7,890 matches
-
doar o lărgește. Comuniunea și cuminecarea.../.../ Cuvântul, mai mult decât structurile de vorbire, dacă acestea sunt doar formale, și mai mult decât semnele univoce, perfect definite și sigure ale limbajelor universale visate, spune ceva spiritului și rațiunii, nu doar intelectului, îngăduind mai mult decât informație și înțelegere: subînțelesul, supraînțelesul, înțelesul și înțelegerea adevărată care au loc între subiecte și nu doar între subiect și obiecte.../.../ Cu atât mai mult are sens de comuniune sau cuminecare cuvântul prin înțelesurile lui pierdute dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
mult decât informație și înțelegere: subînțelesul, supraînțelesul, înțelesul și înțelegerea adevărată care au loc între subiecte și nu doar între subiect și obiecte.../.../ Cu atât mai mult are sens de comuniune sau cuminecare cuvântul prin înțelesurile lui pierdute dar subînțelese /.../ îngăduind o filozoficească cuminecare.”[ 11] În siajul afirmațiilor de mai sus, evident, este inutil să mai argumentăm că, asemenea discursului religios, discursul poetic este, în esența lui, Comunicare și Cuminecare. Din acest motiv s-a spus și pe bună dreptate: „...ca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Dichter nennt das Heilige! (Poetul este cel care rostește Sacrul). Ceea ce nu poate fi de mirare dacă luăm în considerație că poetul își desăvârșise formarea spirituală cu unul dintre discipolii celui care, înfruntând întrega tradiție filozofică pornită de la Platon, își îngăduia să declare că timpul civilizației și culturii actuale „reprezintă eine Zeit der Dürftigkeit, o epocă a indigenței, a puținătății, a mizeriei spirituale.”[ 16] Nu este deci întâmplător că ecourile acestui gând, ca și cele ale rostirii (Sagen) heideggeriene vor popula
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
unor comentarii avizate, cât și pe calea mărturiilor epistolare ale poetului. Astfel, Alexandru Lungu, unul dintre corespondenții constanți ai acestuia, afirma pe marginea unei scrisori datată în 16 Ianuarie 1988: „Horia Stamatu este și un pasionat traducător de poezie. Îmi îngădui forma prezentă, aflându-mă sub aura nepieritoare a scrisorilor și manuscriselor sale, în care se arată și darul de iscusit tălmăcitor. Nu știu cât de întinsă a fost truda sa de transpuneri lirice dintr-o limbă în alta. Din arhiva mea se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
forma de organizare a publicației . Ni se mai recomandă să evităm cenzura , să nu scriem sau să nu le pretindem să scrie subordonaților , împotriva propriilor convingeri , să nu facem discriminări etnice , religioase , sociale , împotriva diferitelor comunități constituite pe relații diverse , îngăduite de lege . Pe de altă parte , fiecare ziarist când se angajează la o publicație , semnează un contract prin care își asumă punctele de vedere și politica editorială a instituției respective , devine deci solidar cu aceasta ; în cazul ziarelor de partid
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93583_a_94875]
-
adevărat. Într-o permanentă, inepuizabilă luptă cu Timpul, învestită, pare-se, cu valențe fizice de Titan, dar și cu virtuți metafizice de Luceafăr, mistuită mereu, neîncetat, zi de zi, clipă de clipă pe rugul Iubirii - rug căruia nu i-a îngăduit să o metamorfozeze într-o searbădă, palidă cenușă, ci, dimpotrivă, ea a fost cea care a ars rugul, printr-o flacără cu mult mai puternică, flacăra Pasiunii întru om și Dumnezeire, urcată până la treapta supremă: Amor intellectualis Dei, Iubirea Spirituală
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
foarte serioși, foarte angajați care spun asta, iar eu îi cred pe mulți că dacă ar avea timp s-ar duce la biserică. Da, unii poate se ascund în spatele acestor scuze, însă, repet, facem cu toții foarte puțin. Cred că Dumnezeu îngăduie această avalanșă de suferință, de boli pe care tot Dumnezeu le gestionează și le ține sub control, pentru că nu vrea să ne pierdem! Și cred că este un fel de martiriu boala, suferința, la ora actuală. Nu le văd ca
Preotul Vasile Gavrilă: “Sfântul Nectarie Taumaturgul, omul care a trăit ca un înger în trup” [Corola-blog/BlogPost/93687_a_94979]
-
păcate se fac astăzi și mai ales la orgoliul aproape demonic prin care omul afirmă că e deja un demiurg, un salvator care își face propria împărăție, ar trebui de aici să decurgă suferințe foarte mari. Totuși, Dumnezeu nu le îngăduie chiar așa. Eu văd suferința mai degrabă ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu prin care ne arată că ne iubește și nu vrea să ne lase să pierim din cauza propriilor noastre cugete. Sfântul Nectarie este una dintre dovezile vii
Preotul Vasile Gavrilă: “Sfântul Nectarie Taumaturgul, omul care a trăit ca un înger în trup” [Corola-blog/BlogPost/93687_a_94979]
