804 matches
-
vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu-l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu-se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și-i dădea urciorul cu apă, acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
năprasnică. Precum un sac umplut cu nisip jilav cînd cade din căruța chirigiului sau precum oaia scăpată din ghearele vulturului, tot așa se izbi de pămînt și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să-i tragă pe ochi șalul pe care i-l dăduse, dar nu găsi atîta putere, Închizînd ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frînte, cu chipul desfigurat și Însîngerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu-și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stînjenit de Întrebare. Sofia zîmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i-a lecuit pe leproși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la coada saniei, legănându-se, șușotind și Împingându-se unul pe altul jos. Pe urmă mai este și o nebună de fată căreia nu-i stau ochii În cap - a produs o imitație teribilă - și care vorbește cumva dur cu Însoțitoarea. — Ești un băiețel așa de amuzant! s-a minunat Myra. — Ce vrei să spui? Amory, simțindu-se În sfârșit pe teren sigur i-a acordat imediat atenție. — O... mereu spui lucruri deșuchiate. De ce nu vii mâine la schi, cu Marylyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răniții, întinși pe tărgi, stau la soare. Până ce avionul este readus în stare de zbor, Mariana pleacă cu doi dintre ei, mai grav răniți, la Tiraspol. La întoarcere, totul e gata. Amândouă aparatele decolează. Foarte mândră de rolul ei, de însoțitoare, caută să nu piardă "Potezul" din ochi, căci s-ar putea întâmpla să mai facă vreo figură. Le vedem venind: un uriaș, cu un țânțar obraznic după el. "Bombardament însoțit de vânătoare", glumesc mecanicii... Pe cer au apărut însă, la
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul întregii activități publice a lui Isus: de ucenică fidelă până la capăt, martor al răstignirii și al punerii în mormânt, însoțitoare nelipsită de la nici unul dintre momentele-cheie ale theodramei cristice. Cum se explică atunci respingerea aproape brutală a Domnului când aceasta, bănuim noi, se repede să-L îmbrățișeze: „Nu mă atinge!” De fapt, verbul grecesc haptein, tradus îndeobște, slab, prin „a atinge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hărțuia de atâta timp doamnele din oraș ca să-i dea cornetele cu alune. Iat-o chiar acolo, înaintând în salturi către ele! Hai Rama, cum de li se-ntâmplase să uite? Cum de putuseră să meargă la film fără niște însoțitoare puternice și capabile! Asta li s-ar fi întâmplat lor. Maimuța se apropie. Era așa curajoasă, nu trăda nici cea mai mică teamă. Orice om s-ar fi simțit puțin ciudat să jefuiască astfel în plină zi. Ochii căprui ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
liniște profundă. În cele din urmă, în penumbra coridorului se conturară două siluete. Marin continuă să meargă înspre ele. Apropiindu-se, văzu că erau un bărbat și o femeie. \ Mă numesc Yischa, spuse bărbatul. Dan Yischa. NU ÎȘI PREZENTĂ ȘI ÎNSOȚITOAREA. \ O ÎNTREBARE ÎNAINTE DE A CONTINUA DRUMUL, Da? \ ODATĂ AȚI FOLOSIT PRIPPI CA SUBIECȚI PENTRU EXPERIMENTE, DATORITĂ MEMORIEI NOASTRE EREDITARE. MAI AVEȚI NEVOIE DE ASTFEL DE SUBIECȚI? DACĂ DA, AR ÎNDEPLINI UNUL DIN NOI CONDIȚIILE CERUTE? MARIN DESCHISE GURA, PREGĂTIT SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
adevăr faimos de care era atât de interesat, pusese mâna pe el acum sau el pusese mâna pe Sammler. Simțea cum era distrus, ce mai rămăsese din el. Plânse În sinea lui. Mergea cu obișnuitul pas iute, impetuos, așteptându-și Însoțitoarea la intersecții. Tăind aerul ce mirosea a trupuri, a boală, a medicamente. Simțea cum se destramă, cum fragmente mari, neregulate din interiorul lui se topesc, scânteind dureros, mistuindu-se În depărtare. Ei bine, Elya murise. Era deprivat de Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Împodobească pe noua Evă cu ele. Ținea minte că, tot pocnind din degete și ridicând unul după altul strugurii și merele, vișinele și portocalele și fragii și șerbetul, inginerul făcuse să zboare veșmintele de pe trupul plin de vinișoare sinilii al Însoțitoarei lor, gătindu-l ca pe o bacantă. De fapt, medicul nu știa exact cum arată o bacantă, dar și-o Închipuia astfel, Împodobită din cap până-n picioare În flori și fructe de tot felul. E drept că aici florile lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu‑l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu‑se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și‑i dădea urciorul cu apă, acum călâie, deși un altul stătea adânc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
năprasnică. Precum un sac umplut cu nisip jilav când cade din căruța chirigiului sau precum oaia scăpată din ghearele vulturului, tot așa se izbi de pământ și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să‑i tragă pe ochi șalul pe care i‑l dăduse, dar nu găsi atâta putere, Închizând ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frânte, cu chipul desfigurat și Însângerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu‑și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stânjenit de Întrebare. Sofia zâmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i‑a lecuit pe leproși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întors privirea și mi-a făcut semn să mă apropii. — Daniel, nu-i așa? a Întrebat librarul. Ai adus cartea? Am Încuviințat În dublu exemplar și am acceptat scaunul pe care Barceló mi-l oferea lîngă el și misterioasa lui Însoțitoare. Vreme de cîteva minute, librarul s-a mărginit să zîmbească placid, străin de prezența mea. În scurt timp, mi-am pierdut orice speranță că avea să mă prezinte acelei doamne În alb, cine-o fi fost ea. Barceló se comporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
