1,013 matches
-
de metal în dreapta. Unde vedea așezată vreo muscă, aprindea un chibrit și pulveriza spray spre flacăra lui. Izbucnea un jet de foc care transforma în friptură sfârâitoare musca martirizată. Curând în tot dormitorul mirosea grețos a proteină arsă. Pereții rămâneau înnegriți din loc în loc, cu câte un punct alburiu în mijlocul petelor, unde fusese musca. "Termină, bă, dracului, că ne-ai împuțit pe toți!" îi mai striga câte unul, dar Măgălie, rânjind ca într-un f:lm cu vampiri, se târa mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
trebăluind în bucătărie, în fața mașinii de gătit. Ținea cu mâna stângă coada înnegrită a unei tigăi cu uleiul sfârâind, iar în cealaltă avea un pumn de cartofi tăiați, din care picura apă. Lumina crudă, matinală, venea de la fereastra cu perdeluță înnegrită de fum, prin care se vedea un zid mucegăit și o bucată de cer. Mama aruncă în uleiul încins cartofii și deodată o flacără uriașă, roșie-portocalie, însoțită de o explozie teribilă, se ridică până-n tavan. Am închis ușa speriat, cum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
știu ce-aș putea face în lume, și glasul îmi tremură acum turburat, Să fii tu însuți, Daniel! Și-atunci părintele Ioan mi-a explicat, luându-mă de mână am intrat în biserică și ne-am oprit în fața unei picturi înnegrite de fumul lumânărilor, Nașterea Domnului, aplecată deasupra ieslei Maica Sfântă, cu părul acoperit de, Părintele Ioan și-a dorit mult ca tu să ajungi preot, îmi vorbește Theo, Știu asta! dar la mănăstire era cu totul altfel decât la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat, lumina de afară răzbate greu în biserica veche înnegrită de fumul lumânărilor, când va fi gata cea nouă, Theo! atunci, mă furișez afară din biserică, slujba încă nu-i gata, dar știam că Theo se află în biserica nouă, ne apucăm oare de mâine?! deschid larg poarta și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
probleme cu el cu somnul, nu dormea ca ceilalți copii și plângea întruna, povestește mama veghind din ochi somnul neașteptat al lui Theo, l-am dus la doctori, l-am dus la preot, și tot degeaba, plângea până i se înnegrea tot trupușorul firav, Mult ne-am chinuit cu el! Dumnezeu știe ce-o fi! Și iată-l acum mare și, lacrimile ei stau gata să curgă, se ridică de lângă mine abia stăpânindu-se, și eu nu voi mai afla cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi spune fratele Rafael, ne apropiem de biserică, deși bolnav, părintele Ioan a ținut ca totul să se desfășoare în biserică, astăzi nu primește pe nimeni din afară, numai mie îmi deschide astăzi Cartea, intru în urma fratelui Rafael în biserica înnegrită de fum, când va fi gata cealaltă biserică, părintele Ioan va, Apropie-te, fiul meu drag! L-am adus! Lasă-ne acum! Părintele abia vorbește, e slăbit, și fiecare gest al său durează parcă o veșnicie, stă pe unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Bon Jovi, Enigma, apoi aparatul de ras, after shave, periuța de dinți, pasta Colgate, săpun, hârtie igienică, Dumnezeule, și dintr-o dată mi-e rușine de toate aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu un sentiment tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din bisericuță, mai avem și icoane prețioase, cădelnițe, crucifixe și alte obiecte pe care le-aș dori amenajate într-un muzeu simplu, chiar în biserica de lemn, e și jilțul sculptat, își amintește părintele, Îmi amintesc și eu de jilțul înnegrit de vreme cu încrustături bogate, înalt, în care m-ascundeam, copil fiind, ori de câte ori mă simțeam vinovat cu ceva față de părintele Ioan sau față de ceilalți călugări, când am mâncat toată dulceața, cinci borcane, dulceață de zmeură, strecurată prin sită de fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe moarte, Doamne, iartă-mă, întunericul și frigul mă izbesc dintr-o dată pătrunzând pe ușa deschisă în biserica goală, încă n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a Maicii Domnului strălucește de lumina