126,480 matches
-
înserat i-au rădicat și i-au dus de i-au aruncat în mare". Totuși maleabilitatea marelui maestru al "meșteșugurilor" avea o limită: respectul de sine. Este tot ceea ce rămâne din fervoarea creștină a strămoșului Neagoe - o "turcire" ar fi însemnat o discreditare totală a urmașilor, o desființare identitară de neconceput. Iată dar care pare să fi fost "visul român" acum trei veacuri. Să se fi schimbat el în cursul istoriei? Literatura ce avea să vină nu o dovedește. Cel mai
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
substituită de mască și de ritual. Eseistul nostru se arată conștient de reversibilitatea înspre Răul primar a jurnalului în genere (și a jurnalului propriu, în particular). Abaterea sa de la umanitatea comprehensivă, tolerantă, e recunoscută fără complexe: "a fi om nu înseamnă a fi, neapărat, uman. Prin artificiu, răul de fond poate fi înzestrat cu disimulare. Poate fi rafinat. Instinctiv la origine, individul devine pervers. E și aceasta o resursă a jurnalului literar". Arta s-ar cuveni a fi dură, lipsită de
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
care nu depinde de inserția sa istorică, ce uneori poate întîrzia. Justiția și istoria au un caracter eterogen și, în consecință, nu se pot determina una pe alta. A acuza pe cineva că n-a fost recunoscut la timp nu înseamnă decît a îngîna nedreptatea. Însă Livius Ciocârlie înțelege a păși demonstrativ pe un tărîm al Răului, cu satisfacția de a călca în picioare (teoretic, speculativ, să nu se sperie nimeni!), valorile morale, de a savura "licorile negre ale păcatului" (sintagma
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Cioran, Livius Ciocârlie, un izbitor tip livresc, "claustrat în bibliotecă", după cum singur se recomadnă, ni se pare apropiat de Jules Renard, a cărui criză, fină în resignarea ei crepusculară, corespunde vitalității d-sale scăzute, atît de nostalgic estetizate. Ceea ce nu înseamnă că energia în chestiune, redusă la scară, voit micșorată, stilistic detensionată, nu e impresionantă în chiar condițiile acestui dramatism formal, în care tonalitatea discursului urmează, ca o fatalitate, descendenta curbă existențială. E drama suplimentară a șoaptei care nu poate fi
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Cluj. Dispariția lui Vlad Mugur, iată, a trecut aproape un an, a lăsat liber un culoar al profesionalismului, nebuniei și perfecționismului pe care este foarte greu să pășească cineva. Și cu trecerea timpului, devenim tot mai conștienți de ce anume a însemnat Vlad Mugur pentru teatrul românesc, pentru actorii din București, Cluj, Craiova, Piatra-Neamț, pentru scenografii lui Helmuth Stürmer și Lia Manțoc, pentru spectatori, pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au prețuit. Mulți am visat să adunăm în același
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
distrugă mintea cu desăvîrșire." Putem afirma (puțin în glumă) că Mircea Cărtărescu a ieșit din zodia literaturii "perfecționiste", nu-și mai irosește timpul servind capodopere precum Nostalgia sau proiecte istovitoare cu aer demonstrativist precum Levantul sau Postmodernismul românesc. Orbitor a însemnat o relaxare neașteptată și binevenită. Micile imperfecțiuni de construcție, repetițiile, jocul cu simboluri complicate au însemnat, pentru mine cel puțin, o invitație la evadarea de sub ochiul tiranic al cititorului paranoid antedecembrist. Cărtărescu și-a asumat statutul de vedetă și a
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
literaturii "perfecționiste", nu-și mai irosește timpul servind capodopere precum Nostalgia sau proiecte istovitoare cu aer demonstrativist precum Levantul sau Postmodernismul românesc. Orbitor a însemnat o relaxare neașteptată și binevenită. Micile imperfecțiuni de construcție, repetițiile, jocul cu simboluri complicate au însemnat, pentru mine cel puțin, o invitație la evadarea de sub ochiul tiranic al cititorului paranoid antedecembrist. Cărtărescu și-a asumat statutul de vedetă și a început un roman care nu se vrea decît citit. Abia din acel moment (1996) s-a
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
frângea orice încercare de formulare a unei cugetări contravenind liniei oficiale. În anii stalinismului manifestările de independență erau pedepsite cu închisoarea; după aceia, prin mijloace mai rafinate, dar implacabile, a fost înlăturată posibilitatea răspândirii unor idei contrare dogmei. Asta nu înseamnă că n-au existat cazuri remarcabile când, cu riscuri și consecințe personale grave, au fost clamate public adevăruri supărătoare pentru oficialitățile comuniste. Dar, acestea erau atitudini individuale, acte de curaj, cazuri izolate: ele nu puteau pune în pericol sistemul. Până în
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
