2,408 matches
-
-i fie victima. Însă acasă în cercul sau unde el este cel tare, aici este meschin, rău, crud. Am observat că aceste persoane disfruta atunci când își chinuiesc victimile, fie verbal, fie fizic, iar totdeauna au plăcere că victimile să fie îngrozite din punct de vedere psihologic. Disfruta atunci cand groază cade peste mințile bietelor victime. Întotdeauna după o desfășurare deplină a unui episod de violență urmează o acalmie, cănd aparent violență încetează, agresorul începe să aibă un comportament exemplar în familie, ajunge
JURNALUL UNUI CALATOR (5) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355134_a_356463]
-
atunci el nu mai este omul exemplar din societate, ci doar un om cu o boală morală ciudată aceea de ai chinui pe semenii săi. Iar oamenii își vor da seama că el disfruta cu acest lucru și se vor îngrozii de el. Cât de multe nu s-ar putea spune despre violență verbală și fizica? Cum îmi spunea un om: ,, Dacă ai ști câtă suferință există în familiile unde ai violență.” Am analizat și studiat mereu ființă umană, incepand cu
JURNALUL UNUI CALATOR (5) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355134_a_356463]
-
de Dumnezeu este capabilă de mari cruzimi, atrocități. La acest capitol avem lagărele de concentrare și exterminare naziste. De curând am vizionat un film intitulat ,, LA OLA” tradus din spaniolă înseamnă valul, în care se demonstra, că deși toți suntem îngroziți de ceea ce s-a petrecut la Auschwitz, suntem capabili să repetăm acea tristă istorie. Îmi spunea un tanar că viața unor oameni seamănă cu un lagăr în care există suferință. Îmi dau seama că am deschis două orizonturi pline de
JURNALUL UNUI CALATOR (5) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355134_a_356463]
-
această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț. Nici el nu-și explica cum ajunsese acolo. Secera mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei pe care o strângeau la piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, fetița se apleacă să-i salveze, trăgea de
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
nașterii stelelor însă martor negreșit și tăcut la acest “spectacol stelar” - “că mii de ani i-au trebuit/ luminii să ne-ajungă” - , “stane” macro și microlitice de o stranietate adesea înspăimântătoare, copleșitoare, întinderi și trecători de-ți taie respirația, te îngrozește dacă ți-ai raporta mișcarea și debilitatea la măreția forței suverane, pe care o degajă această “entitate”, totuși pământeană. Întinderi, trecători, poduri naturale ce leagă maluri și surpușuri de stânci, aparent neclintite, “încovrigături” nedefinite în curs de configurare și în fața
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
tii de toantă! a țipat bărbatul înfuriat la amărâta ce se chircise toată de frică, de rușine și de frig. Ea a rămas încremenită. Chiar să fi vrut, nu ar fi reușit să miște un picior. Nu și ridica privirea îngrozită din podea. Cu un braț încerca să și ascundă sânii, cu palma și cotul, în timp ce pe celălalt îl apăsa în neștire între picioare. Strângea din dinți ca să și stăpânească plânsul. Observase că lui îi făcea plăcere s o audă văicărindu
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
te înțep puțin, stai dracului cuminte acolo, că te omor! Vocea bărbatului și amenințarea scăpată printre dinți, departe de a părea o glumă, au lovit‑o în tot trupul și lama cuțitului fluturat cu îndemânare atât de aproape de piept, a îngrozit‑o pe Iuliana. Nu a putut scoate vreun sunet. Doar câteva icnete de aprobare ori de supunere... Două schimbări mai bruște de direcție au clătinat‑o pe canapea. A îndrăznit să tragă atunci, din nou, cu coada ochiu �lui. Nu
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
chemat la o discuție aparte; vroia, privindu-ne în față, să mă deschidă ca pe-o carte. - Tu, fiule, mi-a spus la urmă, de frații tăi ești diferit: Nu doar că spiritul de turmă de când te știu te-a îngrozit, dar zorul tău de-a ști cât știe numai Atoatefăcătorul, în surd și prelungit conflict te-a situat cu-ntreg soborul! Căci, dragul meu, repetitivul și neclintirea-n ascultare sunt temelia armoniei pentru întreaga Mea lucrare. Cum ea a fost
