4,199 matches
-
să mă apuc eu să-i explic atunci că sîntem o națiune de trădători care a încăput pe mîna unor slugoi, cît o fi ceasul? îl întreb dar nu-mi răspunde, o ține tot pe-a lui, începe să-i înjure pe securiști și să-și dea cu părerea despre viitor. Treceam prin Otopeni, pe lîngă aeroportul internațional, liniște și pace și aici ca la Băneasa, m-am binoclat cît am putut, dar tot n-am sesizat nimic, mașina gonea cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la plesneală, dacă iese bine, dacă nu, o să mai încercăm și altă dată. — Nici motorul n-a luat-o la prima cheie, a fost nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
începe să strige Petrică. — Fără acuzații prostești, intervine domnul Președinte, Sena a făcut plinul, l-am văzut de la fereastră cînd s-a întors, ce rost ar avea să ne furăm singuri căciula? — Șase, cel tîrziu șase și jumătate, zice Sena înjurînd de toți sfinții, m-am ușurat de toți banii pe care-i mai aveam ca să-i umplu rezervorul, am văzut cu ochii mei că era ras, chiar s-a prelins puțin pe bară cînd i-am pus bușonul, zice. — Atunci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se, ăștia au întotdeauna mai mare succes la femei decît restul muritorilor. Asta am mai auzit-o și eu pe undeva, confirmă șoferul văzînd brusc negru înaintea ochilor, uite în ce hal îți taie nenorociții ăștia calea, se pune pe înjurat. — Getax de-al tău, zice Roja, profesionist pînă-n măduva oaselor, i se pare. Am intrat într-o belea de mai mare dragul, începe Roja să se destăinuie. Femei, băutură, jocuri de noroc? Altceva mai rău ce ți s-ar putea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
orchestrată din umbră. — în clipa cînd s-a făcut joncțiunea de la Dalles cu grupul care venea dinspre Romană, pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că văd scăfîrlia lui Tîrnăcop în dosul unui cordon compact de manifestanți care înjurau de mama focului, își amintește Gulie. Inadvertențe voite; aceeași scenă este descrisă și într-un capitol precedent, cu scopul de a sublinia diversitatea de variante mai mult sau mai puțin reale, legate de unele evenimente care au avut loc în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dat de înțeles că nu mai erau doriți în preajma noastră, așa c-au fost nevoiți să rupă rîndurile și să plece cu coada-ntre picioare. Pe cîțiva i-am văzut eu scrîșnind din dinți de ciudă și i-am auzit înjurînd în gura mare în sîrbă sau rusă. O fi fost bine, o fi fost rău? Ne-am descotorosit de ei prea repede? Greu de spus, mai ales că în clipele alea numai la asta nu se gîndea nimeni, forțele de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în stradă pe la opt dimineața arătînd ca un grup suspect, deși noi nu ne dădeam seama de asta, știam că trebuia să ajungem în Piața Palatului și atît, pe drum ne-am întîlnit cu tot felul de grupuri dubioase care înjurau în rusește. O fi simțit camerele televiziunii asupra lor, și lunetiștii ăia care luaseră la ochi întreaga zonă, mă apăsa ceva în creștet, își amintește Părințelul, și la CC să nu-ți vină să crezi, debandadă totală, un du-te-vino de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să nu-și facă treaba la locul de muncă, indiferent că lucrează la stat sau în mediul privat, să nu rămînă peste program ori de cîte ori este nevoie. Nimănui nu-i mai stă capul la furtișaguri. Nimeni nu mai înjură în public în gura mare, nu mai aruncă ambalaje de hîrtie și de celofan pe jos, nu mai ronțăie semințe în mijloacele de transport în comun, nu-și mai face nevoile pe la colțuri. Se comportă civilizat și în trafic, e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cea mai mică încredere? Merită oare să riști atît de mult pentru o asemenea revoluție? Și dacă nu va fi nici o revoluție, așa cum prevestește Bătrînul? îl vede pe Curist dînd din mîini, gesticulînd ca un apucat, îl aude pe Părințel înjurînd ca un birjar după fiecare propoziție. — Te pîndiserăm două săptămîni la rînd, recunoscu Tușica, pînă ți-am învățat pe de rost programul. Știam exact la ce oră plecai în fiecare zi, ce țigări îți cumpărai de la chioșcul din stația de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
interesează mai puțin. Intră pe Dorobanți dinspre Ștefan cel Mare, simțind cum pulsul îi crește tot mai tare pe măsură ce se apropia de turnul Televiziunii. Deși bulevardul era ticsit de lume care se înghesuia, se călca în picioare, scandînd lozinci anticomuniste, înjurînd de mama focului, alese să nu se oprească din mers, conștient că fiecare clipă pierdută ar fi putut să-l coste scump. Își dădu seama de la distanță că gardul de fier care înconjura curtea interioară era păzit din loc în loc de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Încă un memento al faptului că pînă și aici, cînd sînteți singuri, departe de privirile furioase ale adulților și ale celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrîncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborînd pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui pînă la bază; fix În gura deschisă a buncărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
