1,838 matches
-
clădire se găseau rezerve de apă din belșug și rezerve uriașe de alimente, chiar dacă, în cazul în care le-ar fi fost imposibil să-i respingă pe numeroșii fugari ce veneau în dezordine din sat, printre plânsetele copiilor și strigăte îngrozite, s-ar fi impus, cu siguranță, un sever raționament. Exista, așadar, o posibilitate de salvare, dar trebuia să-și păstreze calmul și, înainte de toate, să asigure și să organizeze servitorimea; vila, însă, era foarte mare, alcătuită dintr-un complex de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vadă, deși nelămurit, silueta soldatului dispărând printre copaci. 8 După ce străbătuse în fugă gangul ce lega grădina de curtea din spatele pars dominicae, cu inima bătându-i parcă în gât, Hippolita ajunse în fața redutei. Găsi acolo curtea invadată de o mulțime îngrozită, care, la lumina torțelor, se învălmășea să pătrundă prin poarta strâmtă, dar solidă. Intrarea era destul de joasă, gândită astfel pentru a-i obliga pe eventualii atacatori să se încline puțin, lăsând capul în bătaia loviturilor pe care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mustră. Du jos lucrurile, mișcă-te! Ajunsă pe terasă, se găsi în aer liber. Simți imediat în nări mirosul de fum, iar pe față, în locul aerului rece de noapte, vâlvătaia fierbinte a incendiului ce devora villa. Sprijinită de balustradă, contemplă îngrozită peisajul de coșmar ce i se oferea ochilor. Aripa edificiului rezervată servilor era toată un rug: așa cum o anunțase Clemantius, acoperișul, cel puțin latura lui cea mai apropiată, se prăbușise în interiorul zidurilor înconjurătoare, iar bârne incandescente se legănau și cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din jur, iar acum se străduiau se scoată animalele din rugul staulelor și se agitau fără vreun folos în jurul grânarului în flăcări. Strigătele lor incitate și de neînțeles răsunau peste vaietele prăbușirilor, peste lătratul câinilor înlănțuiți și peste mugetele vacilor îngrozite. Ce dezastru, domina, fu comentariul dezolat al intendentului. Hippolita nu-i răspunse. Observa un grup de barbari, care, la douăzeci de pași de redută, sporovăiau între ei cu însuflețire, cu privirea fixată asupra terasei. în mijlocul lor, în șaua unui splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
incendiului, barbarii se adunau în jurul căpeteniei, ducând fiecare propria pradă și împingeau, cu aceeași brutalitate, animalele luate din staule și pe cei care - liberi ori sclavi - nu reușiseră să se refugieze în redută și să nu fie prinși. între prizonierii îngroziți împinși de-a valma cu brutalitate și deveniți deja obiect de schimb și de certuri aprinse între barbari, îl putu recunoaște pe Emerentianus. Patricianul, cu tunica sfâșiată și fața plină de funingine, căuta să se interpună între un barbar uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dovediră nefondate: Vitalius și Maliban îl săltară de pe o bancă pe un vagabond beat, cu două degete lipsă, pierdute într-o încăierare; pe o uliță îl imobilizară, după o scurtă luptă corp la corp, pe un sărman tată de familie, îngrozit, a cărui înfățișare îi amintise lui Dubritius de trăsăturile lui Eudoxiu; în sfârșit, într-un post de gardă, găsiră trei bărbați - un soldat ce nu era chiar în apele lui și doi milițieni - care, la obișnuita întrebare, râzând nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
când, cu o lumină albăstrie mulțimea care, biciuită de furtună, se agita în apa clocotitoare. Ploaia se făcu grindină, fără ca din această cauză războinicii celor două părți - care, în plus, aveau zdravăn de lucru ca să-și țină sub control caii îngroziți și împiedicați de fundul accidentat al râului - să înceteze a se arunca unii împotriva celorlalți. în vuietul bătăliei și al furtunii, Balamber nu mai izbutea să dea ordine alor săi. Ocupat să se apere și să lovească, putea doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
