1,814 matches
-
eu, arătând spre cușcă. Sheba s-a uitat și ea. — O, draga mea. Săraca Portia. Vii de la veterinar? — Da. Suferă prea mult. Nu pot să mai suport, și am început să plâng. — Biata de tine, Barbara, a zis Sheba. Ce îngrozitor. S-a ridicat și a venit lângă mine și s-a ghemuit în fața mea. — O să fie bine, a zis, mângâindu-mă pe genunchi. După un minut, s-a ridicat și a tras un scaun ca să stea lângă mine. — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rămăsese neschimbat - și acum era tot un învălmășag de ierburi roșii. Nici nu izbutea să-și înfigă bine degetele în el. Ea m-a găsit. Venise doar de câteva luni aici. Îl născuse deja pe Andy. Știu că a fost îngrozitor din partea ei să-mi spună ceea ce mi-a spus. N-am cum să neg asta. Dar aici, trebuie să-ți iei singur lucrurile de care ai nevoie. Nu ești deloc viteaz dacă pruncul tău moare de foame, în timp că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că sînt pompele de benzină de la stație. Strecurîndu-mă printre mesele lungi și Înguste așezate În cinci rînduri paralele, m-am oprit În fața automatului din extrema dreaptă care era, Întîmplător, liber. Ce miros oribil! După ora zece seara tot orașul pute Îngrozitor... de la canalizare. Am introdus o monedă de zece yeni În orificiul de alamă de sub săgeata roșie de la aparatul din dreapta. La fiecare monedă se auzea un acord de pian și la a opta s-a aprins un beculeț roșu. Am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mă Întrebă cu o indiferență de parcă ar fi discutat despre vreme, dar nu era cazul să mă Încred În figura ei inocentă. M-am săturat de Încordarea În care mă ținea. — Cum poți să vorbești despre un lucru atît de Îngrozitor cu așa de mult calm ? Încercam să-ți explic că nu fac altceva decît să abordez toate posibilitățile... Am Înțeles. Însă cam ce-l interesa pe fratele dumitale și mi-ai arătat și albumul... — Ciudat, dar și eu am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
meu foarte mult. Nu poți spune același lucru și despre soțul dumitale ? — Dar soțul meu nu ducea o viață dublă. Și totuși el a fost cel care a Întins-o. — Da, și de aceea mi se și pare atît de Îngrozitor. I se citea iar spaima În ochi, o spaimă adevărată ce răsuna ca gemetele sîrmelor de telegraf Încărcate cu chiciură În bătaia vîntului. — Îți este teamă pentru că te gîndești că soțul nu ți-e aici. Imaginează-ți că este pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
logodnicul meu să vină Într-un asemenea loc. Țin foarte mult să am o familie. Mai treci pe-aici Înainte de nuntă... bine ? Tashiro rămase Înțepenit pe loc, ca o păpușă-actor. Am atins ușor degetele fetei și am Împins ușa. Scîrțîi Îngrozitor ca o pasăre Înspăimîntată și-am simțit vîntul rece la gît și la mîini. Muzica se Îndepărta cu fiecare pas pe care-l făceam și se transforma Într-un zgomot ciudat, cenușiu și lipsit de contur, Într-o gîngăveală asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îți fac favorul de a-ți acorda suma de bani maximă... Am așteptat În apartament o jumătate de zi. Vești bune sau proaste, oricum ar fi, dar să nu se considere că am dat bir cu fugiții... asta ar fi Îngrozitor. Poliția n-a apărut. Poate am scăpat de ce-i mai rău... Pericolul nu trecuse Încă de tot și bineînțeles că singurii care știau că am stat de vorbă cu Tashiro erau clienta, șeful și Tashiro Însuși. Era Îngrozitor să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar fi Îngrozitor. Poliția n-a apărut. Poate am scăpat de ce-i mai rău... Pericolul nu trecuse Încă de tot și bineînțeles că singurii care știau că am stat de vorbă cu Tashiro erau clienta, șeful și Tashiro Însuși. Era Îngrozitor să aștepți... CÎnd muncești, știi că tot ceea ce faci depinde de tine, dar cînd aștepți, n-ai nici o putere. Mă simțeam și mai mahmur, stomacul mă sîcÎia... Poate că și ea aștepta dincolo de fereastră... dar nu mai aveam curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Cineva... — Lasă glumele astea prostești. — Vreau să mă ajuți, am spus cu un ton implorator, concentrîndu-mi toate gîndurile. SÎnt În cabina telefonică de la poalele dîmbului ce duce spre Orașul de Sus. Te