1,329 matches
-
încât unii domnitori și-au pierdut tronul doar pentru bănuiala că simpatizau o altă credință decât cea ortodoxă (Iacob Eraclide, cunoscut ca Despot Vodă, Bogdan Lăpușneanu). g. Proiectul latin Identitatea latină, clamată mai ales odată cu apariția statului modern, este adânc înrădăcinată în sufletul poporului nostru. Nici arestarea și dislocarea unei mase imense de români pe care sovieticii au condamnat-o la muncă silnică sau chiar au împușcat-o în mijlocul stepei nu au fost suficiente pentru a ne șterge urma în Basarabia
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
viața. Credințele aparțineau unui cult solar în care astrul era celebrat în cele două zile ale anului corespunzând maximei, respectiv minimei străluciri pe cer, adică de Sânziene (solstițiul de vară) și Crăciun (solstițiul de iarnă). Atât de adânc s-au înrădăcinat credințele străvechi în ființa strămoșilor noștri încât biserica nu a putut să le șteargă urma cu totul, fiind integrate în patrimoniul creștin. Poate că unicitatea și unitatea spațiului românesc, din punct de vedere cultural, sunt reflectate cel mai fidel de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
politici U.E., iar noi asistăm la construirea capitalismu-lui, ca Bulă pe timpuri, și ne mai mirăm din cînd în cînd și ne mai lamentăm că nu o ducem prea bine. Mă tem că acest rol de slugi e foarte adînc înrădăcinat în subconștientul nostru colectiv, în matricea noastră culturală, încît la declanșarea crizei am ajuns să ne bucurăm că deținem, "avantajul subdezvoltării". În concluzie, ne merităm soarta. Și pe Emil Boc. 4.3. RELAȚIILE ECONOMICE ROMÂNO-FRANCEZE De sute de ani, Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de muncă a continuat să fie puternic segregată, reproducând modelul existent de diviziune de gen a muncii între producție și reproducere. Elisabeth Hagenxe "Hagen, E." și Jane Jensonxe "Jenson, J." au dreptate să sublinieze că „stereotipurile, bazate pe prejudecățile adânc înrădăcinate cu privire la rolurile și relațiile de gen cuvenite, au modelat piețele forței de muncă în aceeași măsură în țările «progresiste» și egalitare, ca Suediaxe "Suedia", ca și în celelalte” (1988, p. 9). Concluzia nu este surprinzătoare, dat fiind faptul că modelul
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
cum ar fi chaebol-urile). Recrutarea unui mare număr de intelectuali (de exemplu, profesori universitari) care să lucreze pentru sistemul de cercetare și dezvoltare sau pentru guvern este un alt exemplu. Favoritismul e un element important al culturii politice sud-coreene, profund înrădăcinat atât în sectorul public, cât și în cel privat, în instituțiile oficiale, dar și în partidele politice și care a afectat și bărbații, și femeile. Totuși, tiparele favoritismului diferă în funcție de gen. În cazul bărbaților, meritul atrăgea atenția protectorului ca „elită
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
reflecta cele două discursuri care compartimentau în mod normal viața publică și viața privată a societății japoneze (și a altor societăți neoccidentale), ce se democratizează în sfera publică, menținând, în același timp, discursul tradițional în sfera privată. Această dezbatere, adânc înrădăcinată în cultura japoneză în curs de modernizare, a stârnit interesul tuturor și a distras atenția mișcărilor sociale, precum și a mass-media de la conflictul dintre prima poziție și cea de-a doua. În consecință, guvernul nipon nu a trebuit să discute pe
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
substituire va fi percepută drept ceea ce este: o uzurpare. Omul adoptă postura divină pentru a exercita asupra semenilor săi un control decis în mod unilateral. El instaurează astfel o reciprocitate trunchiată, „înjumătățită”, generatoare de temeri profunde ce vin să se înrădăcineze în conștiința unui singur om, a unui grup social sau a întregii societăți. Supravegheatul se vede astfel implicat într-o relație de schimb pervertită, în măsura în care „supraveghetorul” își atribuie, din rațiuni nejustificate, lipsite de orice temei, un statut diferit de al
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
definim drept dualiste, fie că nu. nu sînt „anticosmice”: ele se mărginesc la a atribui o inteligență și o putere redusă cauzei care a generat ecosistemul uman (universul). Și, În fine, platonismul Îi concepe și el pe oameni ca literalmente Înrădăcinați În divinitate, prin Intelectul lor, și fiind astfel consubstanțiali cu divinitatea. Atunci care mai e folosul „trăsăturilor distinctive”, din moment ce ele nu pot face diferența dintre gnosticism, platonism și creștinism? După cum s-a arătat mai sus, astfel de tentative de a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1296-1297. 