897 matches
-
580. „O carte necitită e o cupă care nu a cunoscut mirosul vinului, ori niște buze adolescentine neînfiorate încă de sărut.” Vasile Ghica 581. „Orice carte este o victorie: gen Salamina sau a la Pirus.” Vasile Ghica 582. „O carte îngălbenită în vitrină e ca un templu năruit.” Vasile Ghica 583. „Sunt cărți pe care nu le pot deschide nici halterofilii.” Vasile Ghica 584. „Există un paradis în care mulți oameni vor să intre. Cel al cărților.” Vasile Ghica 585. „O
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
probleme. Zach era nevoit să preia el ambele vâsle și să manevreze gabara ca un expert. Jina a venit după el. Pielea de pe față îi era arsă de vânt și roșie, dar, când a văzut ce-i aștepta, s-a îngălbenit. Uită-te, a exclamat ea. Trebuie să întindem corzile. Zach s-a încordat nemulțumit. Ellis era un om cumsecade, dar cabana lui reprezenta o problemă. În sălbăticie n-ar trebui să existe saltele sau persoane care să-ți spună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că femeia nu i-a ucis pe toți. A repezit barca lateral în valuri, a lăsat-o să cadă peste pragul cascadei și-a lovit-o de unul dintre molarii diavolului. Lui Irene nu i-a păsat că toți se îngălbeniseră la față; chipurile lui Danny și Charlie străluceau. S-a dovedit că rolul ei cel mai reușit era cel pe care nu-l jucase niciodată. Irene nu se comporta în acord cu vârsta ei, lucru care-i consterna pe adulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
după regimentul lui și pentru că Hallipa îl întrebase cum de a rămas, cu oarecare severitate, Lică, iritat cie bănuială, își făcuse dovezile. Pe la conac insă nu se ducea decit rar. Frumoasa moșiereasă țipa că-i trădător și dezertor, și Lică îngălbenea la gândul pedepselor ce-i pândesc pe dezertori. Acolo, la logo-feție îsă, Lică ținea bine locul lui Ștefan, primul vechil. Hallipa făcuse cu conștiința lui o tranzacție: ,,De-i vinovat, se va răfui la timp cu cei în drept". Până
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de prietenie. - Iusuf, răspunse solul, uimit de Întrebarea care nu se Încadra În nici un protocol. - Iusuf... repetă Ștefan, gânditor. Spune-mi, Iusuf, cât de mare crezi că ar fi norocul tău dacă ai părăsi această sală fiind În viață? Solul Îngălbeni. Uciderea solilor era semnul de război al sultanilor. Dar, după cum toată lumea știa, Ștefan nu se sfiise să-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privirile de la avansarea rapidă a celor două direcții de atac. Ștefan deschise mesajul venit de la Răsărit. Două sute de corăbii Încărcate cu trupe și armament au plecat din Istanbul spre gurile Dunării. Întăriri cerute de sultan pentru războiul din Moldova. Voievodul Îngălbeni. Nimeni nu putea rezista unei asemenea presiuni militare. Două sute de corăbii pline de oșteni... de artilerie... Deodată, Încercarea disperată a căpitanului Oană i se păru fără sens. O picătură În ocean. Nimeni nu putea rezista Întregii forțe concentrate a Semilunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar Începuse să-l desfacă. Margaret a desprins cu grijă foile mototolite. I s-au părut asemenea frunzelor uscate de toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În America. Primele erau nescrise, marcate doar de cutele care Începuseră să Îngălbenească. Doar pe o singură foaie erau câteva cuvinte, un scris elegant, cu literele ușor aplecate și rotunjite ca niște coame de val. Pe primul rând se putea citi: „Dragului meu Adam“... 19 Zorile. Cerul limpezit pe neașteptate, Întunericul nopții care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
strig pe frate meu, să spun: Opriți-vă, opriți-vă, dar nici nu m-am mișcat și nici n-am deschis gura. Am Îngenuncheat pe banchetă cu fața la orfelinatul care se pierdea În depărtare. Se ridicase un nor de praf care Îngălbenea totul, copacii, totul. Apoi... șșșt, Johan, Johan, te rog liniștește-te. Farah i-a mângâiat fața udă. Apoi l-am văzut, l-am văzut pe fratele meu. Alerga după mașină. Era departe, dar prin praf i-am văzut piciorușele dolofane
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i-a umplut cămașa de lacrimi. Era caraghioasă, dar nu i a păsat. Când a intrat, el mesteca, pe masă mai erau niște pachețele pe jumătate mâncate de nasi padang. Niște muște grase stăteau nemișcate, ca niște stafide, pe orezul Îngălbenit de sosul de curcuma. — Să nu mai dispari așa niciodată! l-a dojenit ea smiorcăindu-se zgomotos. — Îmi pare rău, a zis el. L-a privit și a văzut că avea și el ochii umezi. Ridicase o mână să și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai tare neîngrijirea. In boschetele tunse pe jumătate, ramuri răzlețe se înălțau ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să poată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și lucruri deosebite. Băteam la ușa singurei camere și oarba ne deschidea cu fața înseninată. Camera era foarte îngrijită și mirosea a busuioc. Pe jos erau țoale din cordele viu colorate, pe pereți domnea o întreagă lume pierdută în fotografii îngălbenite de timp. Mai erau două paturi cu tăblii înalte, așezate în paralel, iar la mijloc, lipit de peretele din față, străjuia un dulap din lemn pentru vase, dar nu numai, putea fi și o masă pentru scris, după cum aveam să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