precum o mână și îl arunca înainte, însutindu-i forțele, hotărârea, voința de a învinge. Vacarmul pe care îl auzea era mai mult decât un strigăt de luptă, mai mult decât ce auzise cu alte ocazii izbucnind din piepturile soldaților îngroziți și disperați totodată: era în plus - și înainte de toate - glasul unei străvechi mânii, al unei uri hrănite de mii de nedreptăți al unui orgoliu totdeauna înfrânt, care căuta să se răzbune. în timp ce alerga către liniile dușmane, agitând sabia, și dobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se poate. El are o memorie excelentă. Trebue să-și amintească... A, desigur - „Seceră vântul sălbatec”, Își reaminti el, Încercând să-i numere capetele. Nu mică Îi fu groaza când obsevă reptila privind la el cu ohii dilatați, În timp ce el Îngrozit, nu facea nimic În apărarea sa. În secunda următoare monstrul din ochii căreia țâșneau flăcări și Îl priveau dușmănos, făcu un spectaculos salt, se năpustindu-se cu toate tenctaculele Îndreptate asupra lui, hotărât să-l lichideze...!! Scoțând un strigăt Înăbușit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comunist Nicolae Ceaușescu, o bruscă Înpingând-o către intrarea În duba miliției. Ridică vocea privind-o Încruntat. “Ce te zgâiești așa la mine...? Vezi bine, eu nu glumesc...!” Biata fată schiță un gest de-a dechide poșeta Însă, Își aduse aminte Îngrozită, pașaportul se afla acasă. Înălță din umeri neputincioasă În timp ce de frică dispăru din memorie toate cuvintele Învățate. Încercă totuși să construiască unele propoziții, fără a reuși. Torționarul jubila. “Am bănuit eu, te uiți la mine de “ parcă ai picat din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l bocească...Probabil, l-au jeluit prea cu zgomot deranjând bețivanul care se trezi din somn Înjurând, iar cu mutra lui desfigurată de somn și băutura Își făcu apariția dând placajul la o parte...! Clipele de groază au fost sublime!! Îngrozite rudele mortului, au Început să țipe de alarmară toți vizitatorii cimitirului, alergând bezmetici În toate cele patru vânturi ale cimitirului, câlcându-se În picioare, amestecându-se cu pământul!!” Șeful Șantierului râse flegmatic. „Cu prima ocazie să mi-l prezinți. Sunt sigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
muncă. Oamenii se prezintă la slujbe. Este extraordinar. Vin cu autobuzul la fabrică. Deschid magazinul, mătură, Împachetează, spală, dreg, grijesc, numără, păzesc computerele. Zi și noapte. Și oricât de rebeli ar fi În inima lor, oricât de cuprinși de disperare, Îngroziți sau tociți de tot, vin la ce au de făcut. În sus și-n jos În lift, stând la birou, la volan, Îngrijind de mașinării. Pentru un animal atât de nestatornic și de neliniștit, un animal curios, cu nervii atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se pare foarte limpede ce ar trebui să faci în continuare. Băiatul te-a hărțuit și trebuie oprit. Trebuie să mergi imediat și să-i spui directorului și băiatul va fi pus la punct. Sheba s-a uitat la mine, îngrozită. — Oh, nu! a zis ea. Nu, nu. N-aș putea... — Dar băiatul a încercat să te sărute. E foarte grav. — Nu, nu, Barbara, a zis ea. Cred că ți-am oferit o imagine greșită. E cel mai inofensiv băiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
uitat împrejur, la casa demodată a părinților lui, la canapeaua verde deșelată, la scaunele furioase, așezate într-un colț spate în spate. Nu sunt pregătită, a spus ea. Iartă-mă, dar nu sunt pregătită pentru asta. Earl a privit-o îngrozit. N-ai de ales. Dar bineînțeles că Jina putea să aleagă. Earl a bătut-o ca s-o oprească. În ultima parte a căsniciei lor, amândoi s-au rănit unul pe celălalt. Și-au produs răni care nu aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alice știa că nu numai scriitorii trebuie să fie îndrăzneți în poveștile lor. Și prietenii trebuiau să aibă curajul să rostească adevărul. Atunci înseamnă că el nu vrea să te găsească, a enunțat Alice. Irene a căscat ochii; Jina părea îngrozită. Cuvintele lui Alice fuseseră pline de cruzime, dar, uneori, astea sunt singurele cuvinte care contează. Uneori. Jina s-a îndreptat de spate și, dintr-o dată, a devenit mai înaltă decât era. La naiba cu ce vrea el, a exclamat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