soarelui adusă de afară de nebună, îngenunchez și eu ceva mai în spate și fără să mă rog mă abandonez acestui moment, așteptând ca lumina să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tău, a hotărât să moară, îi șopti Helikon. Amintirea bărbatului care, agonizând, poruncise să fie dus lângă regina lui și se prăbușise în brațele ei reveni, ca o lamă de cuțit. Împăratul revăzu palatul solitar din marea Alexandriei, cu zidurile înnegrite de foc și poarta distrusă, chipul puternic, bărbătesc sculptat în granit care zăcea sub un văl de apă. Marcus Antonius era un nume pe care Roma încă îl cenzura; puținii care îndrăzneau să-l amintească îl rosteau în șoaptă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și terenul, rămăsese impregnat de sinistrele vrăji egiptene. Împăratul nu-și anunțase sosirea - obicei ce devenise o legendă neliniștitoare - și râse: Paznicii aceia n-au mai primit o vizită de șaptezeci de ani. Printre copaci se iviră vechile ziduri, acoperișuri înnegrite de vreme, o bucată dintr-un portic: la o primă privire, o clădire în ruină. Împăratul lăsă calul la pas și, din parcul lăsat în părăsire, încercă zadarnic să zărească lacul. Îi văzu însă pe intendent, pe paznici și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o parte. De ce pe o parte? stă și se Întreabă lumea ce cască gura de pe trotuarul din fața Muzeului de Istorie. „Ați văzut ce oase albe avea?“ „O fi vorba despre vreun sfânt care n-a putrezit, nici nu s-a Înnegrit prea tare...“ „Ba eu cred că e mai degrabă un hoț care a vrut să fure odoarele sfinte ale bisericii.“ „Sau e un călugăr asasinat.“ „De ce nu un boier?“ „Poate chiar fiul domnitorului, ucis ca să nu ia domnia de către adversarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii sale o expresie rea și energică, astfel că În fața ei păleau toate frumusețile blonde ș...ț. Ea vorbea aproape Încet; era o voce modulată, muzicală și dulce. Se poate constata cât de atent este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tare ca să strice plăcerea momentului — întregea această experiență divină. Cu toatea astea, Leigh nu era proastă și cunoștea desigur toate dezavantajele păcătoase ale obiceiului ei îndrăgit. Emfizem. Cancer de plămâni. Boli de inimă. Hipertensiune. Trebuia să suporte fotografiile cu plămâni înnegriți de prin reviste și avertismentele terifiante de la televizor rostite cu o voce gravă de oameni care suferiseră o traheotomie. Dinții galbeni, ridurile, părul afumat și pata maronie de pe degetul mijlociu. Pisălogeala maică-sii. Previziunile sumbre ale doctorului. Tonul enervant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lumina tremura peste apă, Jim observă că sute de chinezi alergau lîngă consulatul britanic. Valuri de fum și aburi ieșeau pe coșul vasului de război, de parcă vaporul era gata să explodeze. Butoiul de pulbere al tunului din față explodă fulgerător, Înnegrind pasarela și puntea. La vreo șase sute de metri mai departe, se auzi o explozie de răspuns cînd ghiuleaua lovi suprastructura vasului Petrel. Valul de suflu al acestei runde de detonări se izbi de hotelurile de pe Bund și geamul gros Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avion Mustang care trecu peste orezării, spre partea de vest a lagărului. Un al treilea avion veni În spatele acestuia, atît de jos, Încît Jim se uită de sus În cabină. Putu să-i vadă pe piloți și Însemnele de pe fuselaj, Înnegrite de uleiul Împroșcat din eșapamentul motorului. Încă două avioane Mustang zburară pe deasupra lagărului, iar suflul iscat de motoarele lor smulse plăcile de tablă ondulată de pe acoperișul barăcii de lîngă Blocul G. Cam la un kilometru spre est, Între lagărul Lunghua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și să muncești mai ușor. Și atunci bei o cicoare. Neagră ca păcura. Acră, dulce, amară. Astăzi este eclipsă totală de soare. Tu, excitat. Se aud zgomote de geamuri sparte. Lumea Își pregătește instalația denumită geamul afumat. Milioane de cioburi Înnegrite de milioane de lumânări. Spre deosebire de ei, tu pui În fața gemulețului de la pod, de unde vei urmări eclipsa, un aparat complex. Dintr-o lupă groasă și una mai subțire, ți-ai construit o lunetă. Prin intermediul ei, vei studia eclipsa totală și vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
