1,318 matches
-
Dar poate... * Iar mama trăia toate panicile tatei și În același timp punea la punct strategia viitoare pentru a facilita o Întâlnire confidențială la nivel Înalt cu musafirul deja plecat spre vamă. Cu darul improvizatoric al lui Miles Davies, mama Îngrămădea schițele unor scenarii ratate, cum va merge ea În al treisprezecelea ceas să-i spună Musafirului tot ceea ce nimeni n-are de gând să-i spună. Eu sunt fiica lui Buni, ar fi strigat Pisăloaga Casandra, pe mama mea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era decât răzbunarea unui om bătrân care încă nu înțelegea că trebuia să renunțe la competiția cu mai tinerii săi concurenți. Marele Komandir ignora faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în care clucereasa îngrămădise scânduri pentru un pat, o saltea și două pilote, apoi hăinăraie, coșuri cu alimente, farfurii și o mică baterie de bucătărie înainta în goana celor patru cai, pe un drum pustiu, mărginit de câmpuri. Cuibărit între perne, simțindu-se înghesuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu mai semănau cu celelalte. Sunau cu totul altfel. Aveau ritmul tristeții care îl copleșea. Ceasul ce trece nu se întoarce... Firul se tae, nu se mai toarce... Iancu plecase la drum cu o grămadă de lăzi burdușite de cărți. Îngrămădise volume de Anacreon, Mineele traduse și prefațate de luminatul Chesarie, Didone abbandonata, La clemenza di Tito și Estratto dall’Arte poetica di Aristotele de Metastasio, Hymnen an die Nacht a lui Novalis, Afinitățile elective de Goethe și multă, multă filozofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pietrele încinse când scădea brusc temperatura. Era, într-adevăr, un loc neospitalier în inima unei regiuni neospitaliere prin însăși natura ei, o regiune unde ai fi putut gândi că Supremul Creator se înverșunase să arunce toate deșeurile lucrării sale, îngrămădind într-o adunătură nedefinită pietre, saline, nisipuri și „pământuri pustii“. Dar în ochii lui Gacel, masivul Sidi-el-Madia nu se ivea acum ca o regiune blestemată de zei, ci ca un enorm labirint unde se putea ascunde o armată întreagă, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adaptați totul, cel mai bine ar fi să respectați ceea ce există. E stupid să distrugi fără să fi construit înainte. Razman înțelese că nu avea răspuns. în realitate, niciodată nu avusese răspunsuri nici măcar pentru el însuși când întrebările i se îngrămădeau în minte în momentele în care asista, consternat, la decăderea societății în care se născuse. — Ar fi mai bine s-o lăsăm baltă, zise. Niciodată n-o să fim de acord... Vrei să mănânci ceva? Gacel făcu un gest de încuviințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trecute, mai fericite, spre amintirea fiilor săi, pe care îi văzuse ultima dată când erau copii mici și acum deveniseră oameni în toată firea și părinți ai altor copii. Se amestecară în mintea lui idei, realitatea și fantezia, și se îngrămădiră în același timp scene trăite intens cu altele, aparent mai autentice, care totuși nu erau decât rodul imaginației sale nestăpânite. Se trezi de două ori, speriat de ideea că era încă închis, și îl sperie și mai mult realitatea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
instinct de arheolog înnăscut, care îl determina să caute o posibilă figură acolo unde, în mod logic, ar fi scrijelit-o el însuși. Acela era marele lui secret și marea lui mândrie, și în minusculul său apartament de burlac se îngrămădeau sute de fotografii în culori, minunate, pe care le făcuse de-a lungul a peste doi ani de muncă meticuloasă; fotografii care la un moment dat aveau să ilustreze o carte voluminoasă cu care Anuhar-el-Mojkri aveau să uimească lumea datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de ziare, așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile ochilor lor negri animate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
