibliografica: MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2117, Anul VI, 17 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile
MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE de DORA PASCU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380932_a_382261]
-
nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste scrisă, rând cu rând, tu un gând, eu alt gând, El și Ea ~ două inimi. Un cântec de demult îngân... Citește mai mult UNDE NE DUCE CARAVANA? Așa încep poveștile, unii le spun drumuri,alții le spun râuri,toate curg, toate-s vii și focul arde.O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
nostru!Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine,spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste scrisă,rând cu rând, tu un gând, eu alt gând,El și Ea ~ două inimi.Un cântec de demult îngân...... VII. IRINA LUCIA MIHALCA - UN VAL PLESNEȘTE-N NOAPTE, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016. E noaptea din noapte, ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă. S-au plimbat amețiți de visul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
care va interesa, peste ani, istoria literară. Acum, contează mai puțin. Sunt, în carte, scriitori consacrați și scriitori debutanți, dar a caror valoare nu este dată de vechimea în literatură. RADU BOTIȘ. Armonii într-adevăr celeste. Stihuri în care se îngâna lira cu panseul, zicerea cu struna. Dumnezeu - totdeauna prezent, numit, cu siguranță și cu venerație, în simbol antonomazic, „Cel Bun, „Cel Blând”, „Tatăl Bun”. Un imperativ plin de cumpăt și de cuviință - „Vorbește Doamne, vremea e puțină / [...] / Adu-mi ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
care va interesa, peste ani, istoria literară. Acum, contează mai puțin.Sunt, în carte, scriitori consacrați și scriitori debutanți, dar a caror valoare nu este dată de vechimea în literatură.RADU BOTIȘ. Armonii într-adevăr celeste. Stihuri în care se îngâna lira cu panseul, zicerea cu struna. Dumnezeu - totdeauna prezent, numit, cu siguranță și cu venerație, în simbol antonomazic, „Cel Bun, „Cel Blând”, „Tatăl Bun”. Un imperativ plin de cumpăt și de cuviință - „Vorbește Doamne, vremea e puțină / [...] / Adu-mi ... VII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
dezumflare. - Hai, mănâncă ceva! Doară n-o să stai flămând! - Bunica! Chiar dacă te superi, eu așa ceva nu mănânc! - Nu mănânci ? Dar de ce nu mănânci ? Toate-s bune, proaspete, nu ca cele de la București! - Vreau mâncarea de la București, care-mi dădea mami! îngână băiatul cu figură cât se poate de nefericită. - Doamne, ce mi-e dat să trag! Uite, atâta mâncare pe masă, și el nu mănâncă! Dar ce mâncai, mă rog, acolo acasă, la mama ta, că aici nu-ți mai place
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
cină... un trist adevăr și-o amintire. Pe malul apelor învolburate, apusul va veghea solitar. (o știu tăcerile... ce nu mai pot să mintă) Mistuită de vină, m-am destrămat în horbota subțire de culoare. Ca o stinsă-nflăcărare, universul îngâna provocator: „uitare! uitareeee!...” * în seara asta, zeul n-a venit! Ce-ar fi găsit? Doar florile uscate într-o vază, trecutul răvășit și o scrisoare de adio... * ... și mai era ceva ce nici el n-a gândit; o simfonie, • ca
ŞI ZEUL A UITAT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374376_a_375705]
-
al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DUREREA URCĂ-N BUCURIE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Frunzele ofilesc învelișul vorbelor, unde nimeni nu îngână păsările, niciun poet care se-nvăluie-n cuvinte nu-și caută umbra-n ungherele nopții ci-n muzele care-i mângâie gândul. M-am desțelenit în mâinile ce-mi scapără mătasea luminii în cercul albastru, fiecare încercare uimește, multiplele fețe ale fructul
DUREREA URCĂ-N BUCURIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374488_a_375817]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CECUL ÎN ALB AL NINSORII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Ninge tandru la Moldova ninge eminescian fulgii îngână și ei slova cad în versuri an de an Ninge eminescian cu luceferi și cu zurgălăi fericit ca orice pământean cerul are ochii tăi Cu luceferi și cu zurgălăi fulgii îngână și ei slova stele cresc pe munți și văi
CECUL ÎN ALB AL NINSORII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374492_a_375821]
-
Articolele Autorului Ninge tandru la Moldova ninge eminescian fulgii îngână și ei slova cad în versuri an de an Ninge eminescian cu luceferi și cu zurgălăi fericit ca orice pământean cerul are ochii tăi Cu luceferi și cu zurgălăi fulgii îngână și ei slova stele cresc pe munți și văi ninge tandru la Moldova Ninge eminescian adun(i) țurțuri ban cu ban Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: CECUL ÎN ALB AL NINSORII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CECUL ÎN ALB AL NINSORII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374492_a_375821]
-
sărutare, Când oferiți și mărțișoare, Căci e natura-n sărbătoare! Cu ghiocel... Îți dăruiesc un ghiocel Plăpând, firav, dar frumușel, Ce pare tare voinicel, Abia ițit din scutecel! În floarea sa gen clopoțel, O primăvară poartă-n el Și parcă-ngână cântecel Înscris în slove de pastel... Încântă orice suflețel, Când oferit e-n buchețel, Deși nu poartă un inel De pus cu drag pe degețel Și nici, cumva, în bilețel, Mărturisiri de iubițel... La mărțișor... Hai, vino! Sunt nerăbdător Să
CHEMAREA PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373374_a_374703]
-
Acasa > Versuri > Iubire > O ALTĂ NOAPTE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Oglinda lunii în geam se înclină peste patul meu secundele rod noapte încet prea încet un gând îngână un cântec de leagăn să adoarmă nesomnul întind brațele râuri despletite te caut prin camera goală de tine cu limpezimea grea a iubirii simt cum te conturezi pe gura mea ca într-un pahar se varsă sărutările răsuflarea ta îmi
O ALTĂ NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373389_a_374718]
-
am ajuns...acasă... Te iubesc ca o nebună Blestemându-mi neputința... M-ai lovit în ce-am mai sfânt... Mi-ai distrus toată ființa! NOAPTE ALBĂ Iarăși s-a topit o noapte Între cearceafuri goale... Patefonu- a obosit Să tot îngâne dor și jale... Lumânarea și-a topit Ceara parfumată... Pe noptieră, un trandafir Pierde-o petală uscată... Ochii, iar nu au închis Luciul cu safire... Buzele nu s-au atins De paharul cu "iubire"... Corpul nu a tresărit... Nu a
TIMPUL IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373430_a_374759]
-
Acasa > Poezie > Imagini > RĂȘINARI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului Rășinarii după Goga (I) În locul tău de începuturi, Pe pajiști, nopții așternuturi, Astrele blând tăifăsuiesc Și-ngână glasu-ți îngeresc. Din boltă, strălucindul car Așează pacea-n Rășinar. Se-ngroapă casele-n tăcere, Sub lina lunii mângâiere. Doar ici și colo câte-un muget Mai strică liniștea. În cuget Și pe sub sarici vine tihna Ciobanilor cătând odihna. Cuvântul
RĂŞINARI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373536_a_374865]