1,774 matches
-
de mascații carnavalului ținînd de mijloc pe una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu-i mersul de fiară, cum Întorci din arc un ceas aurit, ce pot face aici În urbe!... ― Îngraș și eu Întunericul lumii cu noaptea de sub Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar mă trezesc În brațe cu lenjurile ude smulse de pe trupul unui muribund. Încerc să deschid păcatul ca pe-o
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
impresia că, în loc să ies spre marginea mlaștinii, mă afundam în ea. Am luat-o, așadar, în direcția opusă, până am reușit să mă zăpăcesc de tot. Și nu lipsea decât un pas greșit ca să alunec, rămânând prizonierul unui labirint noroios îngrășat de fluturi. Întotdeauna e de ajuns un pas greșit, nu-i așa? Apoi mi-am amintit de harta din gară. Din moment ce fusese nevoie de o hartă însemna că riscul rătăcirii era real. Cei care o făcuseră știau cât de amăgitoare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lucruri extraordinare despre mine și aceasta mă punea, cum e de înțeles, în încurcătură. Într-o zi, ducîndu-mă la Fundație să ascult o conferință, am dat peste Ninon, școlărița care încercase să se otrăvească din pricina mea. Era schimbată mult, se îngrășase, sprinteneala și zburdălnicia de odinioară îi pieriseră ca să facă loc unei rigidități de femeie matură, ordonată, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. Am întîlnit-o și pe Dolly, țipător de elegantă și excentrică. Avea acum un cimitir
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
părțile, pentru jertfa Mea, pe care o junghii pentru voi; jertfă mare este pe munții lui Israel! Mîncați carne, și beți sînge; 18. mîncați carnea vitejilor, și beți sîngele voievozilor pămîntului, sînge de berbeci, de miei, de țapi, de tauri îngrășați din Basan! 19. Mîncați grăsime pînă vă veți sătura, și beți sînge pînă vă veți îmbăta, din jertfele mele, pe care le voi junghia pentru voi. 20. Săturați-vă la masa Mea de carnea cailor și a călăreților, de carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
se întâmpla chiar să petrec cu acele femei seri de pură prietenie, în care nu simțeam față de ele nici cea mai mică dorință doar că, știind dinainte că mă voi plictisi, abia ascultam ce mi se spune. Începusem să mă îngraș și am crezut că, în sfârșit, criza se terminase. Nu mă mai aștepta decât bătrânețea. Într-o zi însă, pe când mă aflam pe un transatlantic, pe puntea superioară, firește, călătorind cu o prietenă ce nu știa că-mi sărbătoresc astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Lina. - Nu purta grija mea! Doamnă Mini, să-ți dai părerea sincer! Hotărât, lui Rim îi folosise boala. Era cu mult mai conciliant. Dar nu mai era bolnav. Lina porni; ghemuită cum era, bucuroasă să-și arate palatul. Se mai îngrășase încă și gâtul scurt avea două cute mari de carne. Mini admiră un salonaș zugrăvit și decorat cam convențional, cu mobile cam "presărate dar frumoase, cumpărate se vede de la o casă bună, dar fără adaosul nici unui obiect mai personal. Odăile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina Rim vrea să o vadă cât mai curând. Găsise formula. In loc de a spune ea însăși lui Nory mesagiul Linei, o trimitea la fața locului. Nu însă fără oarecare informații și întrebări tendențioase. - Ai văzut cum s-a îngrășat doctorul Rim de când e bolnav? ... Ai văzut casa lor cea nouă? ... și pe nepoata care zic că e fata lui Lică? Nory râse cu o gură până la urechi. îi intrară pe nas și gât fire de păr, se înecă, strănută