-
nu este decât o aberație mentală. Nu trebuie să te supui unei imagini, nu trebuie să crezi pentru este absurd, cum spunea greșit Sf. Augustin. Dimpotrivă, gândește mai profund și vei înțelege că dincolo de viața de aici există altceva. Infinitul îngăduie orice formă de existență. Restul sunt adausuri ale educației noastre, bune sau mai puțin bune. Nu sunt teolog, gândesc doar ca un poet. Ca un artist. Arta este sora științei. Știința nu este dușmana credinței. „Ce-i pasă unei lumi
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > IUBIREA UNUI CĂLĂTOR Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIREA UNUI CĂLĂTOR Iubite călător, când toamna plânge Îngăduie-mi să te sărut dacă-ai să pleci, Căci altfel lacrimile mele n-or ajunge Să pot să plâng c-am să te pierd pe veci. Fecioară toamnă pură abia născută Din vara dusă să-nțelegi c-aș vrea, Când
IUBIREA UNUI CĂLĂTOR de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382141_a_383470]
-
năvăliți de patimile și viciile mizerabile care demolează atât sănătatea corpului cât și temelia minții sau pe piscurile învăluite în lumină, ale dragostei ziditoare cu toate bucuriile oferite de ea condiționată de apropierea și cunoașterea lui Dumnezeu, cît ne este îngăduit în această ipostază de ființă rațională - înzestrată cu disponibilitatea îmbogățirii spiritualizării- încarnată pe planeta Pământ! In urmă cu peste douăzeci de ani - într-o convorbire cu un prieten scriitor ce se întorsese din India, am ajuns la această concluzie și
CONSPIRAȚIA UNIVERSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382173_a_383502]
-
învățată să poarte povara capișonului de piele împodobit c-o piatră verde. Se-nfiorau și ea, și fata când era purtată pe braț în fugă de cal. Makhan ar fi jurat că vulturița vede totul prin ochii ei, de-aceea îngăduia fără frică să-i fie acoperit capul. De câte ori la ceas de apus, în zi de vânătoare, atentă, Makhan nu-i curățase de sânge ghearele păsării?! Și zâmbind, își zicea încântată: „A fost o vânătoare pe cinste! Și lupii s-au
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
cărui desfășurare se petrece peste capul nostru. Suntem spectatorii unei piese în cursul căreia facem figura unor momîi literalmente pasive. Și așa se face că, martori neputincioși ai unei istorii ce ne este contemporană, nu pricepem decît atît cît ne îngăduie intuiția să pricepem, la asta adăugîndu-se conștiința dureroasă că, în privința următorilor ani, nu putem prevedea mai nimic din ce se va întîmpla. Totul seamănă cu o cursă imprevizibilă din care pînă la noi nu ajung decît vagi ecouri și chiar
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
de lîngă Brașov ori cu colega antisemită de la facultate, ori dramatica și tulburătoarea desfășurare a relației cu tînărul căruia părinții îi interzic să fie prieten cu un evreu, iar la capătul opus, întîlnirea cu suedezul care speră să i se îngăduie să se pună în slujba instituției care combate "acest grohăit", după expresia lui Thomas Mann, altele de acest gen, concluzia fiind că Volovici ar fi o persoană care nu se grăbește să combată ticăloșia, altfel spus manifestă o anume înțelegere
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
noastre, iar el ne tratează cu un admirabil simț al egalității, ce nu se contaminează, decît inefabil, de propriile lui credințe. Merită subliniată neobișnuita inițiativă a dascălului de la Bivolari de a crea un fond de sprijin financiar pentru a-i îngădui unui copil supradotat să continue studiile, pînă ce, așa era atunci, tînărul învață să fie ofițer de securitate. Acest episod face pereche socială și narativă cu acela al reușitului coleg ce devine unul din gazetarii din suita permanentă a Odiosului
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
dar știm negreșit cum anume a murit. Acești oameni supraviețuiesc postum prin felul în care au murit. Moartea lor este garanția notorietății lor. Firește, mai sunt și morțile interzise, cele care așteaptă să fie povestite atunci cînd timpurile o vor îngădui-o, adică acele morți pentru care dicționarul va avea nevoie de o nouă ediție. Dar să-i dăm cuvîntul autorului. "În cele mai multe cazuri, moartea este adusă de boală; însă în foarte multe cazuri este adusă de călău (de văzut numărul
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
fraze convenționale, ci ele reprezintă sincera convingere a marelui critic, cu care sunt de acord: "întoarcerea din rai e o carte desigur foarte interesantă, vioaie, cerebrală în structura ei fără uscăciune, însuflețite de o pasiune netăgăduită. Deși nerealizată ca frescă, îngăduie așteptări îndreptățite în evoluția viitoare a romancierului". E posibil ca unele obiecții ale criticului să fie erori de tipar. Neîndoielnic însă: Eliade nu a fost un stilist desăvârșit. în primele lui scrieri inadvertențele și greșelile de limbă se țin lanț