abdomen, o bucată din șold fărâmată. Simțea dureri în cele mai ciudate locuri: între omoplați, în punctul acela moale de sub gleznă, în spatele uneia dintre urechi. Asta e casa ta, a spus ea. Pe chipul lui Zach a apărut o expresie îngrozită, iar Jina a trebuit să se întoarcă, să închidă ochii strâns ca să nu-i mai vadă fața în oglinda propriei ei dorințe. Amândoi meritau asta. Tremurul era, de fapt, urletul trupului ei. Tremurul ăla era tot ceea ce mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spre est, spre incendii, spre cabana Red Salmon. Jina știa că orice veste, în afara celei mai bune, avea să nu fie luată în considerare. Drew n-avea să abandoneze speranța. Din punctul ăsta de vedere, era un om superb. Sunt îngrozită, a mărturisit Mary. E minunat. Jina le-a luat pe amândouă în brațe. Era conștientă că clubul sushi se spărsese, că nimic n-avea să mai fie la fel, dar gândul ăsta a făcut să-i răsară în minte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mult datorită fricii ce pusese stăpânire pe mine, am avut strania senzație că prin mine cresc vlăstare de pomi seculari sau parcă-mi încolțiseră niște aripi de iarbă. M-am răsucit și mi-am oprit privirea pe doi ochi la fel de îngroziți ca și ai mei. Palmele grele care le simțisem pe umeri, mi se mutaseră pe față. Mă zgâlțâiau ca pe un borcan din care mierea se încăpățâna să curgă în timp ce mă tot întreba: Spune drept! Te-ai întors? Tu ești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spectaculos pentru a atrage atenția lumii... precum unul căruia Îi face plăcere să aibă pieptul plin de decorații. Oare peste un minut va chicoti sau va ofta la telefon?... Dar, vai! Un sunet ciudat... scîrțîitul unei balamale... și un țipăt Îngrozit mi-a izbit auzul... o voce răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate desprinde o clipă de „la noi acasă”. Îi este teribil de frică de întoarcere. Femeie cu reputația făcută praf fiindcă a umblat de capul ei prin lumea pierzaniei. A reușit să plece fiindcă este nemăritată, dar la întors este îngrozită că va fi privită ca o femeie pierdută. Doar mama ei a luat-o de-o parte și i-a zis: - Pleacă, fata mea, pleacă și, dacă poți, nu te mai întoarce niciodată înapoi! Bărbații, îmi spun ele amândouă, preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în cap. Ce-i, frate, ce s-a întâmplat? Domnule! strigă polițaiul bălăbănindu-și pușca: e turbat! — Cine-i turbat? După el, domnule, nu sta la vorbă! ordon, domnule ordon! Câne turbat! După el! Și alergau după el. Cânele fugea îngrozit de strigătele sălbatice și bătut de bolovanii care alergau, sărind pe drum, în urma lui. A mușcat un băiet! — Pe cine l-a mușcat? — Un băiet al lui Horga, de zece ani... Ce spune? Ce zice că a mușcat? Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boi, ridică pălăria, simți arsura unei tăieturi în brațul stâng. Răcnind, se trăgea iute spre fântână, căuta un loc de scăpare, căuta un par, căuta o piatră; își purta trupul scund cu mișcări iuți; ochii lui verzi se deschideau mari, îngroziți, pe fața albă ca varul, pe care lucea o pânză de sudoare. Striga mereu: —Săriți!... Și glasu-i deștepta tăcerile. În car, românul celălalt se zvârcolea și gemea sub frământările țiganilor. Băieșu simți a doua arsură de cuțit. De pe brațul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tremurându-și în toate felurile brațul ce părea uriaș. Mă aplecai de după pânza trăsurii, ca să-l văd mai bine. Într-o clipă mă zări; începu să strige, înălțând mânile: „A! ce mai faci, doctore! Comment ça va?“. Mă azvârlii îndărăt, îngrozit. Doctorul se aruncă și el lângă mine. Strigă scurt: Înainte! Și trăsura, smucită, se urni și porni repede. Mă întorsei spre doctor: — Cine-i proprietarul, ori arendașul ăsta? — Nu știu! Cine știe! s-o fi sălbătăcit aici. N-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căuta să privească în juru-i; se gândea ce să facă pentru astâmpărul vitelor. - Dar și cânele și vitele simțiseră ceva, înaintea omului. Și când simți și omul, era prea târziu. Cu zgomote năprasnice și ascuțite începură să pârâie legăturile șopronului. Îngrozite, vitele se tălăzuiră și se izbiră în toate părțile. Bătut și de valul acesta greu, șopronul începu să se surpe. Mugind, vitele scăpau prin spărturi. Sărmanu avu un plâns omenesc de desnădejde. O plasă de stuh ca o aripă uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]