în așa-zisele lui "cronici plastice" există mai multă filosofie a artei decât în cărțile de filosofie a artei publicate de autori cu pretenții. în ultimele luni, veselul, cuceritorul Pavel Șușară a fost mai agitat ca de obicei, ceea ce nu înseamnă că a încetat să ne mai cuprindă pe noi toți, cei de la România literară, într-o undă de voioșie și de căldură sufletească, ori de câte ori venea la redacție. Se simțea totuși că are o responsabilitate în plus, că urmărește ceva greu
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
pătrunderii "regulii pieței" în zona scrisului, nici numai căutarea transcendenței și a inefabilului) face ca cele două tonalități să-și dizolve diferențele. în lumea de sus manifestările divinului nu mai sînt sinonime cu binele, iar în lumea de jos salvarea înseamnă pierderea a ceva de neprețuit, pe cînd moartea este o patrie ca toate celelalte: "așadar mormîntul sălășluiește în primăvară/ atunci vei începe să sapi/ vei săpa cu înverșunare și-n jurul tău se va înalța o patrie/ peste care floarea
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
fi cauționat cumva, simbolic, de a fi participat la el, în loc să fi luptat pînă la capăt împotriva lui." Chiar dacă soluțiile de evitare a termenului "postmodernism" sau argumentele lui Alexandru Mușina ne-ar părea interesante de multe ori (pentru că, iarăși, nu înseamnă că dacă am avut profesori care susțin postmodernismul noi nu putem vedea fisurile demonstrației lor sau nu ne putem îndoi de necesitatea sau adecvarea discuției la realitatea românească), astfel de paragrafe ne întorc din drum. Niciodată, din tot ce am
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
ani este cu totul altceva, nu e nevoie ca Alexandru Mușina să facă acum dreptate și să ne dezvrăjească pentru că n-am fost vrăjiți niciodată. Gestul �bărbătesc" de asumare a vinei nu e decît o pantomimă ieftină și care nu înseamnă nimic, care nu folosește nimănui și care nu are nici un fel de consecințe pentru cel care gesticulează. După vină, urmează penitența. Care a fost penitența lui Alexandru Mușina pentru că a participat la grotescul comunismului? Cursurile de "scriere creatoare", poate. Dar
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
scop literar. Există lucruri care ni se par sfinte și pe care eu, ca scriitoare, nu le-am utilizat decât după o lungă perioadă de reflecție, un fel de doliu. Deci iarna reprezintă vârsta celor doi eroi. Ajectivul "lucid" poate însemna intervenția destinului. Fără îndoială, eroina era o femeie foarte lucidă până când e luată de vârtejul pasiunii. Dar nici ea, nici el n-ar fi putut pune capăt istoriei lor. Numai destinul e cel care acționează cu luciditate. M.P.M.: Știu că
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
Iar cititorilor curioși de a cunoaște povestea unei pasiuni târzii între doi individualiști elvețieni fără pereche - lectură plăcută! M.P.M.: Și în loc de concluzie? F.Ch.: Mă felicit din tot sufletul că am venit în România. O carte tradusă nu e abstracție, ea înseamnă întâlnirea cu cititorii, cu țara străină, cu limba ei, cu peisajele văzute, cu drumurile din oraș - toate astea sunt o comoară pentru mine. Iar pentru cititori, persoana autorului este o punte între scriere și lectură. La ea se asociază o
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
conducătorul unei delegații oficiale? De altfel, tehnica lăcrimării la comandă a devenit o specialitate națională de maxim succes. în diverse forme, în România lăcrimează toată lumea. Las deoparte plânsetele gen "Surprize, surprize" ori "Din dragoste", unde absența salbelor de bocete ar însemna dezastrul financiar al posturilor de televiziune. Vorbesc de lacrimile de crocodil ale personajelor care știu că dacă stârnești mila omului de pe stradă ai câștigat partida. (Nae Caranfil a făcut un film plin de farmec pe această temă!) Oricum, în România
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
această temă!) Oricum, în România se plânge abundent, se plânge șiroaie. La Cluj, Funar lăcrimează tricolor, de s-au colorat, mai nou, în roș-galben-albastru până și recipientele pentru gunoiul stradal (dacă nici asta nu constituie o insultă adusă însemnelor oficiale, înseamnă că nu mai înțeleg nimic din subtilitățile Codului penal românesc). în Parlament, plângăcioșii din oficiu, gen Vadim sau Păunescu, nu se pot opri din căinarea bietului popor împilat de bestiala străinătate. în piețe, votanții actualilor guvernanți dăulesc din cauza prostiei lor
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
al unei relative facilități simbolice, și periculoase) cum este filmul. Chasseguet-Smirgel argumentează pentru unitatea naturală dintre terapie și aplicațiile culturale. Autoarea are de altfel, lucru foarte interesant, inițiativa unei recentrări a sintagmei de psihanaliză aplicată, care în adecvarea ei nu înseamnă în nici un caz că ar exclude psihanaliza de divan. Studiile cuprinse în acest volum constituie ele însele exemple în această privință. Linia de demarcație între psihanaliza clinică și cea aplicativă are o valoare preponderent operațională - din momentul în care este