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
care renunță la orice anecdotică sau chiar istoricitate în favoarea unei forme, respectiv a unui raport stabil. Mai mult, categoriile de excepții în care o anume muzică se așează hotărăște însăși principiile și derivatele lor: regulile. Dar principiile, nu-i așa, îngăduie, în anumite condiții, derogări. 1. Excepții care infirmă regula. În această situație regula devine intolerantă față de excepții, ne acceptându-le în nici un fel, fie și pentru că ivirea excepției îi amenință singura ei formă de manifestare: imuabilitatea. Așa s-a întâmplat
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
de legătură între cele două corpuri care astfel alcătuiesc o pereche, indiferent că sunt de sexe diferite sau nu. Scaunele și masa sunt orientate totdeauna către lumea care trece prin stradă. Bistroul apare astfel ca singurul loc unde buna-cuviință te-ngăduie să-i privești pe ceilalți. Ca dintr-un acvariu poți observa trecătorii care fac parte din peisaj, iar ei se uită la tine. Niciodată în metrou, pe stradă, în parc ori în sala de spectacol nu poți întîlni aceste priviri
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
ironic dublat de o bonomie și o gentilețe proverbiale. Caricaturistul a surprins cu inspirata sa peniță, elemente definitorii ale figurilor unor muzicieni apropiați: Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Ion Dumitrescu, Wilhelm Berger, Constantin Bugeanu, Jean Bobescu, Vasile Tomescu etc. Lucrarea ne îngăduie descoperirea unor aspecte necunoscute din viața profesorului, compozitorului, academicianului, dar mai ales a omului Paul Constantinescu, doborât prematur de o boală necruțătoare. Dintre ele ies în evidență semnele aprecierii valorii sale profesionale, care l-au recomandat pentru prezența la prestigioase
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
noimă, el nu poate fi asemănat cu personajul autofag Hagi dintr-un poem al lui Ion Barbu (467). Cenzura îi șterge și portretul caracterial: "un om celebru foarte anonim", "uneori ironic și acid, dar mai degrabă sfios..." (523) Nu e îngăduită ironia la adresa inconștientei conștiințe naționaliste (510-511). Tot aici, actualitatea unei lumi, cum se deduce, scufundate, este asemănată cu presiunea din adâncul apelor. (M. Nedelciu, într-un roman neterminat, Zodia Scafandrului, va dezvolta tema în felul său, într-un alt regim
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
repudiezi sentimentul, să nu dai la o parte metafizica, să nu înlături tot cortegiul stilistic ce-i interesa pe comentatorii prăfuiți, rămași în urma viziunii d-sale, cu scientizantă autoritate, un soi de nec plus ultra, asupra domeniului? Cum își mai îngăduie unii să ducă mîncarea la gură, bătrînește, cu mîna, cînd există un aparat ultracomplicat pentru a face această treabă, brevetat de exegetul în chestiune? Diletanți, ucenici demni de compasiune, "impresioniștii" n-au fost în stare a accede la priceperea poeziei
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
într-un cadru cosmic în care se manifestă o instanță dictatorială nietzscheană) și pornirea scrîș-nită spre interiorizare a eului scindat din a doua etapă de creație", acesta ar proba oare altceva decît că eul său rămîne "inautentic"? Să fie, ne îngăduim a ne întreba, o "inautenticitate" estetică sau doar o inadecvare la patul procustian al textualismului? Abia cu Ion Barbu încep a sta lucrurile altminteri: "eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Am proaspete în minte supliciile repetate la care Petru Dumitriu trebuia să se supună în cabinetul directorului editurii, unde manuscrisul ajungea să fie forfecat, filă cu filă, în prezența mai multor referenți, pentru ca imaginea globală și de amănunt să nu îngăduie abateri eretice de la "linie". Asta însemna, mai ales, intervenții preventive spre a elimina orice urmă de prezumată îngăduință față de aristocrația furnizoare a celor mai mulți dintre eroii cărții, mereu suspectați a nu concentra asupra lor suficientă antipatie, oroare, oprobriu, în spiritul dogmei
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
doamnă Marguerite Yourcenar care, în celebra ei convorbire cu Mathieu Galey, a lăsat posterității un veritabil cod al educației, unde sunt integrate toate cele de care avem nevoie pentru a resuscita un sistem educațional aflat în colaps. Spațiul nu-mi îngăduie să-l citez în întregime, dar iată primele precepte prin care sper să stimulez apetitul pentru cunoașterea întregului text, virtual generator al unui reviriment: "M-am gândit deseori cum ar putea fi educația copilului. Cred că ar trebui niște studii
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]