811 matches
-
mormăi: — Cât e ceasul? — E aproape unsprezece și nu știu cum sunteți voi, dar eu n-am niciun chef să ies în oraș acum. Se aplecă și o sărută pe Izzie pe frunte. Dulceață? Vrei să te culci? Izzie nu reuși să îngaime decât “Ahââm”. — Nici eu n-am chef, mormăi Emmy. Petrecea șaizeci și cinci de ore pe săptămână în restaurante și întotdeauna se bucura dacă avea ocazia să rămână acasă. Nu se relaxa deloc când intra într-un restaurant — nu contează ce restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și simplu, ei bine, nu știu... —Vai de mine! Emmy se plesni cu palma peste frunte. Cum de n-am ghicit? E bărbat, la urma urmei. Russell te înșeală, nu-i așa? Leigh făcu ochii mari, dar nu reuși să îngaime o vorbă. — Vai de mine! Ce porcărie! Domnul Sunt-Al-Dracului-De-Perfect te înșală? Leigh, scumpo, din nefericire pentru amândouă, știu exact ce simți acum. Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că el, de fapt— — Nu el mă înșeală pe mine, Emmy, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În șoaptă: — Da. Situația nu arată bine deloc. Și ieși. Fima se Înfășură În pătură. Voia să-l roage pe Ted să-l trezească În clipa În care aveau să vină Yael și Dimi. Dar din cauza oboselii nu reuși să Îngaime decât: —N-o trezi pe Yael. Dormi cam douăzeci de minute, Însă când auzi telefonul sunând În camera Învecinată, se trezi și Întinse mâna după el, dârâmând un turn de-al lui Dimi. Încercă să strângă pătura, dar renunță, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tu ai face la fel. Nimic mai ușor. — Ce s-a mai întâmplat acum? Lisa era cam la fel de încântată ca și Maria să mă vadă la ea la ușă. Acum înțelegi de ce nu am mai făcut asta până acum, am îngăimat eu, când ea m-a invitat cu reticență să intru. Nu se poate spune nici despre tine, nici despre Maria că ați tăiat vițelul cel gras când am venit eu. Nu mi s-a oferit nici măcar un sandviș cu șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
simțit absorbită de trecut, dorindu-mi brusc să refac traseul, să caut indicii în legătură cu ce am greșit și să îndrept totul. Dar în timp ce mașina se târa de-a lungul aglomeratului Fulham Road, am zărit ceva foarte bizar. — Ce bizar, am îngăimat eu. —Ce? — Tocmai le-am văzut pe Maria și pe Lisa într-un restaurant. Ed păru deconcertat. —Ce e așa de bizar? Sunt amândouă prietenele tale. Da, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și prietene între ele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în timp ce apărea genericul de final. Atunci mi-am dat seama că adormisem și m-am simțit vinovată când am văzut că Tally făcuse curat la parter și pregătise ceaiul pe masa din bucătărie. Ar fi mai bine să plec, am îngăimat eu. Tally curăța pesmetul de pe crochetele de pește ale Marthei și părțile arse din cartofii prăjiți ai Jocastei. —De ce nu stai până la sfârșitul zilei? O să pierzi partea cea mai interesantă. Două ore până-i convingem pe copii să adoarmă, fugind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fiecare dintre spectatori, victime ale magiei lui. Ca nu cumva să se ivească vreo umbră de îndoială, el a clipit un pic, ca și când acum abia s-ar trezi și maestrul dintr-un vis bogat în calorii, și a spus, a îngăimat pe tonul actorului de film deja amintit: „Acuma gata e. Nu mai mișcați în vas. E, mă rog frumos, tocmai bună de tăiat pentru domniile lor invitate la masa.“ După a nu știu câta pauză și clipit repetat, el părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ghemotocului roz. Helen, mama și eu ne-am aruncat priviri șocate. Greșise bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus tata încruntându-se nedumerit. —Știu, tati, am îngăimat eu. (Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli?) Am botezat-o după bunica Maguire, nu după bunica Walsh. — A, am înțeles, a răspuns tata pe un ton puțin cam rece. — Dar al doilea nume o să fie Nora, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
