2,073 matches
-
că ascultă lămuririle cu luare-aminte. Un inginer le arătase niște bidoane Înghețate, În care se păstra materialul seminal - după cum frumos și științific se exprimase gazda - pentru Însămânțările artificiale la bovine. În Vieru parcă intraseră o mie de draci: i se Înroșiseră obrajii, ochii Îi scăpărau În cap de nerăbdare. Directorul nu putuse scăpa de el și-i promisese că În seara aceea avea să-i Împrumute un microscop de la școală, pentru ca iscoditorul să vadă cu ochii lui că sămânța taurului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de gimnaziu din Satul cu Sfinți se aflau pe câmp, sub un cer Întunecat de noiembrie, În jurul unor imense grămezi de porumb. Le era frig și copiii Își mișcau repede brațele și Își suflau din când În când În palmele Înroșite de răceala porumbilor. Dacă de obicei se arătau nespus de bucuroși să muncească pe tarlale În loc să tocească ori să-și facă temele, În ultimele zile Începuseră să se cam sature și de depănușat porumb, și de transportul În remorcile camioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Ectoraș i se scurgeau ochii după ea, dar era atât de prost, că nu obținea nici măcar cât cei care o Înghesuiau prin cotloane. O interesa acel băiat tocmai pentru că se arăta timid și chiar fricos, se bâlbâia și se Înroșea când vorbea cu el, iar când izbutea să-și stăpânească glasul, vorbea numai prostii și anapoda, era În stare să plece și să nu se mai Întoarcă de frica de a nu o vedea iară și de a nu ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prețuri de speculă. Prevederea lui se dovedise, Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-ar petrece într-adevăr, ne-ar veni tare greu să ne-mpăcăm cu ea” (I, 185). De altfel, pornind de-aici, începe prin a-și explica singur motivele furiilor organice: „Când suntem umiliți, ce incendiu al sângelui! Un fier înroșit în foc ce se răsucește în venele noastre” (idem). Peste tot e vorba, în fapt, de sânge: „Sângele care se urcă la cap la cea mai mică umilință, la cea mai mică rușine. Aceleași simptome ca în dorința de răzbunare
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vorbească; se simțea mai în siguranță vorbind. Vorbeștemi despre Vădastra, vorbește-mi despre amorul lui, doamna Zissu, vorbește-mi despre orice altceva... Panica îl cuprinsese din nou câteva minute după ce ajunsese în stradă. incendiul parcă se întinsese. Întreg cerul era înroșit și vâlvătaiele se întețeau. La ce te gândeai? Uitați doamnă: Sonetele lui Shakespeare... La capătul străzii, în dreptul casei lovite, se adunase un grup de bărbați care se agitau ca niște umbre în bătaia focului. Zări la o fereastră o bătrână
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
nuduri”; „Pe țărmul de briliant și borangic/ Iubita mea, te-a azvârlit sărmanul,/ Precum la circ, în pauză, un pitic/ Își șterge de pe față sulimanul.// Din al tău pântec galben, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:/ Mațe de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!// Iubita mea, și ești o cantilenă/ topită în grăsime de balenă/ Când soarele se varsă în adânc,// De marmoră și silex și porfire,/ Ca untdelemnurile în tingire./ Iubita mea, din trupul tău mănânc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
bogăția. Intrând și În livezi , Toamna și-a scuturat haina și a Îmbrăcat livada cu frunze aurii. Cu ultimele puteri, soarele a Îmbrățișat fructele, dandu-le o strălucire deosebită. Toamna i-a venit În ajutor strângând În pumn merele și Înroșindu-le, pictând cu galben perele, Îmbrăcând În puf auriu gutuile și Înnegrind perele. Când am ajutat la strânsul fructelor, noi, copiii, am fost foarte Încantați. Ne-am cățărat prin pomi și am adunat rând pe rând roadele livezii. Împreună cu ai
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