rog. Vino și ia-mă de aici. — Ești Îngrozitor... la ora asta... Ești beat? — Te rog! Mi-e rău. Te implor! Te rog, fă ceva... — Ești imposibil! Fie... Așteaptă acolo. Nu te mișca. Vin să te iau. Am pus telefonul În furcă și m-am așezat pe vine, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bibliotecă ore întregi să citesc Estetica lui Croce. În anul întâi de facultate citisem tot existențialismul din Biblioteca Academiei. Acum, după ce lucrurile s-au decantat în capul meu, îmi dau seama ce bine mi-a făcut. Atunci însă a fost îngrozitor. Nu aveam încă maturitatea lecturii, așa că m-am contaminat atât de tare de ce citeam până când, într-o după-masă de toamnă, cu soare galben și obosit și strecurându-se printre draperiile de la Biblioteca Academiei, m-a cuprins greața aia existențială, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la noi la țară. Cele de vârsta mea fac parastase, se deformează și se consideră scoase din „rândul femeilor”. Am înțeles ce vrea să spună această femeie din mediul universitar al capitalei afgane. Tradiția asociată cu frica și lipsurile îmbătrânesc îngrozitor. Mă simt foarte ciudat. Aseară, Kathy W. ne spunea povești despre Wittgenstein, Elizabeth Ascombe, despre alți marii filosofi care au trăit la Oxford și pe care ea i-a cunoscut. Am avut o discuție furtunoasă despre argumentele privind existența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întreabă retoric: - Fiindcă statul are totuși atâta putere, ce mai putea oare interzice de acum încolo în materie de carte? Noi tăcem, așteptând. Și el își răspunde, cu o voce retoric-ezitantă: - Eu cred că pe Marx. China s-a polarizat îngrozitor. 3 Decembrie N-am mai scris de foarte multă vreme și e normal, o dată ce am zis că este un jurnal al singurătății asumate, iar acum Adi doarme în camera de alături, de o săptămână. N-am vrut să zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
peste o sută de ani? - Asta nu e nimic. S-ar putea să se întâmple ceva mult mai grav. Da. Să nu poți să comunici nici atunci. Era gânditor, privea spre fereastră, în amurgul de-afară. Aprinsei lumina. - Ar fi îngrozitor, spusei. Nu pot să cred... Tot va veni o zi... fie și peste o mie de ani. - Peste o mie de ani... - Nu-și termină vorbirea; întorsei capul: dispăruse. Doamna Pavel ridică ochii spre mine: - De ce tăceți?, mă întrebă. - Gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Nu vezi că am ochiul vânăt? Mi l-a arătat cu mândrie. Tot ce-am putut să văd era o urmă ușor vineție lângă sprânceană, dar era așa încântat de ea, încât mi-am ținut respirația, plină de compasiune. —E îngrozitor. Dar vestea bună e că am început să iau lecții de canto! Psihologul meu spune că am nevoie să mă descarc într-un mod creativ. Ornesto - surprinzător, poate - era infirmier la o clinică veterinară. Profesorul meu de canto spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a zis că, de fapt, ceea ce simțeam era „durerea somatică indusă de suferința emoțională“. Că era ceva „normal“. A fost un șoc, pe undeva. Mă așteptasem la durerea emoțională, dar durerea fizică era ceva nou pentru mine. Mai și arătam îngrozitor: unghiile mi se rupeau întruna, părul meu era tocat și lipsit de strălucire, și, deși aveam acces la orice produs de exfoliere și hidratare pe care și l-ar fi putut dori cineva, pielea mi se cojea în fâșii subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bărbați soioși, care se uitau în gol și arătau de parcă își țineau propria gardă civilă în curtea din spate. M-am descurcat. Am nimerit ținta de câteva ori. (Păcat că nu era ținta mea, ha ha.) Dar umărul mă durea îngrozitor. Nu mi-a zis nimeni că să împuști pe cineva e atât de dureros. Ei bine, evident că e dureros pentru persoana care e împușcată! (Ha, ha.) Ps: Nu-ți face griji. Știu că ești îngrozită de moarte în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce era rău în a vrea ca fiica lui să fie frumoasă. O nouă cascadă de lacrimi îi țâșni din ochi. Tata e prietenul meu cel mai bun, știi? Nu prea, dar am dat din cap că da. — Așa că e îngrozitor când nu ne înțelegem. Ei bine, ar trebui să plec, am zis. Păstrează șervețelele. Cei bogați sunt cu adevărat diferiți, m-am gândit, la naiba, sunt duși cu pluta. M-am grăbit spre birou, dornică să-i împărtășesc revelația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cât timp nu-i ceream scuze lui Angelo, rușinea avea să mă urmărească pretutindeni. —Angelo, sunt Anna, sora lui... —Salutare, micuțo, cum o mai duci? Îmi pare rău. — Stai calm. Nu, Angelo, îmi pare așa de rău; m-am purtat îngrozitor cu tine. Mi-e atât de rușine, îmi vine să intru în pământ. Hei, suferiseși un șoc, s-a întâmplat să fiu acolo. N-ai putea să faci nici o chestie pe care eu să n-o fi făcut deja. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
umflat; își pusese un diamante rose micuț pe osul pubian. Ca să avem ceva drăguț la care să ne uităm în timpul travaliului. De fiecare dată când spunea cuvântul „travaliu“ mă lua cu amețeală. Te rog, Doamne, fă să nu fie prea îngrozitor. Trebuia să nască pe 23 aprilie, în mai puțin de două săptămâni, iar eu stăteam cu ea, în caz că totul s-ar fi declanșat în miez de noapte. — Și, să acceptăm inevitabilul, e musai să se întâmple așa, zicea ea. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
os acum cam vreun an și jumătate; scotocisem prin dulapuri căutând ceva și mă întorsesem prea brusc, îmi izbisem degetul de un sertar și începusem să urlu ca în gură de șarpe: —Ooh, Iisuse, oh, Doamne. Oh, degetul meu, doare îngrozitor. Stai jos, îmi zisese Aidan. Arată-mi. Care e? Mi-a luat degetul și - știu că o să sune puțin ciudat - l-a ținut în gură. Mama lui obișnuia să facă asta cu el și Kevin când erau mici și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-ar fi ales în anul acela să împartă cu mine taina ei, cea mai primejdioasă cu putință, deoarece putea să mă lipsească și de viața de aici, și de cea de dincolo. Ziua în care am cunoscut-o începuse îngrozitor. Băiatul care avea grijă de măgar o luase pe alt drum decât cel obișnuit, cu puțin înainte de a intra în orașul nou. Crezând că voia să ocolească vreo îmbulzeală, l-am lăsat în pace. Numai că el m-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți zic mai mult. — Mă zăpăcești. Nu-mi place să fiu zăpăcit - Vitellius își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul și privi spre tavan. — Ați auzit? — Ce anume? întrebă indiferent hangiul. — Un foșnet... Deasupra ce-i? — Cucuvele - hangiul înteți focul. Din cauza frigului, își caută adăpost sub acoperiș. — Cucuvele, gemu Vitellius. Păsări prevestitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna pe traista aflată lângă el. Îi era indiferent dacă se găsea acolo, în orășelul din Gallia, sau în orice alt loc din lume. Velunda nu mai era. Îl părăsise. Ce simțea era nu numai disperare, ci și altceva, mai îngrozitor. Era o indiferență cumplită - avea inima înghețată. Nimic nu mai conta pentru el, nici măcar arta vindecării, căreia până atunci îi dedicase viața lui. Nu-i mai păsa că e medic. Nu-i mai păsa de cei din jur. Putea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
risipi tensiunea ce domnea în acea adunare, de parcă simpla lui prezență era de-ajuns pentru a-i liniști pe soldați. — Zeflemitor și greu de stăpânit, ca întotdeauna, șuieră Tampius. După ce i-a făcut medicul nostru nepriceput, ar trebui să sufere îngrozitor, dar el... Uită-te la el! — Te surprinde tăria lui de spirit, puterea de a îndura durerea sau demnitatea lui? întrebă Cornelius Fuscus întorcându-se spre Tampius. Erai și tu în templu, pe malul Danubius-ului, când Antonius a împlinit ritualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te plimbi ținând în brațe un bebeluș care plânge și tot plânge și nu poate să adoarmă. Deasupra nu se zăreau stelele, doar luminile sporadice ale avioanelor în zbor spre cine știe unde. Spre Calcutta? Madras? Madurai? Spre Anglia sau America? Era îngrozitor să fie treaz în timp ce unii oameni zburau, purtând întreaga lume pe deasupra capului său, iar alții dormeau, luându-i-o de sub picioare. Era totuși recunoscător pentru senzația aspră și nisipoasă pe care i-o dădeau cărămizile de sub el, suprafețele inegale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]