74. I. Ioh., pp. 90-91 Bozóki. Capitolul IX Cele două religii ale catharilor 1. Două forme de catharism Expansiunea occidentală a bogomilismului ridică mai multe probleme. S-ar părea că la Începutul secolului al XII-lea mișcarea era deja Înrădăcinată În Italia de Nord, În Provența (care nu aparținea coroanei franceze) și Franța centrală. Pe la 1167 avusese loc o sciziune importantă În bogomilismul bizantin. O biserică, cea din „Sclavonia”, a rămas credincioasă vechii doctrine moderate sau pseudodualiste; a apărut Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe atât de misterioasă. Braț, cot, umăr Brațele constituie ființa în umanitatea sa, dat fiind că, spre deosebire de animal, el nu își folosește membrele superioare pentru a se deplasa. Prin urmare, ele fac apel la umanitatea subiectului, adică la valorile morale înrădăcinate în psihicul său. Conform aceleiași analize, în opoziție cu bebelușul care merge în patru labe, brațele reprezintă maturizarea eului, simțul responsabilităților, caracterul matur al personalității. Această semnificație de responsabilitate se regăsește mai ales în simbolistica umerilor. Într-adevăr, orice referire
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
masculine ce trebuie dezvoltate și exploatate: autoritate, combativitate și activitate. Laba piciorului Picioarele sunt puse în evidență în vis în multe moduri, fie și numai prin simplul fapt de a fi pieton, de a merge sau de a alerga. Picioarele înrădăcinează ființa în realitatea obiectivă și dezvăluie calitatea relației sale cu pământul. În vis, îl fac pe subiect să își pună întrebări cu privire la capacitatea sa de a concretiza ceva. Reprezintă trecerea de la dorință (cap) la realizare (picior). În plus, în opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ușor flexați. Greutatea corpului este distribuită egal pe picioare. Destindeți-vă genunchii. Trunchiul este drept, fără a fi rigid, bărbia ușor trasă înapoi. Ochii sunt pe jumătate închiși. Destindeți-vă gâtul. Imaginați-vă că aveți capul în ceruri și picioarele înrădăcinate în pământ. Reglarea respirației: se referă la exersarea respirației și dirijarea qi-ului. Există două metode fundamentale: Respirația firească: tipul obișnuit de respirație; este recomandată începătorilor. Respirația abdominală: pe inspirație, umflați abdomenul. Pe expirație, strângeți abdomenul. Această tehnică de respirație se
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
corpului uman sub forma unui „act cibernetic”. Asamblarea cyborgului ca „sistem virtual” (mașinic și umană înseamnă producerea trupului uman în cyberspațiu sub o nouă formă, tehnologică. Acest cyborg pătrunde corporal, prin intermediul simțurilor și al minții (pentru cercetătoare, conștiința este profund înrădăcinată în entitatea fizicăă în cyberspațiu: indiferent de gradul de virtualitate atins de subiectul uman, corporalitatea este condiția necesară a existenței. Precum Hayles (1997, 1999 - vezi capitolele următoareă și spre deosebire de Sobchack (2000Ă, Stone (1991, 1992Ă nu neagă prezența și manifestarea materialității
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi distribuit, prezent simultan și multilocalizat, însă aceste procese se realizează prin intermedierea simțurilor fizice, prin participare, imersie și interacțiune. De pildă, deși este transpoziționată în rețea, identitatea online, mobilă și transferabilă precum o informație digitală, nu este mai puțin înrădăcinată în corp, în simțuri și în afecte. Glorificată mai ales ca un spațiu al minții și al cunoașterii umane, al codurilor informaționale multietajate, identitatea la interfața tehnologiilor computaționale este și un spațiu al corporealității fizice, al dorințelor și al plăcerilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpul nu este separat de lume. În fine, percepția este rezultatul întrepătrunderii complexe dintre subiectul care percepe și mediul acestuia. Astfel, percepția produce „înnodarea esenței cu existența” (Merleau-Ponty, 1999, p. 187Ă prin intermediul corpului, întrucât: experiența corpului propriu ne învață să înrădăcinăm spațiul în existență. Experiența dezvăluie, sub spațiul obiectiv, în care corpul ocupă în cele din urmă loc, o spațialitate primordială, pentru care cel dintâi nu este decât o teacă și care se confundă cu ființa însăși a corpului (Merleau-Ponty, 1999
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
exteriorul, subiectivul și obiectivul, artificialul și naturalul, ficționalul și contingentul. Deopotrivă identitate și dezidentificare, identitatea postumană este o teritorializare a contradicțiilor: un spațiu al contestării și al redimensionării, o corporalitate care împuternicește și care constrânge, un construct mintal care deopotrivă înrădăcinează și care destabilizează. Aceasta pare a fi panorama modelelor corporal-identitare la granița cu tehnocultura. Precum corporalitatea nu trebuie confundată cu organismul, forma sa cea mai vizibilă, ordonată și solidificată, răspunzând mișcării centralizate a trupului spre echilibru, identitatea nu trebuie echivalată
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