hrănea și strălucirea părului scurt, chiar dacă al ei era auriu și bătând spre roșu, ca blana unui animal trăgându-și vitalitatea din lumină. Se mișca iute și cu îndemânare în spațiul strâmt dintre bucătărie și măsuța din cameră, pe care îngrămădea sticle, pahare, cești, farfurii cu biscuiți. Nu se așezase la masă cu ei, nepăsându-i, poate, că și-ar jigni musafirul. Asta e, n-are nici ea timp, e la fel de ocupată ca bărbatu-său, dacă nu cumva i-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nevoie, dată fiind meseria care-i ținea toată ziua pe drumuri, constrângându-i să ia masa-n oraș. Meseria lor era un bun prilej, altminteri, ca să schimbe decorul și gustul mâncării de acasă. Farfuriile, sticlele de bere și vodcile se îngrămădeau pe lângă mapa din vinilin albastru jegoșit, în care Codruț își ținea materialul pentru numărul următor al revistei, umflată și legată cu un șiret de gheată; după ce Codruț o dezlega, manuscrisele articolelor treceau din mână-n mână peste bucate, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
urmă, să-i expedieze fericiți, fără vreun semn că entuziasmul ei ar fi scăzut. Trebuia să-i recunosc meritele; stilul ei era prea vesel ca să fie pe gustul meu, dar Își făcea treaba al dracului de bine. Câteva persoane se Îngrămădiră În jurul ei la finalul orei, pentru a-i mulțumi și a-i cere sfatul. Tipul Își luă servieta, Îndesă dosarul sub braț și se ridică În picioare, așteptând să-i vorbească. Abia atunci am Început să Întrezăresc adevărul, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o ajută să se ridice și o susținu În vreme ce-și relua fuga, șchiopătând. Am grăbit noi Înșine pasul spre locul de Întâlnire. Pe drum, un grup de tineri ridica o baricadă, două trunchiuri de copac peste care se Îngrămădeau, În dezordinea cea mai deplină, mese, cărămizi, scaune, cufere, butoaie. Am fost recunoscuți, ne-am lăsat să trecem, sfătuiți fiind să ne grăbim, pentru că „vin pe aici”, „vor să incendieze cartierul”, „au jurat să-i masacreze pe toți fiii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În familiile lor, În ce mâini mai bune s-ar putea afla bieții de ei, Întrebau cu ipocrizie, cert este că un număr ridicat dintre ei, fără rude cunoscute nici bani să plătească taxa cerută În căminele apusului fericit, se Îngrămădeau pe acolo la nimereală, dar acum nu pe coridoare, așa cum e un obicei vechi al acestor meritorii așezăminte de asistență, ieri, azi și Întotdeauna, ci prin debarale și prin unghere, prin ascunzători și prin poduri, unde adesea Îi lăsau abandonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Am mai așteptat puțin și apoi am pornit Încet. Bacuranao e un golf mic unde exista un doc de pe care se Încărca nisip. Acolo se varsă un rîu, cînd ploile surpă bancul de nisip. Iarna veneau cei din nord și ÎngrămĂdeau nisipul ca să Închidă spărtura. Într-un timp, cînd acolo se afla un oraș, obișnuiau să vină cu bărci și să le Încarce cu guave culese din rîu. A venit Însă uraganul și a distrus totul, așa că acum nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bombăne și nu se putea abține să-și scoată bandajul ca să se uite la rană. — Lasă aia În pace, Îi spuse bărbatul care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură, ca niște jamboane, ÎngrămĂdiți peste tot. Își făcuse un locșor printre ei ca să se-ntindă. De cîte ori se mișca, auzea zgomotul Ăla de sticlă spartă venind din saci, și mai era și mirosul băuturii vărsate, care se-mprăștiase peste tot. BĂrbatul se-ndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
intre-n cafeneaua unde-l știa toată lumea? — E nebun. — Este problemă cu război. Este prea mulți oameni nebuni. — John, i-am spus, cred că zici tu ceva acolo. Ajunși la hotel, am intrat pe ușă, trecînd de sacii cu nisip ÎngrămĂdiți ca să protejeze biroul recepționerului, și eu am cerut cheile, dar recepționerul mi-a spus că doi tovarăși urcaseră deja În cameră ca să facă o baie. Le dăduse lor cheile. — Tu urcă, John, i-am spus. Vreau să dau un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În cercul nostru legenda spune că Barney a insistat odată să-și comande spaghete la prânz și Finn l-a obligat să le mănânce cu lista de bucate larg deschisă în fața farfuriei, așa încât să nu fie nevoit să privească pastele îngrămădite în gura lui Barney. Acesta l-a torturat pe Finn și cu plescăitul, încât Finn n-a vrut să-i mai vorbească două zile. Nimic neobișnuit. Ei sunt mereu într-o continuă ceartă. Cred că doar Rebecca e cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se potrivesc deloc! Nu? zic eu și-mi iau geanta. Ieșim