M-am gândit la corpul ei întins pe nisip, la apa care îi atingea picioarele. Telefonul suna în gol. Îmi lăsam mâna să alunece pe cuvertura patului, în timp ce priveam sub un scrin vechi o pereche de papuci de casă ciclamin, înnegriți de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mirosea a alcool. — Ciao, iubitule. Elsa își lăsă mâna pe umărul meu. M-am întors și am sărutat-o imediat. Sărutarea mea căzu rău, fără să nimerească buzele. Era în cămașa din pânză topită, sub țesătura căreia se ghiceau sfârcurile înnegrite de soare. Privirea îi era încă somnoroasă. Am tras-o din nou spre mine să o sărut mai bine. — Ai întârziat. Am avut o operație complicată. Mințisem instinctiv și acum stăteam bine înfipt în minciuna mea. Am luat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mare când, fără să arunce nici un strop, dispărea în apă. Trupul, Angela, poate iubi ceea ce mintea disprețuiește? Mă gândeam la asta în timp ce mă întorceam spre oraș. Odată, din politețe, am gustat în pivnița unui țăran, o brânză specială, cu coaja înnegrită de mucegaiuri și cu un miros cadaveric, descoperind înăuntru, spre marea mea suprinză, un gust violent și plăcut, în același timp. Mi-a rămas în gură senzația unei fântâni, a unei profunzimi, care avea în ea dorul și în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zise omul de la pompele funebre. M-am întors în piațetă și am găsit pantoful de culoarea vinului cu tocul foarte înalt și subțire care îi căzuse din picior cu o noapte înainte. I l-am pus. Am privit tălpile gemene, înnegrite de cine știe ce drumuri. Mi-au făcut mult mai rău decât restul. M-am gândit la pașii ei, la efortul pe care-l făcea umblând, trăind, la mica ei tenacitate care nu-i servise la nimic. Ultimul lucru pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lungimea gâtului și după picioarele subțiri și înalte. Avea ochi de găină, cu pielea pleoapelor fină și zbârcită. Gata parcă să mă împungă cu nasul drept și ascuțit, își plimba o mustață ca din păr de porumb tânăr, cu vârfurile înnegrite de pomadă și prelungite ca doi țepi lungi și drepți. Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
huruitul garniturii de cazane și văzurăm cum trenul se apropie cu ochii de sânge și cu steaua palidă din frunte. Vagoanele goale trecură cu zgomot asurzitor de fierărie ciocănită pe macazuri, până ce, în sfârșit, privirile ne alunecară de pe ultima cisternă înnegrită de țiței. La capătul ei, un frânar înălțat deasupra tampoanelor învârtea manivela, cu privirile fixate înspre o umbră de om, ce legăna, departe, un felinar cu licăr verde. Seara vânătă ne întâmpină, întovorășindu-ne până la primul felinar aprins de lângă gară. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și manuscrise, din care făcu un foc În curtea din spate. Rămase aplecat sumbru deasupra filelor care se chirceau, Înnegrindu-se și prefăcându-se În cenușă, Împungându-le din când În când cu un băț, ca ofițerul de serviciu al unei armate În retragere, care distruge documentele ce nu trebuie să cadă În mâna inamicului. Servitorii Își amintiră de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca pe o marcă imprimată pe tacâmuri, și se arătă surprins să constate cât de mare era, un oraș de piatră cenușie și fier ruginit, Întins peste dealurile din Yorkshire În lumina piezișă a soarelui de după-amiază târzie, cu turle Înnegrite de funingine, coșuri de fabrică fumegânde, străzi aglomerate și zgomotoase - și un teatru. A doua zi de dimineață, așezat pe scenă, pe un scaun tare cu spătar drept, cu spatele către sala Întunecată și cu distribuția, așezată În semicerc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]