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cum o ușă se deschidea în ecoul palatului de marmoră, se duse repede în fața unei oglinzi să-și potrivească părul, cu urechea întinsă. Nu putea fi Lică. Se uita în oglindă atent, fără complezență. Abia acum observa că s-a îngrășat simțitor. Tot femeie slabă la aspect, dar cu brațele mai rotunjite ceva, cu gâtul lung, mai plin, cu osul șoldului acoperit. Ridică sus foile strimte ale taiorului negru: avea pulpă, numai fluierul gambei era tot așa de uscat. Carnea aceea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ele aveau vreo importanță. Prin iarnă, m-am pomenit cu tata. Nu mai fusese în București, cred, din anii primului război mondial când venise, ca artilerist, cu armata lui Mackensen. Acum, adusese carnea și slănina unui porc pe care-l îngrășase special pentru cumnatul său. A călătorit toată noaptea, întrucît trebuise să schimbe trenul la Brașov unde așteptase câteva ore în gară, iar pe la zece, unsprezece, dimineața, a ajuns în strada Vasile Lascăr. Când am terminat orele la liceu, l-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ar fi deprins, cum spuneam, În urma unor Îndelungi și nemărturisite eforturi matinale. Și pe urmă, odată deprins cu el, odată obținut echilibrul necesar pentru ca nimic din corpolența lui trandafirie să nu se prăbușească sau pur și simplu să nu se Îngrașe prea tare sau să devină efeminat, odată dobîndit umbletul creol și ușor legănat, iese pe stradă În căutarea cafenelei din fața ziarului unde se Întîlnește cu primul grup de prieteni ai zilei; pe urmă se urcă pentru o clipă la redacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă ce le place. 25. Au ajuns stăpîni pe cetăți întărite și pe pămînturi roditoare; au stăpînit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini, și pomi roditori din belșug, au mîncat, s-au săturat, s-au îngrășat, și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare. 26. Totuși, ei s-au răsculat și s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, care-i rugau fierbinte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Line Road" Știu un tablou atât de evanescent, încât doar arareori e văzut. Aldo Leopold, A Sand County Almanac Ultimii martori dispar, mai repede decât le-a luat să se adune. Se înghesuie cu toții pe râu timp de câteva săptămâni, îngrășându-se; apoi pleacă. La un semnal invizibil, covorul se deșiră în panglici. Păsări cu miile se desfășoară până departe, luând cu ele amintirea râului Platte. O jumătate de milion de cocori se risipesc pe tot continentul. O țin întins spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
forță chimică. Se uită la Karin, care nu-l susținu. — N-ar fi într-o cămașă de forță chimică. Nu mai mult decât era toată lumea, în orice moment. Un mic număr de persoane trăiește stări de letargie, iar altele se îngrașă câteva kilograme. Olanzapina reglează nivelurile mai multor neurotransmițători, inclusiv serotonina și dopamina. Dacă va avea efect asupra lui Mark, îi va atenua agitația și confuzia. Cu puțin noroc, s-ar putea să-l facă mai lucid, mai puțin înclinat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măcar acea parte a corpului amintea de femeia de dinainte. Dimineața m-am îmbrăcat cu grijă, blugii prevăzuți cu elastic, un jerseu negru de cașmir, mărgele gri, m-am fardat, din fericire nu am pete pe față, nu m-am îngrășat deloc în afara kilogramelor din jurul taliei. Eram, Herr Doktor, în camera bunicii și mă uitam în oglinda ovală de la frumosul ei șifonier de mahon și, când m-am ridicat în picioare, am simțit ceva straniu, ca și cum oglinda însăși s-ar fi
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
cu ochii de fiecare parte, care întotdeauna priveau ironic, doar acum nu, în acest moment ireal dintre trezie și vis. Umerii lui și relieful mușchilor pe piept și pe brațe. Burta, nu plată, ci cu o ușoară curbă se va îngrășa cînd va înceta să se antreneze și va rîde de asta, n-ar conta deloc pentru el. Picioare robuste cu mușchi precum scuturile, iar între burtă și picioare, încă plin de spumă, cu o ghirlandă de păr negru, care continua
