1,399 matches
-
un scaun. Trupul îi tremură la apropierea lui. Îmi cer scuze că nu-ți pot oferi un ceai. Îi dă un bol cu apă. Obuzele mi-au aruncat în aer toate cănile. Ia apa și o bea dintr-o singură înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți. Lumina lunii trece prin tavanul crăpat. Patul de cărămidă e acoperit de murdărie. Mâinile lui vin să o dezbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Kang Sheng îmi face o vizită pe neașteptate. Mao are nevoie de tine, îmi zice el bucuros. Reputația președintelui s-a șifonat foarte mult. Dușmanii săi profită acum de eroarea sa și s-au pornit să-l răstoarne. Iau o înghițitură din ceaiul de crizantemă. Nicicând nu a avut un gust la fel de bun ca acum. Încep să întrezăresc o modalitate de a-l ajuta pe Mao. Devin atât de entuziasmată la acest gând, că neglijez prezența lui Kang Sheng. Văd tiparnițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în timpul filmărilor, lângă Muntele Tai. Își schimbă papucii cu o pereche de sandale negre din bumbac. Pune la loc în valiză rochia de culoarea piersicii și papucii și o împinge înapoi sub pat. Shang-guang dă repede băutura pe gât, cu înghițituri mari. Fără nici o ezitare. Se spală pe mâini și își clătește gura. Apoi merge să se întindă în pat, așezându-și membrele ordonat. Mintea începe să i se golească. Oameni pe care i-a cunoscut îi captează atenția, apoi dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru prima oară când ea joacă un rol fără ca măcar să știe că se află pe scenă. Mesenii beau mai departe. Nu te aștepta la prea mult. Adevărul e că nici un alog nu ți-ar da cu împrumul toiagul lui. Printre înghițituri și toasturi, Mao aruncă remarci ca de om beat. Cea mai mare fericire a unui șoarece e să fure o mână de grăunțe. Vai, ia te uită, am uitat cu totul de oră. Ar trebui să facem asta mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
schimbând din nou proporțiile, spațiile nemèrginite de pe ecran se recomprimè la cele douè dimensiuni ale monitorului și totul în încèpere revine în limitele cunoscute, numai privirea ei pentru mine e alta, bucuroasè de a mè fi regèsit, oare?! Soarbe ultimele înghițituri de cafea, neliniștitè, Cât o fi ceasul?! E deja trecut de sapte, se ridicè de pe scaun, Ar trebui sè plec! eu neștiind ce sè fac, Sè închid?! Da! Dau close, apoi exit, cunoscutele imagini și familiarele întrebèri din mereu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trèiești într-o lume în care toți sunt duși la dracu, în lumea virtualè?! Nu vezi cè omul își pierde coloana vertrebralè a ființei? Matei! Da! Nu te mai intereseazè povestea asta? mè întreabè el neliniștit, eu mestecându-mi încet înghițitura de pizza, nu pot vorbi cu gura plinè, Ba da! Mè tem cè și pe tine te voi pierde într-o zi, arèți că cineva care-i pe picior de plecare, Ai devenit și tu o broascè albè! Poate voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
te prezinte unei prietene bune de-a ei, zice cè v-ați potrivi! Mi se face pielea gèinè numai gândindu-mè la o întâlnire aranjatè, abandonez nemâncatè ultima bucatè de pizza, împingând cu scârbè farfuria spre marginea mesei, îmi sorb ultimele înghițituri de apè mineralè în timp ce Șerban o ridicè în slèvi pe așa zisă prietenè a Marianei, argumentul forțe, despre care crede Șerban cè mè va da gata, îl repetè de câteva ori, Are apartament și locuiește singurè! Ce naiba, doar n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plecăm odată, acasă ce tot dai din batistă, nu vezi că ăsta nici nu se uită la tine? * Traian se Îndreaptă În scaun, Își desface centura de siguranță, se apleacă, greoi, după sticla de té freddo de la picioare, ia câteva Înghițituri, Își pune centura la loc, Își rotește gâtul Înțepenit și tace. Un timp tace și Christa: iar a căzut În butoiul cu amintiri sau este derutată că el nu a contraatacat. Când reîncepe să vorbească, vocea i s-a micșorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe vechea ei mănușă din piele roșie, cu întărituri de oțel, folosită la vânătorile din Corsica și, mai apoi, din Franța. Acceptase și cele câteva bucățele de carne crudă oferite, apucându-le din mâna ei cu multă delicatețe. După fiecare înghițitură se oprea și o cerceta cu ochii lui mari, plini de lumină. Acesta era Além. Marioritza nu prea înțelegea ce fel de legătură stabilise prințul între acel șoim și steagul alem care, după obicei, se oferea la investitură și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu folosise exact aceiași termeni, desigur. Își împodobise părerea cu toate zorzoanele etichetei de la bătrâna curte petersburgheză, dar își luase permisiunea de a rânji suficient de disprețuitor. Primi castronul cu apă fierbinte din mâna ordonanței și începu să bea cu înghițituri mici. În fiecare dimineață își lua această rezervă de căldură care îi risipea încordarea și elimina toate toxinele. Uneori și gândurile negre. Ivan trebăluia, dar mereu se uita spre general. Până la urmă își luă inima în dinți: ― Excelență! ― Ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
coordoneze bine mișcările. Când va sări, va scoate și lama. Apoi... Apoi șuieră ceva aproape de ureche. ― S-o ștergem naibii! Era Babic. Pe drum, la întoarcere, aruncase împărtășania. Imediat apăruse de undeva o potaie și o înfulecase dintr-o singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe care spuneau. N-ai să vezi brânză... În timp ce-i aștepta să sosească, Vermaji gustă din paharul cu suc de ceapă pe care-l găsise pe biroul din fața sa, crezând, la prima vedere, că era suc de lămâie. Luă o înghițitură și alergă imediat la fereastră s-o scuipe. Goli restul paharului în pământul uscat de la flori. — Oribil suc, spuse strâmbându-se când inspectorul sanitar șef intră. De ce nu bei mai bine suc de portocale? îl întrebă. Sau de ananas? Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Nu. — O să mor! — Nu te mai mișca. Trebuie să stai liniștit. Cum fac cămilele. Ca mine. Lasă-ți inima să se liniștească și să lucreze încet, iar plămânii să-și ia minimul de aer de care au nevoie. Doar o înghițitură îl imploră. O înghițitură... — Te-ai simți mai rău. O să bei când s-o lăsa seara. Când s-o lăsa seara! se îngrozi Abdul. Mai sunt cel puțin opt ore! Dar înțelese că e inutil să insiste, închise ochii, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
te mai mișca. Trebuie să stai liniștit. Cum fac cămilele. Ca mine. Lasă-ți inima să se liniștească și să lucreze încet, iar plămânii să-și ia minimul de aer de care au nevoie. Doar o înghițitură îl imploră. O înghițitură... — Te-ai simți mai rău. O să bei când s-o lăsa seara. Când s-o lăsa seara! se îngrozi Abdul. Mai sunt cel puțin opt ore! Dar înțelese că e inutil să insiste, închise ochii, își goli mintea și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și amenințător, întrebă în spatele său: -Unde e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu mare greutate, printre geci de piele și rucsaci negri de plastic, către celălalt capăt al Încăperii unde se afla șemineul. Acolo am găsit două scaune și m-am așezat, străduindu-mă să nu-mi termin ginul tonic dintr-o Înghițitură. A venit și ea cinci minute mai târziu. Arăta fantastic, cu părul răsucit Într-un coc În vârful capului și Îmbrăcată Într-un trenci legat strâns În jurul taliei. Bărbații și femeile se holbau deopotrivă la ea, fără să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lor, atmosfera era Încă relativ pașnică. Deci, ce-i cu invitația asta, Tom? am Întrebat. Adică, abia ieri te-am văzut. Tânjești după companie mai mult ca de obicei? Tom goli cam jumătate din halba de Guinness, dintr-o singură Înghițitură. Are origini irlandeze și, când se află În tovărășia altor irlandezi, are tendința să scoată foarte tare În evidență acest lucru. Trăgeam nădejde că, În seara asta, se va abține totuși. Accentul