1,055 matches
-
pricinuiește suferință la dobîndirea ei, Întristare În restriște și amețește În prosperitate; cum poate averea să aducă bucurie? (Somadeva). La rîndul său, A. Schopenhauer remarcă: „Bogăția seamănă cu apa de mare: cu cît bei mai multă, cu atît devii mai Însetat”. Concluzia e cea propusă de Cicero: „Cea mai mare bogăție este să fii mulțumit cu ce ai”. * „Ochim mai sus de țintă pentru a ne atinge ținta.” (R.W. Emerson) „Aptitudinile” Își au, și ele, orgoliul lor: nu se exprimă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Începe un tratament deoarece acest obicei mi-a răpit mai mult timp decât Îmi place să recunosc. Problema cu scrisul cărților și cu alte vicii este că hotărârea de a renunța este puternică la Început, Însă pe măsură ce simptomele dureroase revin, Însetatul de scris este În stare să recidiveze. știu că Louise și copiii noștri, Mia, Aron și Noah ar fi foarte fericiți să mă vadă „curățat” de această pasiune. Mă străduiesc. Numai Dumnezeu știe cât mă străduiesc. În numele statului INTRODUCERE Volumul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
dezastrul unei eroine care, datorită educației, mediului și idealismului structural, nu imaginează alte moduri ale împlinirii de sine în afara dragostei. Înșelată de bărbat, rob al plăcerii imediate, înțelege că nu-i rămâne decât să se sinucidă. Între personajele nuvelelor, sufletelor „însetate” și „arse” de iubire li se alătură cei ce se retrag din fața ei - pustnici, bătrâni închiși într-o tihnă prevestitoare a sfârșitului (La schitul din munte, Conu Costică). Remarcabile sunt, în Fără reazem, linia ferm trasată a caracterelor, justețea analizei
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
felini...” În alt poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul „zbaterii sisife” a titanului renascentist cu „găvana lui [a ochiului] secată de forme” și pe care eroul năzuiește s-o umple „c-un freamăt nou,/ [...] imens, inform ca marea”. Însetatul de puritățile „azure” și de infinitul oceanului se îmbogățește cu noi ipostaze în Baladele singaporene (1970), o altă carte-cheie. Scrise, majoritar, în anii ’50, baladele, zise „singaporene” după supranumele „conspirativ” dat de boema artistică bucureșteană a vremii unei crâșme cu
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
regulă prin termenul „șaptezecism”. Poetul nu se sustrage aerului de familie: un modernism târziu, obosit cu distincție, lipsit de mari investiții energice, rafinat și calofil, uniformizând într-o dicție stinsă eterogenitatea influențelor livrești. Abia al cincilea volum de poezie, Spiritul însetat de real (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), a provocat receptivitatea criticii. Motivul ține de accidental: poezia lui R. oferă un caz neproblematic de evoluție nesinuoasă, discretă, de augmentare prin proliferare (și nu prin bruscare calitativă) a unor coordonate inițiale. Printr-o
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
roman epistolar (1978). Prin opera lui, S. rămâne, cum afirma Ștefan Aug. Doinaș, „una din acele personalități fascinante care însumează în ele splendoarea și tragicul logosului creator; înzestrat deopotrivă pentru poezie, eseistică și teatru (dramaturg, actor și regizor), volubil și însetat de tot ceea ce poate să ofere clipa unui om care trăiește din plin și, totodată, o domină prin luciditatea sa, el s-a grăbit să ne dea, în toate aceste domenii, măsura talentului său genuin, presimțind parcă zgârcenia Parcelor neîndurate
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
sânge. Deasupra, o îngemănare heruvimică, singura speranță la binecuvântare. Apoi un cântec trist de clopot cuprins de rugină. Din când în când găuri de pustiire, ca o zăcere la odihnă. Puține în anii cerești, pe care-i priveam cu ochi însetat de dor de fetișcană. Nu mai pot ascunde multul nisipos al dezmățului lumesc, se întrevede abisul ce-mi înfioară vlaga. Rămâne așteptarea astâmpărării setei de mângâiere. Privesc în înșelătoarea-mi oglindă, ieri îmi vorbise de iubire, îmi veghease zbaterile tinereții
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
reliefa o coexistență stranie, a dăinuirii și a extincției, sentimente perpetue, consolidate de convingerea, inspirată de Parmenide, după care ființa umană este constrânsă să accepte imuabilitatea universului și să renunțe la confortul relativității: „eșafodul/ proaspăt adunat în cuie/ cu scândura însetată/ se înalță/ pieziș pus cu lumea/ pasul saltă/ preamărind Gloria// întotdeauna ploaia spală eșafodul”. Adept al unei lirici în care termenii programatici se referă la realități cotidiene și plate, S. folosește uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde. Spiritualizarea