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
supratemă. Mulțumindu-se cu o "regie provizorie" contând pe frumusețea învelișului vizual bine gândit de scenograful începător Adrian Buzaș, Alina Hiristea nu a pătruns în miezul textului, nu l-a interpretat. Or, după cum scria Paul Ricoeur, a interpreta un text înseamnă "a urma mișcarea sensului spre referință, adusă spre acel fel de lume, sau mai degrabă a fi în lume deschis în fața textului; să-l interpretezi înseamnă să desfășori noile medieri pe care discursul le instaurează între om și lume". Nici
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
textului, nu l-a interpretat. Or, după cum scria Paul Ricoeur, a interpreta un text înseamnă "a urma mișcarea sensului spre referință, adusă spre acel fel de lume, sau mai degrabă a fi în lume deschis în fața textului; să-l interpretezi înseamnă să desfășori noile medieri pe care discursul le instaurează între om și lume". Nici vorbă despre astfel de desfășurări în spectacolul orădean. Însăși relatarea la nivel primar pe care o adoptă montarea ar fi devenit lâncedă dacă nu ar fi
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
ei apariție de substanță pe scena orădeană, simte cel mai acut absența îndrumării regizorale, așa încât personajul său aproape că nu se vede, punând astfel sub semnul întrebării întregul angrenaj. E cert că lipsa concepției integratoare care, după cum bine se știe, înseamnă însăși misiunea regizorului grevează asupra spectacolului. De aceea, în pofida tuturor eforturilor actorilor, Ivona, principesa Burgundiei, în versiunea sa orădeană, nu emoționează, dar nici nu interesează pe măsura faptelor expuse în textul lui Gombrowicz. Vacanță în Guadelupa Dacă ar fi fost
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
această dezbatere, nu am urmărit teoria. Tot ceea ce am făcut în această perioadă postmodernă a fost să lucrez intens, să călătoresc mult și să citesc doar la ce lucrez eu. Nu sînt afiliat la nici o universitate, nu sînt profesor, ceea ce înseamnă că nu am nici o idee despre această teorie. Abia înțeleg la ce se referă termenul. în ce privește dezbaterea sînt ca un om al peșterii. Locuiesc o peșteră fără electricitate. șRîdeț. Mi-a luat atît de mult să-mi dau seama de
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
1964, când nici nu se pomenea de așa ceva (voi reveni mai încolo și voi arăta că, în ce privește iepurii, povestea e totuși mai complicată), dar se "actualiza" continuu, pe măsură ce realitatea începea să semene cu vorbe gratuite ale personajelor. Aducerea la zi însemna, de fapt, fărâmițarea proiectului auctorial în noi și noi ocazii punctiforme de defulare, de care nu știu ce nevoie mai era, dacă se înțelegea de fiecare dată același lucru. Ce putea să rezulte de aici, decât un fatalism gros, cu pierderea oricărui
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
măcar atât, că singurul monopol pe care l-a avut în bătălia cu cenzura, singurul monopol pe care îl poate avea un mare scriitor e monopolul asupra propriei formule auctoriale. Nu voi intra aici în detalii, dar subversivitatea romanelor sale înseamnă cu totul altceva decât similitudini aleatorii, înseamnă o întreagă cazuistică a "morții psihice", a reducerii omului la nucleotidă. Adică tocmai critica șopârlei, în niște structuri de roman analitic care vor trebui discutate pe larg. Aluzia literară Trecerea de la semnificarea diadică
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
l-a avut în bătălia cu cenzura, singurul monopol pe care îl poate avea un mare scriitor e monopolul asupra propriei formule auctoriale. Nu voi intra aici în detalii, dar subversivitatea romanelor sale înseamnă cu totul altceva decât similitudini aleatorii, înseamnă o întreagă cazuistică a "morții psihice", a reducerii omului la nucleotidă. Adică tocmai critica șopârlei, în niște structuri de roman analitic care vor trebui discutate pe larg. Aluzia literară Trecerea de la semnificarea diadică la semnificarea triadică mi se pare a
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de a încredința un secret celui mai bun prieten și de a nu afla de la autorități ce i-ai spus, dreptul de a nu ți se transforma casa, sufletul, în mijloc de transport în comun. De la a semăna la a însemna Trei dinți din față aduce un alt model, mai complex, de literaturizare a referinței la real. Este romanul transformării unui reportaj în "operă". Autorul, Tudor Frățilă, se crede un fel de martor, un "invitat special la misterul universului", numai că
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]