1,296 matches
-
poți aștepta și la ce nu de la un om ! De atunci, când se află lângă ea, pare încă mai neliniștit ca de obicei - încă mai nesigur. Fără nicio îndoială, așa va arăta și azi, când se va întoarce. Aparent surâzând îngăduitor - de fapt, liniștindu-se, pe măsură ce simte că ea nu are de gând să deschidă subiectul periculos -, el are să așeze grijuliu pe brațul fotoliului ceșcuța de cafea golită. O deprindere mai veche are să-l facă să se ridice imediat ; și totuși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cât privește incidentul de la Mamornița, s-au mai ivit noutăți care să explice cum s-a întâmplat ? Ce întrebare fără rost ! Dar tânărul Ialomițeanu se bucură de îngăduința Profesorului. Ce ar putea să mai fie nou după atâta vreme ? ! răspunde, îngăduitor, Profesorul. O îngăduință neatentă, ca față de cel mai puțin reușit dintre fiii sufletului. Da, nenumărați alți discipoli i-au stat Profesorului Mironescu în preajmă, în lunga sa carieră didactică, dotați, toți, cu o gândire proprie, originală, cu o vocație mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nevoie de bărbat, și al ei, la cinzeci de ani, n-a mai putut... — Nu-i vorba neapărat de viața sexuală, madam Delcă, deși acolo ei au o cu totul altă concepție ! Teribil de liberă ! Și eu, cât sunt de îngăduitoare, uneori tot am fost șocată... — Să fie la ei, acolo !... Că de distracții nu duce lipsă lumea ! — îți înțeleg reținerea, dar nu m-am referit doar la asta ! M-am referit la o viață de om încă tânăr, la sport
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să meargă la Cairo sau la Stockholm, doar nu ținea cine știe ce Casă de Mode ! Nici vorbă ! Ivona se uită la ceasul rusesc, își aprinde o țigară : — Dar ce târziu s-a făcut ! Teribil de târziu... Și oricât sunt eu de îngăduitoare, de data aceasta Niki a întrecut orice măsură ! Ar trebui, desigur, să mă duc acum sus, să mă aranjez, să fiu pusă la punct când vine, dar nu am niciun chef ! — Lasă, stai aici cu mine, mai vorbim una alta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zi îngrozitoare ! Și cum am observat mai demult : dacă ziua începe prost, nu poți s-o mai redresezi, oricâte eforturi... — Așa e unile zile ! O iei cu stângu de dimineață ! — Despre asta să nu mai vorbim ! Cât sunt eu de îngăduitoare, dar astăzi Niki a depășit măsura ! A bulversat totul, și programul lui, și al meu, totul ! Să ajungem la biserică eram obligați ! Nu să mă expună la toate afronturile pe care le ai văzut... le-ai auzit... Ei, cum să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe cap acuma? — Ei, revoluția... nu e chiar așa simplu domnule. Contextul istoric internațional e... Ei, e complicat cu politica asta internațională, poate că nu le știi nici dumneata chiar pe toate, zice profesorul, privindu-l peste ochelari și zîmbindu-i Îngăduitor. Tipul intră În recul. Freamătă, stînd incomod pe marginea banchetei și probabil că se gîndește la o altă abordare. O vreme trenul ne clatină și toată lumea fumează dusă pe gînduri. Dar se pare că nu am parte de liniște, discuția
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
decedat al lui George și al Stellei. Rufus a murit la o vârstă fragedă, acasă, din cauza unei întâmplări nefericite. Cei care privesc cu îngăduință „temperamentul“ lui George, îi justifică crizele prin șocul prelungit provocat de moartea copilului. Alții, mai puțin îngăduitori, construiesc o poveste sinistră legată de această moarte. La vremea povestirii noastre, Alex are șaizeci și șase de ani, George, patruzeci și patru, Brian, patruzeci și unu, Tom, douăzeci, iar Adam, opt ani. Evenimentele din orașul nostru În după-amiaza răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
taine). George, însă, se conforma unui tip mai puțin obișnuit, pentru că-și făcea din violență un titlu de glorie. Ținea ca agresivitatea și furia să-i definească eul; și acest lucru îi făcea pe unii, direct interesați, să fie mai îngăduitori și mai iertători față de el. Așa cum spunea Brian, George „ieșea întotdeauna basma curată“. Unii, zâmbind, îi descriau purtarea drept „grosolănie à outrance“, alții remarcau (și aci exista un element de adevăr) că e de o violență prudentă; sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a rămas cu un atașament față de biserică. A urmat o școală englezească, unde a cântat în cor. Niciodată nu a fost anticatolic; îi plăceau ritualurile, slujbele în latină, biserica. Pentru el, religia însemna istorie și istoria te învață să fii îngăduitor. Pe urmă, au început conflictele armate. Emma a urmărit măcelul care a avut loc în numele gratuitei, prematurei cauze a unei „Irlande Unite“. Cu negrăită amărăciune a văzut ridicându-se asasini din rândurile protestanților, la fel de barbari ca și inamicii lor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