petrecere. Aproape că am plâns de ușurare când am descoperit în rucsac o sticlă de vin alb. —Mersi, Anna. Îți plătesc mâine. Și am plecat. Anna arăta tot uluită și înfricoșată. A dat din cap mută. —OK, a reușit să îngaime. Am verificat-o pe Kate. Continua să doarmă liniștită. Aproape că mă așteptasem s-o găsesc stând ridicată în pătuț, cu brațele încrucișate, vrând să știe unde era tatăl pe care i-l promisesem. Dar Kate dormea, visând vise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă bucur de compania lui? Ați înnebunit? —Iartă-mă că a durat atât, a zis el. Casiera a făcut o criză și... hei!... Unde pleci? Părea foarte surprins. După care am văzut că s-a supărat. — Îmi pare rău, am îngăimat venindu-mi să mor de rușine. Dacă până atunci Adam avusese vreun motiv să mă considere isterică și nevrotică, chestia asta nu putea decât să-l convingă de faptul că eram o scârbă totală căreia îi plăcea să iște scandaluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spate. Adam m-a întors și m-a îndreptat spre o ușă. — Camera mea, mi-a spus. Asta dacă nu m-ai adus până aici ca să-ți prezint casa. — Asta poate să mai aștepte, am zis eu abia reușind să îngaim cuvintele din cauza nerăbdării și a emoțiilor. Camera lui Adam era drăguță. Era așa de curată încât am știut instantaneu, nu că până atunci aș fi avut vreun dubiu major, că băiatul plănuise cu meticulozitate cum să mă aducă în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-i întrebe. —După Kate Bush? m-a întrebat. Referindu-se la o cântăreață pe care, deși o plăceam, n-aș fi luat-o niciodată în considerare ca sursă de inspirație pentru numele primului meu copil. Da, am reușit să îngaim cu amărăciune. După Kate Bush. N-aveam de gând să mă deranjez să-i explic motivul real. Ce-i păsa lui? Hei! a exclamat James evident abia lovit de respectiva idee. Pot s-o iau în brațe? În alte circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poștal irlandez. —Și? m-a întrebat el tăios. Of, Doamne, m-am gândit, iar l-am supărat. Înțeleg ce-a vrut să spună. Se pare că-mi reușește chestia asta chiar fără să-mi dau seama. Deci, e bine... am îngăimat eu. Nu mai trebuie să pierdem timpul. Putem să ne apucăm să lămurim situația imediat. A! a zis el. Părea nițel nedumerit. Și cam cretin. — A! a repetat el. Da. Bine. —Vino-ncoace, i-am propus. Promit că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să semene așa de bine cu spaima? Cum fericirea poate să se confunde cu dezamăgirea? —De ce crezi că m-am întors în Dublin? James m-a scuturat ușor de umeri și mi-a aruncat același zâmbet indulgent. Nu știu, am îngăimat. Poate ca să încheiem capitolul. Presupun că ai crezut ca n-o să te iert niciodată pentru felul în care te-ai comportat? Sinceră să fiu, nu, nici nu m-am gândit la așa ceva, mi-am spus. — Dar eu te-am iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
risipise. Iar mama revenise în prezent. —O să dureze până când n-o să mai suferi, a zis ea. Nu te poți aștepta ca toată durerea să dispară dintr-odată. Dar, în timp, chiar n-o să te mai doară. Nu știu, mami, am îngăimat. Nu mi se pare deloc în regulă. —În ce fel? m-a întrebat ea. Nu știu... am oftat eu. Nu am sentimentul de... de... de triumf. De victorie. Și încă mai sunt furioasă pe el. —E în regulă să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bine să te întorci imediat la Londra, i-am sugerat. Eu o să vin cu Kate la începutul săptămânii viitoare. —De ce îți trebuie o săptămână întreagă? Părea enervat. Păi... trebuie să-mi iau la revedere de la niște oameni... și altele... am îngăimat. —Eu aș prefera să vii mai devreme, m-a anunțat el hotărât. — Nu, James, îmi pare sincer rău, dar... am nevoie de timp ca să-mi revin, i-am răspuns cu o voce pierdută. —Ei, atâta timp cât nu te răzgândești, a cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Salutări lui Kate, a zis el. — Am să-i transmit. Iar noi ne vedem curând. Da, ne vedem curând. Capitolul treizeci și unutc "Capitolul treizeci și unu" — Deci când pleci? m-a