2,644 matches
-
O asemenea atmosferă sacralizată nu putea să nu intre în conflict cu spiritualitatea creștină, care desacralizase orice putere umană și demitizase orice om, solicitând respectul pentru fiecare om, indiferent de națiune sau condiție socială. În anul 295, tânărul creștin Maximilian, înrolat la Theveste, în Africa, se împotrivea prestării serviciului militar refuzând sacramentum militiae și aducând pentru aceasta motivații etico-religioase. Acest episod poate fi luat ca, un simbol al unei atitudini mult mai generale a creștinilor față de structura militară. Uciderea tânărului recrut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
c) în aceiași perioadă veteranul Tipasius, devenit ascet a fost rechemat sub arme; refuzând un donativum și mărturisindu-și apartenența la militia Christi a fost lăsat la vatră; rechemat după o anumită perioadă, ca urmare a refuzului de a se înrola iarăși, a fost condamnat la moarte la Tigava, în Mauritania Cezareei; d) Pasicrates, Valentius și Hesychius au fost executați în Moesia, lângă Dunăre, și, tot astfel și Marcianus și Nicandros, care au refuzat să sacrifice; e) în Orient, la Tars
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Biserica primară i-a acceptat în sânul ei, încă de la început, fără nici o restricție, pe toți cei care au cerut botezul; nu s-a opus primirii soldaților printre creștini și nici nu i-a împiedicat pe cei botezați să se înroleze sub arme, învățându-i, deopotrivă, să se oprească de la acele fapte contrastante credinței îmbrățișate. Atitudine netă și echilibrată era rezultatul recunoașterii dreptului natural și divin al legitimei apărări, al războiului drept și al crezului că membrii ei nu ar fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinul nu are o patrie, el trebuie să ofere lumii un sprijin, să aibă o iubire necondiționată față de aproapele, fiindu-i interzis să asuprească ori să folosească violența împotriva celui slab. În această situație e puțin dificil să-l vedem înrolându-se benevol, întrucât implicarea sa ar fi însemnat recunoașterea apartenenței la o patrie pământească și cedarea în fața statului, care recurge la agresiune pentru a-și impune pacea. 2.1.3. Iustin În secolul II, Părinții Bisericii se bucurau să prezinte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
statul păgân folosea omul numai pentru sine, creștinismul era orientat pentru om și pentru mântuirea sa. Refuzul serviciului militar de către creștini este ilustrat în Contra Celsum, VIII, 73. La îndemnul adresat lor de către filozoful păgân, de a lupta și de se înrola pentru împărat, Origene îi prezintă pe ucenicii lui Cristos ca pe un popor sacerdotal, mult mai eficienți pentru cel care domnește decât soldații, care se luptă și ucid la comandă. Pentru aceasta, autorul apelează la o analogie foarte elocventă: dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Cristos ca pe un popor sacerdotal, mult mai eficienți pentru cel care domnește decât soldații, care se luptă și ucid la comandă. Pentru aceasta, autorul apelează la o analogie foarte elocventă: dacă pe bună dreptate sacerdoții păgâni nu sunt înrolați niciodată și sunt scutiți de serviciul militar, e la fel de corect ca și creștinii preoți și slujitori ai lui Dumnezeu să rămână în afara activităților militare, angajați să lupte cu mâinile curate și cu rugăciunea pentru binele împăratului și al societății. Pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau nu cumpără terenuri, ori nu se dedă diferitelor negustorii, pentru care sunt necesari banii. Nimeni dintre cei care militărește, nu se încurcă cu negustoriile vieții, iar aceasta o fac cu scopul de a-i plăcea celui care i-a înrolat (cf. 2Tim 2, 4). Soldatul are mâncarea pe care i-o dă împăratul; nu are nevoie să-și pregătească alimentele și nici nu se preocupă să-și le procure; pretutindeni i se deschid ușile caselor celor supuși, din porunca împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Isus Cristos, personificarea absolută a acestor trei virtuți esențial creștine (Mt 11, 29; cf. Lc 23, 47). Absența acestor virtuți evanghelice, bazate pe doctrina scripturistică, ar duce la prăbușirea întregii construcții a creștinismului. Prin urmare, credința interzice creștinului să se înroleze în armată și să lupte, pentru că tocmai pe durata războiului este constrâns să încalce în chip înfiorător dreptatea și blândețea, surorile bunătății, pentru că: Cine este cel care va mânui sabia și nu va săvârși apoi acele acțiuni, care ofensează bunătatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