din birou și o luăm spre Exmouth Market. Nu mă prea pot concentra la discuția asta. Mă gândesc numai la Jake, care s-a instalat confortabil în capul meu, îngrămădindu-mi creierul în niște cotloane strâmte ale craniului, așa că mă mir că îl mai pot încă folosi. Sunt îndrăgostită, deci uitucă, nu mai știu unde îmi pun portofelul dimineața sau uit să-mi dau cu rimel, ca să am și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se sfâșiaseră și se spărseseră fractalic, în zeci și zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate, somnoroase, semănate îngrămădit cu morminte, monumente tombale, busturi, lanțuri negre, lespezi, cavouri și cruci, cuvintele Arhanghelului înfioară: Este întocmai ora șase dimineața! Ante-meridian, precis! Este ziua de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a cenușii și a răzbunării! Oameni buni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
începea pe bătătura dinaintea cârciumii, dar se întindea curând până în uliță, unde se înșirau fetele și femeile care priveau jocul. Așa, când se întîmpla să treacă vreo căruță ― foarte rar, câte una, două ― toată lumea, jucători și privitori, trebuia să se îngrămădească înapoi spre bătătură, țipetele femeilor speriate acoperind atunci țârâitul înflorit al lăutarilor. Acuma hora era chiar în șosea și se legăna lin sub privirile fermecate ale femeilor și fetelor. Lăutarii, numai doi (îi plătea Cârciumarul, care făcea economie, zicând că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În ochi însă îi strălucea o bucurie mare. Capetele se întorceau pe rând spre Petre Petre, care se apropia zâmbind. Pantelimon Văduva se desprinse din horă și alergă înaintea lui, urmat de alți flăcăi. Jocul se sparse și toată lumea se îngrămădi în jurul celui ce sosea cu întrebări, cu strigăte, cu mirări. Lăutarii mai continuară a cânta un răstimp, ca să-și facă datoria, apoi se amestecară și ei printre oameni. Petre nu biruia cu răspunsurile. Tot satul îl iubea fiindcă era bun
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vârf și îndesat! făcu Petre potrivindu-și hainele ce i se cocoloșiseră în vălmășeală. Tocmai când se mai potoli vrajba sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică, de parc-ar fi venit de la un mort. În jurul lui, țăranii se îngrămădiră cu nouă curiozitate, ca și când din gura lui ar fi așteptat cuvântul de mântuire. Cârciumarul, ca să dreagă vorbele de adineaori, rupse gheața din prag: ― Da ce-i, Pavele, cu băiețelul tău?... Ce-a pățit cu boierii? ― Aoleu, nu mă mai întreba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
greoi globul soarelui, un cap scăldat în sânge proaspăt. Atunci lumina vîlvătaiei începu să pălească înăbușită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului. Apoi, cu cât văzduhul se limpezea, cu atât deasupra răsăritului se îngrămădeau trâmbele negre de fum, care se încolăceau și se frângeau ca niște brațe arse înălțate spre Dumnezeu. Țăranii se sculară împreună cu soarele, ca și altă dată. Se învîrteau prin ogrăzi, se uitau la cerul senin și mai ales la vârtejurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zăpăceală. Unele glasuri întrebară "ce-a zis", altele strigară "vrea să-l jugănească", iar alții urlau "dar mai bine să-l omoare, că nu-i nici o pagubă". Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuse asupra lui, îngrămădit printre bocancii și opincile țăranilor, se gândea cum s-ar putea furișa mai la o parte și apoi să se facă nevăzut. Platamonu însă începu să zbiere îngrozit: ― Iartă-l, Chirilă!... Oameni buni, fie-vă milă!... Măi Nicolae, iartă-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
destui porci și ești meșter! El însuși începu să descheie pantalonii lui Aristide care, dîndu-și acuma seama ce i se pregătește, răcnea din răsputeri. ― Ia răsfirați picioarele, băieți! strigă Chirilă Păun, îngenunchind tacticos cu cuțitul în dreapta. Ține bine! Țăranii se îngrămădeau roată, privind cu ochii lacomi spectacolul. Platamonu se aruncă nebunește între dînșii: ― Nu tăia, Chirilă!... Aoleu!... Omorîți-mă pe mine, măi oameni. Aoleu! Câteva brațe îl opriră pe loc, câțiva pumni îl izbiră, iar din mijlocul cercului glasul lui Chirilă rosti
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]