altele, scoarțele altele, pernele altele, doar intr-un colț a zărit o masuță cu o față de masă brodată de mama ei. Își amintea cum o lua să-și învelească păpușa, atrasă fiind de florile colorate. Deși curată și călcată, era îngălbenită de vreme. A atins-o ca pe un lucru sacru, mângâindu-i florile brodate, în timp ce lacrimile îi udau obrajii. Și le-a șters repede căutând alte amintiri. În toate camerele pereții erau acoperiți cu tablouri cu rame, cu forgrafii mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Regu avea cei mai frumoși umeri din lume. Care făceau și cel mai frumos spate, întotdeauna țanțoș. De la asta venea și ținuta. Era imposibil să nu o observi pe stradă. Atrăgea privirile tuturor, cu părul ei bogat ondulat și roșcat, îngălbenit pe la capete de soarele verii cu nasul acvilin și el, plin de pistrui, cu ochii nici verzi, nici căpru sau poate și verzi, și căprui. Întotdeauna când se dezbrăca vreo fată în fața mea, pe vremea când locuiam împreună, o comparam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
probat pe alte sute de iepuri mai mici. Peste o sută de ani, corpul lui perfect și fața lui perfectă vor fi prea imperfecte ca să mai intereseze pe cineva, peste o sută de ani el o să fie doar un poster îngălbenit de vreme, în debaraua unei octogenare. Așa că acum, în clipa asta, în perioada asta a vieții lui, trebuie să-și lungească antenele și să-și ascută sim țurile. Trebuie să caște bine ochii și să evalueze rapid costumul oricărui necunoscut
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vă oferim e o cameră liberă într-un apartament. Una din camere fiind ocupată de doi turiști germani soț-soție, niște bătrâni. Dacă sunteți de acord, puteți... Domnul Tilică s-a simțit lovit ca de un ciocan în cap, s-a îngălbenit când a auzit ce cameră li se oferă, dar nu s-a pierdut cu firea. Scoate din portmoneu un Vlaicu de 50 de lei și-l foiește să-l observe doamna recepționeră, dar gestul și hârtia n-o atrag. Domnul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ea. Am luat cu mine exemplarul făcut varză de-atâta citit, ca să-mi dați un autograf, daca nu aveti nimic împotrivă. — Firește că n-am. Fanny scoase din geantă o veche ediție Penguin a Adăpostului, cu copertele soioase și paginile îngălbenite de vreme, si i-o înmâna lui Adrian. Pe pagina de gardă el scrise Lui Fanny Tarrant, cu urări de bine. Adrian Ludlow. — La vremea respectivă erați la o școală cu internat? o întreba în timp ce scria dedicația. — Cum de-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
litere mari: ACHITAT. Mai rămânea nedezvăluită prima casetă, cea închisă cu lacăt. Bătrânul se gândi să încerce cele două cheițe din tabacheră și avu noroc, una dintre ele se potrivea. înăuntru găsi surprins o "Planetă de tânăr", veche, zdrențuită și îngălbenită de vreme. Câteva fraze se deslușeau totuși: Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și marea și zapada Tot ce creează-n viață bucurie, armonie și speranță! POVESTITOR I E septembrie! Cine credeți că bate la ușă? Este toamna mândră, harnică și de toate darnică. Ea poartă o haină lungă ruginie și scutură frunzele îngălbenite de pe ramuri; scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe ramuri au îngălbenit. Plouă, plouă-ntruna, Cine a venit? Frunzele ruginii cad pe cărări. Trec în zbor cocori spre alte zări Și-n poarta casei iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată. Chiar și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din luna mai. Cireșii și vișinii aveau viermi Încă din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
murăturile pe care le făcea, instinctul o Împingea să aibă o rețetă proprie. Indiferent dacă le punea din vară sau din toamnă, castraveciorii se păstrau verzi și pătlăgelele aveau o culoare proaspătă. Ele nici nu se chifligeau, nici nu se Îngălbeneau, dimpotrivă, erau fragede, ușor acrișoare și foarte plăcute la gust. Castraveciorii rămâneau crocanți, Îți crănțăneau printre dinți, nu erau nici cine știe ce iuți, nici cine știe ce sărați, ci numai buni de stârnit setea. Mâncai unul și imediat simțeai nevoia să-l stingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
copac care țintește să se transforme Într-o pasăre să fie Îmbrăcat În pijamale?!” Oliver Își mișcă barba alcătuită din frunziș. Dacă pe ramurile ce reprezentau picioarele și brațele frunza era verde, cea care Îi acoperea fața ajunsese la Înțelepciune, Îngălbenind din timp și căpătând reflexe arămii. „Probabil vor să-mi Întindă iar o capcană”, Își spuse Oliver, privind cum o frunză galbenă ce i se desprinse de pe față plană În zigzag prin aer și se așeză tăcut pe Cartea Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așa?” Își ridica a nedumerire sprânceana Noimann. „Berea combinată cu Alexandrion și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În timp brațul năpădit de frunze și rotindu-l În bătaia soarelui. Curând avea să vină toamna. Frunzele vor Îngălbeni și vor cădea din ramuri. Sufletul lui Oliver se va dezgoli, rămânând În bătaia vântului. Ce-i păsa lui de vârsta oamenilor? De mult, trupul său migrase În alt regn. Oliver cunoscuse adevărul ultim al arțarului, al paltinului, al scorușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vede tot orașul zace o saltea. Pe ecranul unui computer defilează fără încetare prețurile acțiunilor de la bursă. Lenny se apropie de voi două cu halatul desfăcut, poartă pe dedesubt boxeri boțiți cu dungi și șosete albe care i s-au îngălbenit pe tălpi. Lenny întinde mâinile către fața lui Angelique și spune: — Îngerul meu, preferata mea. Îi prinde fața în palme și spune: Ce mai faci? Pe tocurile ei înalte, Angelique e cu un cap mai înaltă. Zâmbește, spunând: — Lenny... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]