Schweindihasi. KARLI (se ridică și rânjește cu subânțeles): Domnu' Schweindi, știți d-voastră care e cea mai mare porcărie de pe fața pământului? Cea mai mare porcărie de pe fața pământului e pâinea. Pâinea e porcărie. Fiecare pâine trebuie aruncată. SCHWEINDI (se înroșește tot, se ridică): Porc murdar, criminal de război, trădător de stat. Pâinea e aurul de pe pământ, pâinea e viață. Pâinea e trupul Domnului și va fi făcută zilnic. KARLI: Sper să fi scos trupul cu grijă mai înainte să bagi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un picior putrezit în cap plin de acel craniu al fiecăruia Și fiecare om este o întreagă Germanie blestemată Și pe deasupra Cât de frumos poate să arate un om în propria supă de carne Când gustă din ea Și se înroșește Cu sine însuși (respiră greu) A venit și s-a dus Ogorul meu întreg e la fel de bătrân Ogorul meu desigur că nu se înmulțește niciodată Lumea îmi nenorocește ochii Încetineala este întotdeauna fără creier Ochiul este o instanță de privit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
zboară Ziua morții tale s-a dat la fund Tu ești tatăl Ești tatăl unui Nimic Puroiul țâșnește din ochii tăi Gălbenușul e putrezit Nevoia a obosit (strânși unul în altul rămân pe scenă) SEPP BOTDEJIGODIE: Acu' mi s-a înroșit ciotul piciorului Acu' zac în apa mea unturoasă Apropierea ia foc Apropierea care trebuie să știe de mine O apropiere care știe cum, unuia ca Sepp, să-i smulgă gaura curului O fantomă prezindențială smulge haleala oamenilor Haleală porcească de pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îi jupoaie pielea și sună, pentru că, nu-i așa, e și ea în aer, întocmai ca și muzica, care are grijă să fie și ea în aer, ca un floc de timp care se vântură de colo colo și se înroșește. PIANISTA: În general totul se colorează acum, pe la marginile interpretării, ca o fugă, Adevărul își împinge mingea printre picioare. COMPOZITORUL (face un pas către ceilalți care se strâng unii în alții): Ei, cum vă merge vouă cu voi? Cum nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nici urm-a rămânea De dușman în țara mea!» APRODUL PURICE Ungurii veniră în Moldova, să ne-o jefuiască și să ne-o coprindă. Ștefan strânse oaste în grabă și le ieși înainte. Se începu o luptă îngrozitoare. Pământul se înroși de sângele celor cari picau morți. Pe când Ștefan s-arunca cu vitejie împotriva dușmanilor, îi căzu calul, străpuns de un glonte. Între călăreții domnului se afla și aprodul Purice, un om mititel la trup, dar viteaz. Văzând Purice primejdia în
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
durat încă mai mult de un ceas. O parte din răsculați s-au putut retrage spre lunca Mureșului. Cei prinși în încleștarea luptei au fost uciși! Pe Onuț,l-au împușcat doi soldați împărătești, doborându-l din ulm, în omătul înroșit de sânge. Dreptatea lui Tudor Se spun multe despre felul cum făcea Tudor dreptate norodului. lată o întâmplare de acest fel. Când a ajuns cu pandurii în apropiere de Craiova, lui Tudor i-a venit știrea că un boier din
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ironia ca fiind judecata critică a unui spirit ideal în fața unei lumi care-l decepționează. Vladimir Jankélévitch subliniază și el atitudinea critică a ironistului: "Ironia este neliniștea și viața fără liniște sufletească. Ea ne prezintă oglinda concavă în fața căreia ne înroșim când ne vedem deformați, schimonosiți, ea ne învață să nu devenim propriul nostru obiect de adorație și face ca imaginația să-și păstreze toate drepturile asupra progeniturilor sale obraznice."36 Scopul ironiei, spune Jankélévitch, la sfârșitul cărții sale este să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
textul fără punct de vedere și textul raportat la punctul de vedere al unui personaj, atribuind elementele deictice unui narator neidentificat. La Milan Kundera, următorul început de roman este ilustrativ în acest sens: Începe toamna coroanele copacilor se îngălbenesc, se înroșesc, ruginesc; mica stațiune balneoclimaterică, așezată într-o vale fermecătoare, pare asediată de flăcări. De-a lungul colonadei mișună femei, aplecându-se, când una, când alta, deasupra izvoarelor. Femei ce nu pot avea copii, nutrind însă speranța că în această stațiune