284-305), au continuat să-și răspândească doctrinele anarhice cu fervoarea de mai înainte. Măsurile legislative din secolul următor, ne vorbesc despre nemulțumirea lor de a zgudui forța armatei imperiale din exterior; pentru a o lovi mult mai eficient s-au înrolat. O altă serie de decrete destul de severe, îi alungau în afara zidurilor orașelor, le confiscau casele de reuniune, îi amendau pe maeștrii lor, le interziceau orice adunare și le luau anulau puterea de a moșteni și de a avea cimitire, le
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de decrete destul de severe, îi alungau în afara zidurilor orașelor, le confiscau casele de reuniune, îi amendau pe maeștrii lor, le interziceau orice adunare și le luau anulau puterea de a moșteni și de a avea cimitire, le interziceau să se înroleze, îi îndepărtau din armată și îi degradau pe toți ofițerii manihei. Aceste legi i-au lovit pe manihei, montaniști și priscilieni, pe iudei și samariteni, oprindu-le înrolarea și cariera militară în armata imperială. 5. Reacția punitivă a Imperiului roman
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
altar să se atingă, Să sacrifice idolilor întunecați și pe Cristos să-l părăsească (31-42). Aruncați, comandanți de trupe, și voi, tribuni, abandonați; Aruncați colanele de aur, ale rănilor răsplăți. Suntem chemați acum, de-ale îngerilor strălucitoare oști! (64-66). Erau înrolați în legiunea Gemina și, după cum se deduce din versurile citate, au fost uciși din același motiv ca și centurionul Marcellus (foarte probabil în același an 298). Legiunea Gemina, cantonată în Spania, avea mulți soldați creștini, asemenea legiunilor Traiana și Fulminata
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și de a presta sacramentum militiae. Asemănarea procedurii audienței judiciare celei desfășurate în timpul operațiunii de recrutare ne spune că anumite gesturi de tip juridico-sacral, refuzate de Maximilianus pe durata precedentului consiliu de încorporare, au fost reluate de către proconsulul Dio în vederea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unui episcop, și condus în cazarma legiunii a II-a Traiana, în prezența tribunului Zilicentius și a praepositus Possidonius, a cărui legiune era cantonată la Cyzic, oraș principal în Hellespont (denumirea antică a Dardanelelor n.n.), unde era presat să se înroleze atât de către tribunul Zilicentius cât și de praepositus Possidonius. Iar el, soldat foarte fidel adevăratului Dumnezeu, plin de Duh Sfânt, în mijlocul soldaților legiunii, a spus cu perseverență: „Eu sunt creștin, și lupt pentru Regele meu, Regele regilor; deoarece lupt pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în direcția consistenței numerice a prezenței creștine în armata romană. Dacă la începutul domniei lui Constantin creștinismul militarilor avea o stabilitate destul de fragilă, nu același lucru putem să-l spunem ulterior când situația se modifică complet, datorită creșterii numărului barbarilor înrolați în armata imperială și modificării profunde a compoziției creștine și a atitudinii lor diferite față de propria religie. În această perioadă are loc o schimbare a problemei teoretice în sânul comunităților creștine prin sinoadele și scrierile părinților Bisericii pentru examinarea acceptării
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doneze corpul în folosul medicinei. O scurtă cercetare asupra contextului personal al lui DJR ne spune că a fost un discipol fervent al lui Léon Degrelle, fondatorul partidului Rex în anii '30 și comandant al legiunii Valonia. DJR s-a înrolat la 17 ani în această legiune. Judecat în 1947, a fost achitat, din cauza vârstei sale tinere. A militat toată viața, în cadrul diferitelor formațiuni de extremă-dreapta din Europa. De aceea, printre cei care au postat anunțul se numără și colegii politici
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mai moderne. Unii o numesc "infanteria lui tataie". Se poate, dar este vorba de un "tataie" deosebit de musculos. (7a) Corpul nu are probleme cu recrutările. Tinerii se îngrămădesc să se înscrie, unii constrânși de greutăți financiare, dar (7b) majoritatea se înrolează mânați de nostalgia gloriei militare. (7c) Câștigul bănesc nu atârnă prea greu în balanță, pentru că ofițerii de marină nu sunt mai bine plătiți decât ceilalți. (8) Selecția este severă: recrutorii elimină candidații prea masivi sau prea slabi (ochelarii nu constituie
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