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la fel cum o văzuse prima oară la cafeneaua Elite. Nu cumva ești Rima? întrebă el. Ea rîse și-i spuse: — întotdeauna ți-a fost greu să mă recunoști. Am îmbătrînit, Lanark, dar eu te-am recunoscut imediat. — Te-ai îngrășat, zise Lanark zîmbind. — E însărcinată, spuse Alexander încruntat. La vîrsta ei. — Tu nici nu știi cîți ani am, zise Rima ascuțit și adăugă: regret că nu ți-l pot prezenta pe Horace, Lanark, dar nu vrea să te cunoască. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Neculai Procopiu trebui să remarce că, pentru prima dată de când l-a întâlnit, redactorul lui se potrivește cu „decorul“. Doamna Procopiu îl privea îngândurată și soțul ei nu știa dacă nu cumva are, acum, inima în ochi. Peppin, care se îngrășase în ultimul timp, avusese surpriza să vadă că fracul nu-l mai încape. Trebuise să împrumute de la unchiul lui, în ultimul moment, unul care-i era cam scurt, iar cămașa de corp a lui Păvălucă, cea de zile mari, era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chiar până aproape de groapă. Însoțea niște călători care le plătiseră gras și băieților-călăuze, și gărzilor. Avea încă limpezi în cap locul și descrierea unui ghid șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase strălucitoare și albe, căptușind turnul pe dinăuntru. Pentru ce își dorise bunicu-său toate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui Zarathustra, ticluită în modelele puse de țesătoare în urzeală și bătătură. Erau minuni noi, care nu mai fuseseră arătate într-un bazar și care plăceau. Omar se-mplinise în acest oraș nou și i se părea că se și îngrășase, de aceea pornise în căutarea unui club de gimnastică zurkhane, deși nu mai era crud cât ar fi trebuit, ca să-ncapă pe mâna unui morshed. În celedin urmă, găsi o sală în Piața Sa’at, dar era prea departe de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
printr-o pâlnie aurită. Uneori, camarazii îl mai întrebau de Omar și le arăta câte o poză cu el în garaj sau în restaurantul benzinăriei. Era însă din vremuri bune, de dinainte de a fi orb: părea încă încrezător, nu se îngrășase și nu albise. Nu aveau de unde să știe că, după asta, își lăsase barbă și pletele îi cădeau pe obraz, ca unui rocker la pensie. Oricum, fiu-său povestea despre el ca despre un bărbat dispărut. Trăia fără griji între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vie și de vreme acasă? 76O viță-n Gheorghiță și alta-n Ialomiță. 77O vorbă ca o mie. 78Ochii văd, inima cere. 79Ochii se înveselesc și inima rabdă-n sec. 80Ochii, ce nu se văd, lesne se uită. 81Ochiul stăpânului îngrașă pe cal. 82Ochiul de cucuvaie nu-i ca cel de iepure. 83Olariul, unde voiește, acolo pune mănușa. 84Olăcar de cai șchiopi. 85Omenia omenie cere și cinstea cinste. 86O mie de miei pe un lup nu-l pot goni. 87Omul dacă-mbătrînește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
timp în urmă. Cine naiba mai este și asta? — O călugăriță sibilă din Evul Mediu. Ea mi-a călăuzit viața. — Ești pur și simplu fantastic, spuse vesel tânărul. Și, cu toate că nu mi-am închipuit că poate fi posibil, te-ai îngrășat. Unde o să sfârșești? E ceva incredibil de nasol în obezitatea ta. Ignatius se ridică în picioare și îl înțepă pe tânăr în piept cu sabia lui din plastic. — Ține asta, nerușinatule, strigă Ignatius, înfigându-și sabia îi sveterul de cașmir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o pe Myrna de mâneca hainei și trăgând-o în antreu. De ce ai ieșit din viața mea, cochetă rea ce ești? Noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perceptivă ca să analizezi viața mea imaginară întruchipată în scrisori. Mulțumesc Cerului că semnalele mele de disperare erau scrise într-un cod pe care tu ai putut să-l descifrezi. Îmi dau seama ce viață inactivă ai dus, după cum te-ai îngrășat. — Am pus kilogramele stând mereu în pat, căutând uitare și consolare în mâncare. Acum trebuie să plecăm de aici. Vreau să părăsesc casa asta. Îmi produce niște asociații teribile. — Ți-am spus mereu să pleci din locul acesta. Vino, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că nu a mai folosit droguri de două săptămâni, că s-a angajat ... — Ce? — Da, are o slujbă, se pare că este șofer de limuzină la fosta lui companie. Lucrează neîntrerupt acolo, de două săptămâni. Charles spune că s-a îngrășat ... — Nu-mi vine să cred, spuse Josh. — Știu, zise ea. Nici lui Charles nu i-a venit să creadă, dar jură că totul e adevărat. Adam arată ca un alt om. A ajuns la o maturitate nou descoperită. E ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]