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
rău lui Marin Preda. Oameni simpli din interiorul Palatului, nea Duminică si nea Răsărit, îngrijitori, au declarat: Marin Preda știa că o să moară. Se simțea urmărit, îi era frică. Își baricada camera, plângea, ieșea noaptea gol pe culuarul pustiu, strigând îngrozit: ,,Mă omoara, băiete, mă omoară!”A fost otrăvit, a fost drogat? Soția lui, Elena Preda: ,, Da, Marin avea o mulțime de spaime. Una din ele era legată de friguri, de boala lui din copilărie. De pildă, îi era frică să
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
pentru a-i ajunge, a-i prinde și a-i readuce în robie. Ceea ce a și făcut. Armata faraonului era bine înarmată și antrenată, și a reușit să-i ajungă pe fiii lui Israel relativ repede. Fiii lui Israel erau îngroziți. În pustiu le era greu. Ei nu voiau să redevină robi, ci voiau să rămână oameni liberi, dar au început să creadă că oricum robia era mai bună, că în timpul ei trăiau, viața le era sigură dacă nu se revoltau
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
au înghițit, Cu îndurarea Ta, neamul salvat de Tine l-ai călăuzit, Prin puterea Ta l-ai îndreptat spre Casa Ta cea Sfântă, Veșnică și neînfrântă. Neamuri au auzit și s-au mâniat, Țara filistenilor s-a cutremurat, S-au îngrozit căpeteniile edomiților, Au tremurat șefii moabiților, Canaanienii s-au umplut de teamă, Simțind că-n fața Ta or să dea seamă, Spaima și teama au căzut asupra lor, Venite parcă dintr-un zbor. Atunci când Mâna Ta a făcut fapte mărețe
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
s-o răpună, nu altceva! Ah, acum observ! Grumazul se oferă din ce în ce mai mult privirii. Probabil că fruntea i se coboară sub gânduri. Desigur! Și umerii, înclinați înainte, de parc-ar vrea să se-adune. Plumburiul cerului insuflă sentimentul nevolniciei. Mă-ngrozesc! Nici tânărul, nici eu nu suntem Atlas să-l putem susține! Mă strâng veșmintele, deși mă ia cu frig! Dar ce mă plâng? Port și loden peste costum. El, doar în cămașă, ce-o simți? Sigur îl arde necazul! Oooo
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
i-a urcat în sanie și a dat bice armăsarilor. A trecut mai întâi prin sat la Lică, pădurarul, vechiul său prieten : -Licăăă! Măi Lică! l-a strigat de la poartă. Ia-ți pușca să mă ajuți întro treabă! S-a îngrozit Lică. A crezut că domnul Ionescu are probleme cu niscai tâlhari sau...mai știi de ce este în stare omu’? A bâlbâit încurcat: -Domnu Ionescu...știți...știți...eu...eu...în oameni...niciodată. -Bine, mă, s-a supărat domnul Ionescu, mă știi
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
a păstrat frunzele verzi si frumoase încă mult timp. Apoi...Tăietorii s-au luptat cu el de dimineață până la întunericul nopții. Apoi, au obosit și i-au lăsat doar tulpina groasă fără viață, la vederea celor ce trec și se îngrozesc de zbuciumul nemângâiat. Au doborât copacul din fata geamului meu. Privind ce a rămas din el, doar rădacina și ceva din trunchi, lacrimile mele îi vorbesc încă în fiecare zi. Neputința cântă durerea nemărturisită a acelui martor de sute de ani
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
s-au întors către el și - instantaneu ! - creierul lui fu invadat de idei si imagini obscure, dând naștere unor sentimente care îi inspirau ură, răutate, sfidare, dorința de a face cât mai mult rău posibil. Se întoarse și o luă îngrozit la fugă, la întâmplare prin jungla aceea necunoscută, până când, răpus de oboseală, căzu și leșină. ******************************* Fu găsit zbătându-se între viață și moarte, leșinat, de câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii de mesteceni. Părul de pe creștet
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
într-o canonadă cu bubuituri ricoșate din deal în deal. Troienele de pe pante au luat-o la vale, iar în acel moment s-a întâmplat ceva miraculos. Fie că s-au speriat de hăulituri sau avalanșe, fie că i-a îngrozit nuiaua de alun cu fulgerăturile ei, lupii s-au oprit din urlet și alergătură. Derutați, s-au întors și au fugit pe dealuri cu coada-ntre picioare, schelălăind ca niște javre ciomăgite. Văzând întorsătura, stelele și îngerii au izbucnit în
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