războaie, tu voiai să fii În postura să-i trimiți pe alții la moarte din siguranța unui birou cu lambriuri de stejar. În mintea ta, tu exersai discursuri În care condamnai inamicul. Tu ți-ai privit slujba și ți-ai Înjurat propriile-ți limite și pe cele care ți se impuneau. În circumstanțe ca ale tale, știi că nu poți dobîndi puterea fără să treci prin niște procese plictisitoare și interminabile. Dar trebuie să fii protejat, pentru că normalii te vor Încarcera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu prin ,,interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori reci pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria bine hrănită cu bacterii Înfloritoare . Cine crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
până acum,,. Draga mea, ,,Văd și acum mașina cu capotă cenușie ca o spinare de cămilă, În care era Înghesuită mobila, văd ca și acum praful care se ridica pe străzi la trecerea ei și-l aud pe șoferul nervos, Înjurând ca tembelul fără nici un motiv, grobian nesimțit. Și mai văd cum ne-am apropiat de casa În care ne mutam eu și mama, Îndurerați de moartea tatii și nevoiți să ne limităm la un spațiu de locuit mai mic. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cere un strop de supraviețuire, dând În schimb sinceritatea lui. Se arată lumii dezgolit de vanități, de impurități, așteptând sfios un semn de recunoștință din partea celor În care el are Încredere. -Ciudată gândire mai ai. Ai auzit de cerșetorii care Înjură, dacă nu li se dau bani, ai auzit de cerșetori care ajung la crimă? Eu cerșesc ca să-mi astâmpăr foamea și nu pentru că aștept recunoștință din partea celor care-mi aruncă bănuții din milă și În silă de cele mai multe ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mai are omul loc de voi, sunteți ca niște căpușe. Îmbolnăviți imaginea țării. Când a spus ,,țării,, , bărbatul s-a ridicat pe vârfuri arătând cu mâna undeva, Într-o direcție imprecisă. Lumea s-a strâns ca la bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nemiluita, disproporționate și Împopoționate cu lumini de baluri, pe terenuri libere, unele luate la repezeală cu japca, pe cine știe ce bani spălați. Micul Paris, cum a fost numit Într-un interbelic Înfloritor, a devenit o capitală prăfuită, murdară, În care se Înjură la tot pasul vârtos, În care ești agresat de cele mai multe ori din senin, În care nimeni nu respectă pe nimeni, În care toți te privesc urât de parcă tocmai le-ai cotrobăit prin buzunare. Ce au stricat comuniștii, repară acum grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În liniște de frumusețea tulburătoare a picturii. În târgul ăla infect, plin de gură-cască și de borfași, e greu să nu fii jefuit și, rareori poți da cu adevărat o,, lovitură,,,. Țiganii mișună ca gândacii negri de bucătărie, buzunăresc și Înjură, scuipă și spurcă... Dar am avut noroc. M-au ajutat Însă, recunosc, sutele de albume de pictură pe care le-am studiat până acum, și zecile de muzee pe care le-am vizitat. S-a făcut miezul nopții și liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
limpezească gândurile, a apărut grobianul ăsta care culmea, Îl mai și acuză de moartea lui Kawabata. Cine a avut oare cinismul să-l trimită cu băutura În nas, și la ora asta? După ce mai rotește lanterna de câteva ori, și Înjură ca la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care nu s-ar fi crezut În stare. Vagabondase printre declasați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umerii lor se atingeau, figurile lor radiau către mine din mijlocul luminii aurii. Am închis ușa dormitorului așa cum închizi ușa unui sanctuar sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16 Am coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un loc mai sumbru decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Își Încheie cămașa și-mi promise că va face tot ce-i va sta În putință. — Nu-ți face griji, Sascha. O să... o să... o să mă ocup eu de toate. O... o... cum Îi zice? O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E umflată bine, ă? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își privi la mâna, apoi adăugă amabil: Abia aștept dezvăluirile dumneavoastră. — Abia așteptați? se auzi ca un ecou de pe scări. Inspectorul se răsuci și dădu din cap spre femeia cu un rând de fuste jegoase adunate pe șoldurile late. Am Înjurat În minte: era doamna Britz, administratoare, patrula pieței și agenție de colectat datorii, toate astea Într-o singură persoană. — Cât despre mine, eu abia aștept să-mi plătiți chiria, tună și fulgeră când ajunse la etajul meu. Zâmbind, Își Încălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
buzele. De fapt, nici nu te cheamă Anton, nu-i așa? — Ba da, i-am răspuns, repezindu-mă poate un pic prea tare. Chiar așa mă cheamă. E drept, nu e numele meu complet, dar... Am schițat un gest stângaci, Înjurându-mă În gând. De ce continuam să folosesc numele prietenului meu? Era doar pentru că auzisem În copilărie că spionii Își construiau biografii - „legende“ - apropiate de adevărata lor viață, doar pentru că reduceau riscurile de a comite greșeli fatale? — Dar pe tine? — Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șansele să devină cândva „un adevărat fenomen“ al ciclismului. Mi-a luat o săptămână, după mai multe după-amiezi petrecute În baie, să simt dintr-odată un tremur bolnăvicios și incotrolabil; un fel de crampă. Neatent, am țipat și m-am Înjurat singur. Tocmai Îmi Întinsesem cel mai important mușchi! Aveam nevoie de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva. Cu lacrimi În ochi, mi-am tras o palmă peste vintre și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]