petic de pământ arând cu vacile sau cu un cal costeliv ce abia scăpase cu chiu, cu vai, din iarnă. Dar spionajul american a exploatat multă vreme acest aspect și a făcut să moară în zadar mulți țărani care se înrolaseră în acele bande contrarevoluționare din munți, ce au pierit așteptând în zadar americanii, care nici măcar în fund nu-i durea de ei, decât în măsura în care serveau scopurilor lor propagandistice. Deci am putut încă odată să văd în această zi frumoasă de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu de amănuntul despre toate exponatele arheologice. Mama a discutat despre religie și despre familiile noastre. Moș Buraga avea mai multe cunoștințe decât mama despre strămoșii familiei, despre arborele genealogic... Spunea că au fost doi frați din Georgia care erau înrolați în armata țarului iar în primele lupte sau deplasat cu frontul, ajungând și pe teritoriul României. Unul dintre ei ar fi rămas în Moldova iar situații, dar ei îi era imposibil... Cu toate cămi era foarte greu, aveam fetița mică
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Autorul principal, Joseph Harrigton, și-a terminat studiile în 1960 la Boston College, unde i-a fost profesor de istorie și civilizație românească Radu R. Florescu. Masteratul și doctoratul i-au fost acordate de Universitatea Georgetown pe parcurs s-a înrolat și în armată, ajungînd pînă la gradul de căpitan. În 1966 a intrat în Catedra de istorie de la Framingham State College din Massachusetts unde funcționează și astăzi. Între 1972 și 1982 a fost și șef al acestei catedre. A fost
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Împrejurările se văd nu doar din scrisoarea testamentară, deja amintită, către Ion Codreanu, din 1930. Pe de altă parte, "ezitările" din Sfatul Țării în orientarea spre România se datorau și faptului că încă zeci de mii de tineri basarabeni erau înrolați în armata țaristă, demobilizarea acestora fiind obținută cu eforturi "diplomatice" extrem de dificile (Șerban Micloveanu). Mai mult de atât, țărănimea, majoritară zdrobitor în Basarabia și care conservase caracterul românesc al provinciei, se afla sub influența lui Țiganko, "revoluționarul de profesie", un
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
asupra sensibilității sale morale. Încă din primele zile ale războiului, Wittgenstein a trebuit să ia o decizie. Fusese scutit medical de serviciul militar cu un an mai înainte. Participarea la război depindea, așadar, doar de el. A cerut să fie înrolat ca voluntar în armata austro-ungară. Este firesc să ne întrebăm de ce a făcut-o. În mod sigur, războiul îi stârnea oroare și repulsie. Dacă impulsul nu a fost acel sentiment patriotic obișnuit, împărtășit de unii dintre concetățenii săi, au existat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
probă ar putea deveni omul care 32 GÂNDITORUL SINGURATIC vroia să fie. Însemnări care s-au păstrat din acei ani susțin o asemenea presupunere. Iar sora lui Hermine reținea în amintirile ei: „Odată cu izbucnirea războiului [Ă] a insistat să fie înrolat în armată, în ciuda unei operații de hernie care l-a scutit de serviciul militar. Știu sigur că n-a fost motivat pur și simplu de dorința de a-și apăra patria. Avea o dorință intensă să ia asupra lui ceva
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să facă ceva diferit de o muncă pur intelectuală.“31 Wittgenstein îi comunicase hotărârea bunului său prieten David Pinsent, pe care nu-l va mai vedea niciodată. Acesta va nota în jurnalul său: „Cred că este nemaipomenit că s-a înrolat, dar, totodată, extrem de trist și tragic. În ultima lui scrisoare spune că a lucrat în logică de când a început războiul astfel încât presupun că îndatoririle militare nu îi iau tot timpul. Îmi scrie rugându-se să ne întâlnim din nou într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
8 ani de studii liceale, rămîne de domeniul poveștilor informația lui Matei Eminescu că după aceea Iorgu ar fi studiat în Prusia. Un studiu documentat, întocmit foarte conștiincios de D. Vatamaniuc 21, arată că la 11 iunie 1862 Iorgu se înrolează, ca voluntar, în armată, fiind repartizat cu gradul de soldat, deo camdată în compania a IV-a de jandarmi pedeștri din Botoșani. Fără a mai putea fi vorba de vreo școală militară, Iorgu a căpătat pe rînd gradele de caporal
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cetățenia română; c) în alte cazuri prevăzute de lege. a) Retragerea cetățeniei Cetățenia română se poate retrage persoanei care: aflată în străinătate, săvârșește fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României; aflată în străinătate, se înrolează în forțele armate ale unui stat cu care România a rupt relațiile diplomatice sau cu care este în stare de război; a obținut cetățenia română prin mijloace frauduloase; este cunoscută ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]