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tare la cafeaua de dimineață: erau supărați, în fraze răutăcioase și molcome, pe unul dintre stăpânii lor. Fără îndoială, de ceva vreme Meaulnes auzea prin somn acest calm zgomot. Dar nu-și dăduse seama mai devreme. Perdeaua asta cu struguri înroșiți de soare, aceste voci matinale care urcau către camera lui liniștită, totul se amesteca în clipa trezirii la țară, la începutul delicioasei vacanțe de vară. (Alain Fournier, Le Grand Meulnes, cap. al XV-lea) (2) Plămânul bolnav respiră o binefăcătoare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ceai, comprimatele cubice cu extras de carne pentru gătit supă sunt asocieri pe care Emanuel le va face când va gândi iubirea sa pentru Colette. Nu numai Emanuel subordonează erosul senzațiilor, ci și celelalte personaje: Roger Tom și Cora se înroșesc frecvent când numele lor sunt ascociate, la fel și Tonio când este suspectat de a avea o relație cu doamna Wandeska. Afecțiunea este astfel limitată la senzații, ca de altfel și maladivul. Emanuel simte boala ,,ca o nevoie adâncă de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Închis telefonul că nu știam către care picior ar trebui să Îndrept vindecarea. Dar, În momentul În care am Început să-mi concentrez atenția asupra ei partea interioară a piciorului meu stînd a Început să mă doară Îngrozitor. S-a Înroșit și a Început să se umfle. Nu mai exista acum nici o Îndoială care picior era bolnav. Am continuat să trimit către ea energie vindecătoare pînă cînd propria-mi durere a scăzut, iar umflătura și roșeața de pe picior au dispărut. Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
îndată se formă un cerc, mă așezară în mijloc, și acolo, mai mult de două ore, am fost cercetată, prețuită, pipăită de cei patru stricați, primind pe rând de la fiecare laude sau insulte. Îmi veți îngădui, doamnă, spuse frumoasa prizonieră înroșindu-se din plin, să vă ascund o parte din amănuntele nerușinate care s-au petrecut în timpul acestei prime ceremonii"*. Op. cit., pp. 116-117. Dispozitivul pornografic se păstrează aici pentru că naratoarea nu este, în ciuda aparențelor, reperul ultim al afectelor. Narațiunea se organizează
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
acesta, de exemplu: "Pierre mă duse în lesă până la bar. Mergeam supusă și orbește, în patru labe. Mă puse să mă urc pe un fel de masă de biliard unde îmi fu administrată o bătaie violentă la fund, care-mi înroși șalele. Fu primit un sclav care să mă lingă și acesta-mi mai alină durerea crupei. Limba necunoscutului mă excita la culme, iar când Pierre mi-a scos cagula și i-am văzut pe toți oamenii aceia înghesuiți în jurul meu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Nu-mi plac când îmi iau șoferul la întrebări și devin grosolani cu oaspeții mei. N-am scos o vorbă. - Pe scurt, a zis el, pur și simplu nu-mi plac. - Încep să pricep ce vrei să spui. S-a înroșit, iar ochii i-au scăpărat. - Pe de altă parte, s-ar putea să-mi fii util chiar acum. Ai avea de câștigat dacă ai lucra pentru mine. N-ar fi rea ideea. Ai avea de câștigat dacă nu ți-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Îngerilor credincioși să-i despoaie pe răzvrătiți de toate Însemnele rangului lor ceresc și ale demnităților Încredințate (veșminte, tronuri, coroane). Sathanas este aspru pedepsit, căci i se luă „lumina slavei sale” (lumen gloriae suae), „obrazul i se făcu asemeni fierului Înroșit În foc, iar trăsăturile chipului i se preschimbară Într-unele cu totul omenești și căpătă șapte cozi cu care trase #În jos, după sine## a treia parte din Îngerii Domnului”17. Alungat din postul lui de conducere și din lăcașurile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu dispar. Natura psihofiziologică a subiectului mistic, prinsă în focul unei viziuni divine, își păstrează întreaga configurație firească. Puterile omenești, pătrunse de această lumină, nu sunt nici anulate, nici înlocuite, ci dilatate și transfigurate ca fierul în flacără, care se înroșește și își mărește volumul, fără să și piardă conturul. Concluzia lui Marechal este că: „între modurile fundamentale ale activității psihologice omenești și între feluritele realizări mistice înțelegând cuprinsă aici chiar o mistică supranaturală există analogii de formă și comunități de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]