depistă destul de rapid trupa hoinară. Pierdu însă o mulțime de timp pentru a-i convinge pe cosașii cu misiune de bidivii să-și reia locurile lor la oiștea rădvanelor. Revenind în marea Piață a templului, înțesată de lume, greierele-viorist și însoțitoarea sa cu ochi înguști de cobalt prinseră numai finalul cuvântării de bun venit și o auziră pe Regina furnicilor rostind doar trei chestiuni, aparent disparate: Fiți bineveniți, în Cetatea noastră, o, voi, vestiți alintători de strune! Fie binecuvântată crearea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o să fie luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis invitație... - Da... Arată ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara, ne salută un cioclu de la Politehnică. Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece? Sună a Schopenhauer și mă și văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu un caniș prin lumea decăzută, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de turism. La Început fusese angajată ca secretară Într-un birou, apoi, după trei ani, a ajuns Însoțitoare de grup, dar, pe vremea când ne-am cunoscut, revenise la locul ei de muncă de la birou. Nu renunțase la munca de Însoțitoare de grup pentru că o depășea, ci pentru că Își dăduse repede seama că nu i se potrivea. Șeful ei Îi propusese să o transfere la departamentul de vânzări, dar cum Akemi nu era genul de femeie care să-și bată prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Ți-am zis să stai dracului cu ochii pe noi, puțoi ce ești, și cum vezi că se golește sticla să ne aduci alta! Ești tâmpit sau ce? Lovi din nou masa cu pumnul, spre marele amuzament al celor două însoțitoare, care chițăiră de plăcere, făcându-l pe Streicher să râdă de propria-i izbucnire. De cine vă aduce aminte? întrebă Korsch. — Al Capone, i-am zis fără să mă gândesc și apoi am adăugat: De fapt, ei toți îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-și propună cu siguranță să ajungă în centru să cumpere ceva. Ultima oară ți-a adus poncho-ul acela splendid, îți aduci aminte? Poate nu, poate că mai este încă supărată pe tine... Ce o să creadă când o s-o întâmpine însoțitoarea de pe aeroport? Cum o să-i tremure picioarele? Cu ce expresie o să privească acel du-te-vino al lumii internaționale? Cu câtă spaimă? O să devină bătrână, știi, Angela, foarte bătrână. Te iubește atât de mult. E o femeie liberă, modernă, atât de potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dintre îmbarcare și decolare și după ce și-a deschis iPodul când s-a permis folosirea dispozitivelor electronice — înainte să se hotărască să o domine el pe ea — Adriana și-a zis că se descurcase destul de bine până aici. Iar când însoțitoarea de bord a întrebat-o pe un ton vesel dacă dorește ceva de băut, întrebare pe care domnul Actor TV i-a repetat-o Adrianei, ea i-a zâmbit doar însoțitoarei de bord, a mai comandat o șampanie și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că se descurcase destul de bine până aici. Iar când însoțitoarea de bord a întrebat-o pe un ton vesel dacă dorește ceva de băut, întrebare pe care domnul Actor TV i-a repetat-o Adrianei, ea i-a zâmbit doar însoțitoarei de bord, a mai comandat o șampanie și și-a pus iar căștile. Câteva minute mai târziu, el a scos un scenariu făcând în așa fel încât să se vadă coperta pe care scria CAA. A început să citească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să îngăduie să se întâmple așa ceva. Ah, nu, de fapt, eu— — Succes la audiție! Ai emoții? El se încruntă.. — Nu e o audiție. Eu sunt deja — — Dean? îl întrerupse Adriana pe un ton dulce. Ești drăguț să o chemi pe însoțitoarea de bord? Aș dori încă un pahar de șampanie. El a oftat, a chemat-o pe însoțitoarea de bord și, în afară de șampania Adrianei, și-a comandat și el un whisky cu ghimbir. — Locuiești în LA? întrebă el, acum și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se încruntă.. — Nu e o audiție. Eu sunt deja — — Dean? îl întrerupse Adriana pe un ton dulce. Ești drăguț să o chemi pe însoțitoarea de bord? Aș dori încă un pahar de șampanie. El a oftat, a chemat-o pe însoțitoarea de bord și, în afară de șampania Adrianei, și-a comandat și el un whisky cu ghimbir. — Locuiești în LA? întrebă el, acum și mai nerăbdător să continue conversația pentru a corecta ceea ce ea interpretase greșit. — Eu? În Los Angeles? Niciodată. Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
veșnic îndurerat? De ce?“ Bietul de el nu se putea odihni. Sub ochi îi defilau întinderile pustii ale Castiliei, ba stejărișuri, ba păduri de pini, contempla crestele ninse ale munților și, privind îndărăt, în spate, învăluite în neguri, figurile însoțitorilor și însoțitoarelor vieții sale, se simțea târât spre moarte. Ajunse acasă, sună la poartă, iar Liduvina, care ieși să-i deschidă, se făcu albă la față când îl văzu. — Ce-i, Liduvina, de ce te sperii? — Isuse Cristoase! Domnișorul pare mai mult mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sunt, iar eu știu că nimic din vocația mea pentru prietenie nu este știrbit. Mi s-a făcut dor de Eva. Uneori o sun scurt. Eva e ceea ce numeam eu odată în Sinegrafie una din fețele ginomorfozei mele. Ea este Însoțitoarea. Ea mă știe. Aproape că e greu să o gândesc ca pe altcineva decât mine. 11 noiembrie Am spus demult că nu trebuie să mă mai bucur așa de tare, fiindcă vine contraexemplul și îmi trage o trântă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]