își dădu seama de “luminoasa” perspectivă a drumului lor. Căzu pe gânduri, privind prin sticla colorată panorama strălucitoare din fermecata împărăție a lui Soare-Împărat. Își fierbea mintea, cum să facă, ce să dreagă, ca să ia cu el Primăvara. Și se îngrozi la gândul că asta nu este o treabă așa de ușoară cum a crezut. Dar acum ce putea să mai facă? Să se întoarcă din drum? Se gândi la cei de acasă, la nefericirea lor, la speranțele lor pe care
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
își dădu seama de “luminoasa” perspectivă a drumului lor. Căzu pe gânduri, privind prin sticla colorată panorama strălucitoare din fermecata împărăție a lui Soare-Împărat. Își fierbea mintea, cum să facă, ce să dreagă, ca să ia cu el Primăvara. Și se îngrozi la gândul că asta nu este o treabă așa de ușoară cum a crezut. Dar acum ce putea să mai facă? Să se întoarcă din drum? Se gândi la cei de acasă, la nefericirea lor, la speranțele lor pe care
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
femeie, ce spaimă are să trăiască... Privindu-o cum povestește, într-o clipită o vede alunecând în fântână, rămânând suspendată cu mâna dreaptă pe acea țeavă și cu ciubucul în mâna stângă, strâns, să nu cumva să-i scape. Biata femeie, îngrozită pe dată, rămase cu mâna blocată pe roată și strigă îngrozită la părinți: “Măi, Traian! Fa, Ghenă! Vi se îneacă fata!”. Când fetiței îi cam dispăruse inspirația, cuvintele-i cam alunecau în hăul din fântâna adâncă de vreo treisprezece metri
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
clipită o vede alunecând în fântână, rămânând suspendată cu mâna dreaptă pe acea țeavă și cu ciubucul în mâna stângă, strâns, să nu cumva să-i scape. Biata femeie, îngrozită pe dată, rămase cu mâna blocată pe roată și strigă îngrozită la părinți: “Măi, Traian! Fa, Ghenă! Vi se îneacă fata!”. Când fetiței îi cam dispăruse inspirația, cuvintele-i cam alunecau în hăul din fântâna adâncă de vreo treisprezece metri până la apă și vreo șase de apă, prelingându-se cu forța
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
au aruncat un vaccin dintr-ăla care te vaccinează definitiv și care i-a adus pe asediatori într-o stare deplorabilă într-un timp foarte scurt. Ăia din observator deși erau înștiințați de tot ce se petrecea afară s-au îngrozit, fapt la care patronii nu se așteptau. Iar situația risca să scape de sub control, așa că ne-au trimis pe noi. Nici asta nu mai ții minte partenere? -Nicidecum! Eu n-am fost acolo unde zici, în viața mea. -Ți-au albit
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum înecăcios. Văzuse cu ochii ei și încă mai simțea pe trup forța loviturilor și îmbrâncelilor... Încă nu se
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
întrebam, oare, câtă credință au aceste persoane? Aici, pe pământ, suntem ca și în “valea plângerii” și cum spunea “dreptul” Iov din Biblie, “omul s-a născut să sufere precum scânteia să zboare”. Și una peste alta cu toții am fost îngroziți de evenimentele tragice petrecute în capitală. Da! Oamenii vor să fie sau poate nu vor să fie mângâiați! Cine, oare, poate consola în momente de mare cumpănă și de deznădejde, ca și Dumnezeu? Piederi de vieți, suferință, durere, revoltă, și
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
scăpate din hamuri Prevestesc potopul trimis de-o nebună Se agită frunze de vânt spulberate Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și refacă vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite Umbre fără număr mă-nsoțesc în noapte Spre locuri străbune, meleaguri sfi nțite Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
destul de puțin cunoscută în original, dar prelucrată de Vasile Alecsandri și adaptată cerințelor poetice și normativelor romantismului târziu, este aparent simplă: Un vânător, Grui-Sânger, personaj prezentat într-o sumbră măreție, trăiește într-un codru întunecat ca și firea sa dar îngrozește pe cei din jur, care nu mai sunt vânători, ci păstori sau agricultori, cu firea sa sângeroasă, cu nestăvilita sa dorință de a ucide. La un moment dat tatăl său vine în codru pentru a-l dojeni însă confundat fiind
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]