laba cu ghearele scoase apoi, haț, i-a smuls brânzoaica din mână. Nestor s-a pornit să urle plin de obidă, dar doamna mai în vârstă, prietena mamei și stăpâna casei, mai întâi a râs cu poftă, apoi a zâmbit îngăduitor și, cu multă afecțiune, i-a întins băiețelului farfuria plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ușor desfăcute în spate. Peruca de vată de pe cap și rochia de hârtie creponată și toată povestea de Crăciun îi atenuau prea puțin trăsăturile aspre de sportiv înnăscut. Vocea șuieră începutul melodiei: Ceata Domnului suntem... Acum! Sala râdea din nou, îngăduitor, fiindcă Alin Pivniceru, primul din șir, intrase în scenă săltăreț, așa cum de bună seamă cerea rolul, în timp ce Mirel Poenaru venea în urma lui cu pas poticnit, înghețat de trac, abia reușind, tras de Alin și împins de la spate de îngerul în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la începutul secolului deși chiar și așa era mult prea demult și alta să te naști în secolul trecut. De ce l-a mințit? se întrebase el. Nu te-a mințit, a încercat maică-sa să-l liniștească. Spunând asta, zâmbise îngăduitoare. N-a fost decât o șotie de-a lu' taică-tău. Doar îl cunoști. S-a amuzat și el un pic... Dar lui Barnoschi Vasile nu i s-a părut că poți să glumești cu asemenea lucruri. Patru ani adăugați
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
are să recunoască niciodată că a greșit; la fel și interlocutoarea ei regățeancă. 6 Deși mulți vor fi suspectați că le-a rămas un oarecare accent rusesc chiar și peste mulți ani. Ceea ce nu-i adevărat. Nu-i adevărat! 7 Mai îngăduitoare totuși; ba chiar, spre a le face pe plac, încercând să vorbească rusește în casă, dar cu un tot mai pronunțat accent românesc pe măsura trecerii anilor. 8 Se cânta în draci Oci ciornîie și atâtea altele, precum Cijîk-pijîk, gde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care s-a născut Veșnicia lui Lucian Blaga. Și o face la modul profund, aducerile-aminte reținând în prim-plan climatul spiritual, adică de rezistență a ființei neamului. Se spune că trecutul este întotdeauna frumos, el fiind retrăit emoțional, cu priviri îngăduitoare. Așa și este, dovadă stând numeroasele scrieri, lucrări muzicale sau de arte plastice care ilustrează satul în chip idilic. Ceea ce nu e, în nici un caz, de reproșat. Viziunea lui Mihai Hăisan, în cazul poeziilor pe această temă - care par a
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
ajungeam la sentință, era un adevărat chin. Zile întregi întorceam totul pe toate fețele. Nici una din cele două părți ale mele nu vroia să cedeze. Amândouă stăteau tot timpul treze, fiecare cu mâna în gâtul celeilalte. Mă amenințam că sânt îngăduitor cu vinovații și, în același timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie. Auzeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Am tresărit surprins. ― Mâine le telefonezi din nou? ― Trebuie. S-ar îngrijora, spuse ea perfect calmă. În lipsă de altceva, am bâiguit ceva total idiot: ― Ai dreptate... Măcar ei să stea liniștiți... Mă aștept să judecați acest joc cu zâmbetul îngăduitor pe care-l afișează totdeauna oamenii serioși când vin în contact cu ceea ce ei numesc "porniri puerile". Și dacă v-ați format despre mine părerea că sânt un cabotin puțin scrântit la minte, aveți, probabil, acum, un motiv în plus