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
nota extatică, într-o adolescentină „cântare a cântărilor”: metaforele naturiste potențează puritatea versurilor dedicate fetei iubite, poezia se vrea o laudă demnă de idealitatea ei. Elegiile din a treia secțiune conțin reminiscențe simboliste (Ștefan Petică, D. Anghel, G. Bacovia), dar însetatul de lumină solară, stenică, aspiră să depășească starea de morbidezza sau de spleen, așa încât textele rămân dominate de „țâșnirea vulcanică” și de „clocotul de pasiune” (Octav Șuluțiu). Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
-vă numai În ce situație ne aflam! Singuri În mijlocul deșertului, fără ghid, necunoscând drumul - nici măcar la lumina zilei, darămite pe Întuneric -, Într-o pustietate În care nu se vedea picior de om, uitați de lume, mergând pe niște cai Înfometați, Însetați și rupți de oboseală, neavând cu ce ne hrăni nici noi, nici animalele - și, de parcă toate acestea nu erau de ajuns, eram stăpâniți și de Îngrijorare, Întrebându-ne dacă vom mai reuși vreodată să ieșim din Încurcătură. Cerul era Înnorat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
barbian nu l-a „sufocat” pe emul, Poemul Salamandrei având un sunet propriu: „Din soare curat / Și nedeocheat / De flori și jivine, / De-a nopții stihine./ O, zărilor, zări, / Aprinse chemări, / Rostiți să vină / Din vis și lumină/ Cel Mire-nsetat/ De-ntâi sărutat/ La plaiul de Jos/ La pieptul duios, / La inima sfântă/ Ce geme, pământă!” SCRIERI: [Versuri], în Poeți tineri ardeleni, îngr. Emil Giurgiuca, București, 1940, 204-210; Cântec pe zare, pref. Vlaicu Bârna, București, 1969; Poemul Salamandrei, București, 1971
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
o să rupă gardul de lut al câmpului, să-l înece și să-i facă lanul de grâu una cu mâlul luncii? Dar nu! Îngrăditura e puternică și apa o înconjoară cuminte și se tot duce la vale, lăsând câmpul tot însetat și ofilit. Furia Aparului pentru o astfel de nedreptate îi dă aripi gândului și faptei. Ia o săpăligă de la colibă, coboară la pârâu și din câteva lovituri furioase face o mică deschizătură în gărduțul de lut, în care apa se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Wistar, asociind diferite băuturi și injecțiile de selegilină 250 mg/ml, 2,5 ml/kg. În urma protocolului stabilit și aplicat, a rezultat că soluția de nicotină este suficient de aversivă la 20 mg/l. Ca efect, În acest caz șoarecii Însetați au consumat În medie 10,5 ml apă Înainte de test. Consumul soluției de nicotină nu a fost decât 6,2 ml (p< 0,001) ceea ce corespunde la o doză medie de nicotină orală de ≈ 0,5 mg/kg. Activitatea esențială
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
frământări în rezolvarea unei probleme pitagoreice de aritmetică-geometrie14. Socrate face o remarcă uluitoare: „Te încearcă durerile facerii, dragă Theaitetos, și asta pentru că ești nu gol, ci rod”. Cum adolescentul nu prea știe cum să ia acest superb elogiu adus tinereții însetate de cunoaștere, Socrate îi face o dezvăluire senzațională. Mai întâi îl chestionează pe efeb dacă nu i-a ajuns la ureche că el, Socrate, este fiul unei moașe, „nobila și vajnica Phainarete”15. Acesta confirmă că știa, dar tot nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Poeți în antologie, RL, 1976, 37; Al. Piru, „Patima muntelui”, LCF, 1978, 42; Laurențiu Ulici, Spiritul și litera tradiției, RL, 1978, 45; Constanța Buzea, „Patima muntelui”, AFT, 1978, 10; Mihai Dinu Gheorghiu, „Patima muntelui”, CL, 1978, 11; Alex. Ștefănescu, Spiritul însetat de real, „Scânteia tineretului”, 1978, 9 195; Valentin F. Mihăescu, „Lumile din strigăt”, LCF, 1981, 25; Liviu Papadima, „Locuitor în Oedip”, TBR, 1984, 207; Gheorghe Istrate, „Locuitor în Oedip”, LCF, 1984, 48; Alex. Ștefănescu, „Lacrima arlechinului”, RL, 1985, 38; Valentin
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
Nistru”, 1977, 2; Vasile Coroban, Justețea observației, LA, 1977, 16 iunie; Nicolae Vieru, Un pui de stea pentru un pui de om, LA, 1982, 26 octombrie; Antonia Callo, Culorile frunzei coapte, „Nistru”, 1987, 11; Efim Tarlapan, Unul din generația celor însetați, LA, 1992, octombrie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 221. I.C.
PROHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289035_a_290364]
-
sau teatrale din periodice, încearcă să evidențieze atitudini și idei apte să contribuie la revelarea ori la conștientizarea unor aspecte ale vieții personale și sociale ca elemente ale procesului de (auto)cunoaștere și de ameliorare a existenței. Dar spiritul său însetat de certitudini l-a călăuzit spre credință. În confesiunea Calea către inima mea, din 1947, apărută postum în volumul Calea inimi (1998), M. mărturisirea: „Am înțeles că singura viziune de totalitate a lumii e viziunea religioasă”. Devenind unul dintre principalii
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
găzduite de Scânteia, România liberă, Scânteia tineretului, Viața românească, Flacăra, Lupta de clasă ș.a. Opiniile de mai jos, publicate În Contemporanul nu se deosebesc prin nimic de cele din periodicele mai sus menționate; dimpotrivă ele exprimă pulsul normal al creației, Însetată parcă de „creșterea ideologică”, de Înregimentare tematică Într-un „plan cu obiective precise”, de ghidare prin „metoda de gândire și muncă a Partidului”, etc. Culmea este că oricât ar părea de neverosimil, procentul demagogic al acestor opinii este foarte mic
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sprinten ca odinioară, a rămas un singur anotimp: anii noștri, toți, sunt primăvară”. FURTUNA „Vântul zboară-ntins ca un arcuș, creanga se frământă parcă-i strună: abătută pale de furtună, norii de pe zare, În urcuș. Răbdător, pământul Își Întinde pieptul Însetat În ploaia rece: știe că furtuna; care trece, arc de curcubeu, curând, aprinde”. MUGURUL „Abia crescut pe creangă, ești sol prospețimii care-și taie drum harnic - și te Împlinești În soarele arzând văpaie. Din tine va miji curând mlădiță tânără
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
perioadele de caniculă sau de secetă. Este vorba de soluri argiloase, care rețin apă în cazul ploilor puternice. Le puteți acoperi cu un strat de paie sau de compost. Pentru că argila în mod natural apa, acest sol nu e prea „însetat” când este udat. Cum vă veți ocupa de un sol ușor? Înainte de a semăna sau de a răsădi, trebuie să afânați solul, ceea ce înseamnă că trebuie să arați pământul o dată pe an la suprafață, cam până la 20 de centimetri adâncime
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
cum pare a sugera Chandler. Dimpotrivă, e greu de imaginat un roman polițist în care să nu regăsim și contrariile elementelor de mai sus. Mai mult, doar coexistența acestora îl îndreptățește pe autor să pogoare asemenea unui nou erou civilizator, însetat să stabilească legi și să dea ordine. E discutabil dacă „o atmosferă de teroare distruge gândirea logică” ori dacă analiza mecanismelor psihologice ale personajelor dăunează „analizei detașate a investigatorului de profesie”. Însăși temporalitatea indusă de existența textului scris face ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de Verhaeren, din Flamande. Poloboace, căpițe, cârciumi în „medean”, piețe de pește, „cară cu boi” încremenite la răspântii, asemenea unor menhire, fac relieful acestei lirici, în care orașul, „bătrân”, se animă de o continuă, subtilă aproape, împresurare a satului, absorbind însetat jertfa de roade, aromele, „susurul”, ca un „plămân”. Aspecte disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga” scapă mereu undeva în afară de cadru, în prim-planul poemelor invadează substituții solari, produsele ardelenilor - fânul, grâul sau vinul -, esențele, filtrul
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
acela chior? Păi eu l-am mai bătut, la Austerlitz... sau poate că el nu-și mai aduce aminte... Până una alta, locul verii a fost luat de toamnă, care și ea s-a dovedit aliat puternic al rușilor. înfometați, însetați și osteniți, soldații francezi s-au văzut puși în situația de a înfrunta ploi interminabile și reci de toamnă. Umezeala parcă pătrundea până dincolo de piele, iar frigul ajungea până la os. S-au împotmolit tunurile, caii abia puteau face pași
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
companii diferite de asigurări. Le vedea cu ochii minții. Citi valoarea despăgubirilor de pe fiecare, apoi făcu suma. Totalul, 500.000 de dolari, Îl făcu orb la orice altceva. Jumătate de milion de parai! Milton aruncă În jur o privire sălbatică, Însetată. Reclama la sandvișuri prăjite era În flăcări. Scaunele de bar acoperite cu piele de zebră erau ca un șir de torțe. Și, Înnebunit, se Întoarse și se grăbi afară, la Oldsmobile... Unde mă Întâlni pe mine. ― Callie! Ce naiba cauți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]