anonimatului, ca fugă de istorie și ca instrument al fericirii, este la Cioran semnul tutelar al adevărului. Dacă la începuturi Cioran trăia din frenezia cu care voia să construiască în istorie (de nu cumva chiar istoria), acum el e adânc înrădăcinat în sentimentul dezrădăcinării. Tocmai de aceea, lipsa adevărului se metamorfozează în șansă. Întrebarea este dacă nu cumva ruptura e înscrisă în chiar manifestările de consacrare, delirante, ale începuturilor. Altfel spus, nu cumva fața își conține de la începuturi reversul? Or, reversul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
În familia noastră toți am avut un temperament nefericit, o plăcere morbidă de a ne chinui singuri, de a ne agita aiurea pentru te miri ce și nimic, o scandaloasă inaptitudine la «fericire»” (24 martie 1980 Ă 539). Crezându-se înrădăcinat în prezent, el nu se poate, totuși, sustrage eredității Ă din care țâșnește nu numai frământarea, ci și melancolia. Iată: „Ce e cu tine? Ce mai faci? Te simt mai degrabă sumbru. Ce se întâmplă? Nu trebuie să iei lucrurile
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a trăi în prezent a devenit, și pentru Cioran, o iluzie. În fine, e înstrăinat de limba pe care a încercat să o tot ucidă; va fi fost înstrăinat mai ales de lipsa unui sens, a Sensului. Numai că, adânc înrădăcinat în melancolie, Cioran trăia cu o anume pasiune ascunsă tocmai dezrădăcinarea de toate acestea. Spune într-o scrisoare: „Greșești dacă iei în tragic povestea asta cu înstrăinatul. Eu sunt înstrăinat, fără îndoială, în parte, și numai uneori total; dar numai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a Obiectului și lumea interioară a Subiectului"; ea este realmente "o cunoaștere a terțului" (B.N., 2002a, p. 233). Cunoașterea transdisciplinară realizează unitatea (integrarea), prin intermediul sacrului, între un nivel de Realitate și nivelul de percepție corespunzător; ea este o cunoaștere vie, înrădăcinată în experiență interioară: "Înțelegerea... trece deci printr-o experiență trăită, care integrează cunoașterea, bazată pe teorie și experiment științific, propriei noastre ființe" (B.N.,1999, p. 84). Cunoașterea transdisciplinară reprezintă astfel unitatea dintre cunoașterea științifică (teoretică), cunoașterea ca experiență interioară (trăire
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
context de viață."3 Acest demers inductiv nu trebuie însă absolutizat (vezi I, 3C). Am arătat că pentru Dilthey există "lucruri de la sine înțelese", de care nu putem face abstracție. Premergătoare acestui demers, ele funcționează ca niște presupoziții ce sunt înrădăcinate în conștiința noastră prin experiența de viață și constituie cadrul general în limitele căruia putem înțelege fenomenele particulare. Dacă la nivelul superior al comprehensiunii am evocat la capătul analizei elementelor individuale posibilitatea unei "concluzii inductive" capabile să realizeze a posteriori
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în filozofie, autorul oferă următoarea explicație: "Tipul este o plăsmuire (ein Gebilde) care nu are același conținut cu individualitatea reală, și nici nu reprezintă ceva obiectiv, dincolo de oameni și de viața acestora". Pornind de aici, filozofia e văzută ca fiind înrădăcinată "într-un al treilea nivel" (Schicht), situat "dincolo de subiectivitatea individuală și de gândirea logico-obiectivă, general persuasivă". Acest nivel care, ca și la Dilthey, constituie în același timp "un receptacul" pentru artă și religie poate fi caracterizat ca "nivelul spiritualității tipice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
denigrărilor etc. Astfel un lucru (o carte, o idee, un autor) are valoare, nu atât de piață, cât intrinsecă, prin seriile de schimbări graduale ce sunt produse într-un anumit domeniu al cunoașterii și al practicilor sociale și împotriva ideilor înrădăcinate de o tradiție și printr-o ierarhie social-politică a reprezentării. În esența lui, liberalismul funcționează prin acest motor: critica social-politică pe baza unor argumente și idei originale; o critică împotriva formelor totalitariste ale unui sistem (social-politic și economic) cu tendințe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
luptă, cunoașterea nu este făcută pentru a tranșa și nu este "mereu ceva care vizează, în mod răutăcios, insidios și agresiv, indivizi, lucruri, situații"190 decât în cazul unor vestiți universitari (timișoreni și bucureșteni). Această lume răutăcioasă, insidioasă, nihilistă, profund înrădăcinată în mediul universitar postdecembrist, nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz, avem ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
stropiți-i cu apă. • Dacă vreți ca bulbii primăvăratici să înflorească mai devreme, trebuie să-i plantați înainte ca solul să înghețe, ceea ce în Quebec înseamnă nu mai târziu de jumătatea lunii octombrie. Bulbii trebuie să aibă timp să se înrădăcineze înainte de a intra în hibernare. • Alegeți întotdeauna bulbi tari și grei, fără pete, tăieturi sau lovituri. Asigurați-vă că solul este bine afânat. Având în vedere că bulbii trebuie să fie foarte bine drenați, plantați-i în locuri puțin mai
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]