întrebat mama. —Pleci? a scrâșnit Helen. Da, am îngăimat eu, conștientă că în ochii lui Helen eram îngrozitor de slabă și de jalnică. Cred c-ai înnebunit, a exclamat ea. —Dar, Helen, nu înțelegi... m-am străduit eu să-i explic. N-a fost vina lui. Lui James i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a răspuns el cu amărăciune. Îmi era mult prea rușine ca să mai spun ceva. Și cu mine cum rămâne? a vrut el să știe. Eu ce fac? Duminică noaptea n-a însemnat nimic pentru tine? — Sigur că a însemnat, am îngăimat eu. —Ei, nu poate să fi însemnat mare lucru dacă la mai puțin de două zile după asta tu ai decis să te întorci la un alt bărbat, mi-a trântit-o el. —Adam, nu e așa... am încercat disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar James explicase totul într-o manieră mult mai logică. Iar acum spune că el te primește pe tine înapoi, dar numai dacă te schimbi? a continuat Judy. În ce fel vrea să te schimbi? — Ei, știi și tu, am îngăimat eu. Vrea să nu mai dau atâtea petreceri. Și să nu mai merg la atâtea petreceri. Să fiu mai liniștită. Și mai sensibilă. —A, înțeleg, a exclamat Judy înfierbântată. Vrea să fii o tipă plicticoasă, așa, ca el, nu? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oricum, a continuat Judy trăgând aer în piept și lansându-se într-un alt discurs furios, întâmplarea face ca eu să știu cu o siguranță de sută la sută că James minte. — Da? am zis. Numai atât am reușit să îngaim. Da, mi-a răspuns Judy. Mi-a spus Michael. Michael era iubitul lui Judy. Și prietenul lui James. Cam acum o lună de zile, Michael a ieșit cu James să bea vreo două beri - ei, de fapt au fost vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în picioare, uitându-se la mine cum se uită șoarecele la pisică. Da, am continuat pe un ton foarte relaxat, iar el mi-a livrat o versiune foarte diferită privind ceea ce s-a întâmplat între tine și mine. A, a îngăimat James înghițindu-și cu greu saliva. Se pare că m-ai iubit mereu, am spus. Și se pare că singura problemă pe care ai avut-o cu mine a fost că ai trăit cu frica să nu cumva să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
geam. Gesturile îi deveniseră mai frenetice și mai vulgare. —Du-te tu, i-am spus Annei. Nu pot, a zis ea. Du-te tu. Mi-e prea somn, am spus. Trebuie să te duci tu. Nu, du-te tu, a îngăimat Anna închizând ochii. Mama a venit mărșăluind în grădină. —Claire, la telefon! a tunat ea. Și data viitoare când mai bat în geam, să intri în casă. Să știi că nu fac chestia asta de florile mărului. —Iartă-mă, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aia a lui, știam că era o femeie norocoasă. —Claire, a zis el, îți mulțumesc că-mi oferi șansa asta ca să mă explic. —Of, Doamne, am spus, revino-ți! Nu mai fi așa de umil! — E doar... nu știu, a îngăimat el. Probabil că a fost destul de... surprinzător când Helen ți-a spus că am un copil. Da, a fost o... surpriză, am spus eu schițând un zâmbet. —OK, OK, a zis el. Și-a trecut mâna prin părul superb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
N-am omorît pe nimeni. Nici unul dintre noi. Nici măcar n-am fost acolo. Ba ați făcut-o, fiule. Nu! — Fiule, ați făcut-o, așa că spune-mi. N-am făcut nimic! — Liniște-te. Doar spune-mi - pe Îndelete. Jones Începu să Îngaime ceva. Ed Îngenunche lîngă scaun și ascultă. Iată ce auzi: — Iartă-mă, Doamne, voiam doar să scap și io de feciorie! Mai auzi: N-am vrut să-i facem vreun rău, ca să murim și noi. Mai auzi: — Nu-i corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
știu că se pregătește să se mărite... Aveați de gând să vă căsătoriți, nu-i așa? Ce-o să spună lumea?“ Cafeaua i se păru brusc și mai amară, îl cuprinsese o stare de greață și de penibil, s-a ridicat îngăimând o scuză cu examenele și a plecat. A doua zi Ioana Sandi l-a primit ușor distantă. Stăteau iarăși pe marginea sofalei și Andrei Vlădescu se gândea că poate e ultima oară și nu voia să creadă și o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]