pe care găsește de cuviință să-l adopte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În regulă? Am dat din umeri, căci nu vedeam rostul vreunui răspuns. — Știam că n-a fost o idee prea bună să mergi acolo. — Trebuia să merg. Sosiră și băuturile. Pe-a mea am băut-o aproape dintr-o singură Înghițitură, simțind că e cu ochii pe mine. — ăsta e anestezicul tău obișnuit? mă Întrebă. — De la whisky te alegi cu o mahmureală mai rea, am zis, uitându-mă țintă la conținutul paharului lui. Hawkins mă Întrerupse, bând tot ce era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În când, unul dintre apropiați crăpa ușa, cei doi bărbați continuau să vorbească. La primele ore ale dimineții, fură văzuți prosternându-se unul lângă altul pentru rugăciune, murmurând aceleași cuvinte. Sfetnicii s-au năpustit să-i privească. După ce bea o Înghițitură de sirop de migdale, Abu Taher recită o mulțumire, Înainte de a continua: — Trebuia să te Înclini În fața evidenței, stăpânul Samarkandului, suveran al Transoxianei, moștenitorul dinastiei Hanilor Negri, tocmai trecuse la erezie. Desigur, evită să o declare, continuă să se prefacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
strâng cu disperare o Djahane imaginară, ochii Îi sunt roșii de lacrimi și de vin. În stânga sa, așezate pe jos, o carafă, o cupă de argint, pe care o apucă din când În când cu o mână obosită, pentru lungi Înghițituri gânditoare și dezamăgite. Buzele lui discută cu sine Însuși, cu Djahane, cu Nizam. Cu Dumnezeu, mai ales. Cine altcineva mai poate stăpâni acest univers care se descompune? Doar În zori, istovit, cu capul Încețoșat, Omar se abandonează, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dimineață. Îl strigă pe Vartan, care nu răspunde. Încă o noapte petrecută scriind, Își spune părintește Khayyam. Îl lasă să se odihnească, Își toarnă dușca de dimineață, mai Întâi doar un deget de vin, pe care-l soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe flori, apoi se duce să culeagă dude albe, pe care le așază, zemoase, pe limbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe flori, apoi se duce să culeagă dude albe, pe care le așază, zemoase, pe limbă și le strivește de cerul gurii, la fiecare Înghițitură de vin. Astfel Încât, atunci când se hotărăște să se Întoarcă, s-a scurs deja mai bine de un ceas. E vremea ca Vartan să se trezească. Nu-l mai strigă, intră direct În odaia lui. Ca să-l găsească Întins la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și două pahare. „N-are ce să-ți strice, dacă ai să bei și tu o picătură. Ca să stropim, cum s-ar zice, ziua asta importantă.” A turnat vin în amândouă paharele, într-al meu mai puțin. A sorbit o înghițitură în tăcere. „Prin urmare, asta a fost. Câteva luni încă și după aceea vom fi niște oameni liberi. Cine ar fi crezut acum douăzeci de ani, când am sosit eu la Timișoara, că se va termina astfel...” „De fapt, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai știți.” Pentru o clipă, mi-a venit în minte bunicul Annei. Totuși îmi plăcea să-l aud pe tata vorbind astfel, mi se părea important și încercam să-mi închipui ce grozav fusese în tinerețe. Tata a sorbit ultima înghițitură de vin din pahar și și-a turnat iarăși. „Dar poate vrei să mai auzi o poveste, înainte să vină mama. Pentru că dansul mi-a adus aminte de o seară cu invitați la televizor, organizată de mine în mica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unei amazoane, cu decolteul rochiei adunat, dezgolind un sân singuratic și ferm, cu privirea ațintită asupra guriței copilului și fruntea umezită de sudoare. Sigur îți este sete, spun eu și îi întind o cană cu apă rece, ea bea cu înghițituri mari, iar mie îmi este milă de ea, cât de sete îi era și nu îndrăznea să ceară, doar eu am fost aceea care a chemat-o, a venit să ne ajute, dar ea este aceea care trebuie ajutată, Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]