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îți lasă deplina libertate să alegi, ca la Delfi, și că firul Ariadnei i-a fost de folos lui Tezeu tocmai fiindcă s-a răsucit după meandrele labirintului. Dar, pentru specialiști, asemenea nuanțe n-au nici o valoare. Domniile lor surâd îngăduitor dacă le spui că securea dublă, de pe pereții labirintului, e înfiptă între dragoste și moarte. Și să nu uit: nici surâsul statuilor grecești nu poate fi tălmăcit într-un singur fel. Căci există două surâsuri în sculptura greacă. Unul arhaic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ți se pare că, sus, nu e decât un cer gol, banalizat, fără nici o taină. Nici vorbă să fi existat vreo cruciadă a grecilor pentru a aduce acasă, de la Troia, o frumoasă adulterină. Homer minte, zic specialiștii, cu un zâmbet îngăduitor pentru noi diletanții, care ne luăm după povești. Și ce-aș putea obiecta? Mai ales după ce am fost la Micene, nu îndrăznesc să-i combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat, într-o amiază, pe colina unde se află ruinele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vederii lor alături de mult mai înfricoșătoarea sabie. Nimeni și nimic nu rezista acestei forțe, care se folosea mai puțin de cuvântul Domnului și mai mult de argumentele forței. E adevărat, acești călugări războinici mai afișau și câte o atitudine calmă, îngăduitoare, și mai înălțau cântece de slavă lui Dumnezeu. Erau ferm încredințați că această imagine era bine primită de divinitate și îi ajuta în bătăliile feroce pe care le purtau. în fond, ei nu se temeau de nimic. Propagau în fața tuturor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
în acțiune când vreuna dintre prietenele mele, obosind să tot aștepte clipa când pasiunea noastră va izbucni în toată splendoarea ei, îmi spunea că ar fi mai bine să nu ne mai vedem. Pe dată începeam să fac concesii, deveneam îngăduitor și elocvent. Deșteptam în ele dragostea și dulcea slăbiciune a inimii, dar eu însumi mă prefăceam numai a le simți, fiind doar ațâțat de acel refuz și alarmat de faptul că eram în primejdie să pierd o afecțiune. E drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
spre înalturi. Cele două veverițe - sau poate altele - s-au oprit pe o creangă. Cu ochii ca scânteile, priveau spre mine. Am avut impresia - pentru o clipită - că ele încearcă să mă liniștească: „Stai pe pace. El e moșneagul Martin. Îngăduitor și cuminte ca o oaie.” Această părere a venit ca o mângâiere pentru inima mea, care se zbătea să iasă din piept. În cele din urmă, m-am liniștit. Prudent, însă, m-am retras totuși la o distanță potrivită, de unde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dea nemic...nime nici un val să nu le facă...” „ Cred că ai luat aminte faptul că ritualul lor religios este la fel ca <pe la bisăricile creștinești>.” Îi limpede ca lumina zilei, părinte. Întrebarea e dacă vodă ar fi fost tot atât de îngăduitor și cu altfel de biserici. „ Neîndoios, fiule. Adu-ți aminte că am întâlnit scutiri date și slujitorilor de la <Biseica ungurească>”. Îmi amintesc și cred că asta e o dovadă de respect față de alte religii, spre lauda voievozilor, ierarhilor bisericești, în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acolo, la dumnealor. Am să mă cert zdravăn cu ea ... Bieții mititeii mamei: Doctorul Rim sughiță un râs indulgent. Lui Mini, care nu-1 mai auzise parcă râzând alteori, râsul i se păru straniu. 136 - Lina e o cloșcă! zise Rim, îngăduitor pentru întîia oară cu slăbiciunile bunei Lina. O cloșcă! Strânge sub aripi toți puii altora ... Cum, de exemplu, și pe domnișoara Sia. Reamintirea fetei ursuze rupse iar lui Mini firul bunei înțelegeri. Și de ce oare Rim o tot chema cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vederi poetice trimise de Maxențiu. Prințul luase deprinderea regulată a acelui "memento" și colecția cu cer albastru și munți albi creștea mereu. Nici Marcian nu era uitat de vărul generos, al cărui suflet se purifica tot mai mult și care, îngăduitor cu micile slăbiciuni omenești, trecea peste unele susceptibilități, de altfel imaginare. Salutul scris al lui Maxențiu avea cam 255 vi "uiuuiaea iui dinainte de plecare. Ecouri masonice parcă ale unor stări sufletești misterioase. Nory declară că nu înțelege nimic dintr-o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
una alteia, ci se iau împreună în această ordine care, părintește, întinde brațele fiecăruia dintre noi, dintre popoare, luminându-ne, dându-ne aripile necesare zborului în tot ce făptuim. Ortodoxia este liantul acestui tot, nu pentru că este mai blândă, mai îngăduitoare, ci pentru că ea crede nelimitat în perfectibilitatea omului, salvarea omenirii. Analizând rătăcirile, căderile, să credem, fără pic de îndoială, că putem deveni mai buni decât ieri, mai luminați decât alții, mai apostolici=luminători theandrici. Nu infatuarea, mâna-n buzunar și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]