1,702 matches
-
ar fi floarea sufletului pe care nu trebuie să o lăsăm vreodată să se usuce poate așa ne vom bucură unii de alții cum se bucură valurile mării de vânt viața să fie o briză de mare într-o zi însorită în care inima este un vulcan pe cale să erupă. Să trecem prin viață ținându-ne de mână, zâmbitori să așteptăm răsăritul și să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor. Nu vă temeți de zâmbet, el este doar
SĂ TRECEM PRIN VIAȚĂ ZÂMBIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377339_a_378668]
-
ar fi floarea sufletului pe care nu trebuie să o lăsăm vreodată să se usuce poate așa ne vom bucura unii de alții cum se bucură valurile mării de vânt viața să fie o briză de mare într-o zi însorită în care inima este un vulcan pe cale să erupă. Sa trecem prin viață ținându-ne de mână, zâmbitori să asteptăm răsăritul și să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor. Nu va temeți de zâmbet, el este doar
SĂ TRECEM PRIN VIAȚĂ ZÂMBIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377413_a_378742]
-
ar fi floarea sufletului pe care nu trebuie să o lăsăm vreodată să se usuce poate așa ne vom bucură unii de alții cum se bucură valurile mării de vânt viața să fie o briză de mare într-o zi însorită în care inima este un vulcan pe cale să erupă. Să trecem prin viață ținându-ne de mână, zâmbitori să așteptăm răsăritul și să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor. Nu vă temeți de zâmbet, el este doar
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
ar fi floarea sufletului pe care nu trebuie să o lăsăm vreodată să se usuce poate așa ne vom bucură unii de alții cum se bucură valurile mării de vânt viața să fie o briză de mare într-o zi însorită în care inima este un vulcan pe cale să erupă. Să trecem prin viață ținându-ne de mână, zâmbitori să așteptăm răsăritul și să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor. Nu vă temeți de zâmbet, el este doar
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
la Bunul Dumnezeu, Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune, Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită Pictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venit Și lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă, Rostește rugăciunea privind spre răsărit, Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă. O, măiculiță
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
FĂRĂ TINE Nu vreu dimineți fără tine, Nu vreau nici nopți fără noi, Nu vreau nici zile, nici clipe, Nu vreau nici soare, nici ploi. Nu vreau nimic fără tine, Nici zâmbet, nici lacrimi ce dor, Nu vreau nici amiezi însorite, Fără tine nu vreau nici să mor. Nu vreau fără tine seninul, Fără tine nici dorul nu-l vreau, Nu vreau nici apusul ce curge, Doar pe tine și-atât eu te vreau. Fără tine culoarea e mută, Fără tine
NU VREAU NIMIC FĂRĂ TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378925_a_380254]
-
rămași în priviri cu mieii și oile pe care le pășteam pe Valea Târgului , unde uneori printre prunii ce creșteau pe acolo găseam bureți atât de gingași și de buni , pe care îi culegeam îndată în farmecul acela de primăvară însorită , și-i duceam acasă unde mama ca o bucătăreasă de elită , făcea o tocăniță cu lapte din ei , o tocăniță ce nu se uită niciodată ; gustul și aroma aceea de bureți proaspeți parcă îți sfâșie privirea și limba într-un
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
plajă, la un film sau spectacol, că vara veneau mereu tot felul de trupe pe litoral. Când dorea să meargă la plajă sau la oraș, nu mai era vremea bună din timpul săptămânii, așa că acum va profita de toate zilele însorite. Mâine își va lua costumul de plajă pe ea. Dorea să facă plajă la altitudinea de două mii de metri dacă la malul mării nu prea a reușit. Și apoi, expunându-și corpul său sexy, mulți bărbați o vor admira. Era
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
ce se revarsă bezmetice peste brazda bucuriei, de florile ce-mi încununează încheieturile viselor, gleznele urcușului, indiferent de cortina ce se coboară cu trecut sau viitor peste trup! Tu, care știi că te iubesc, să nu uiți că zâmbetul tău însorit articulează fiecare sunet, că locuiești în mine, nepământean de frumos, ca într-un templu al minunilor, cu toate vânturile ce-ți zguduie fruntea, cu toate poveștile ce se aștern peste degete, în pridvorul zorilor, al curcubeului, al înserării! Tu, care
TU, CARE ŞTII CĂ TE IUBESC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379920_a_381249]
-
ochii-nchiși îmi pot imagina Ca-n brațul tău deplin sunt fericită. E doar un vis ce se va destrăma.... Departe-i clipă când voi fi-mplinită! Mă-ndrept spre geam din nou și pot vedea Ca cerul prevestește-o zi-nsorită, Iar eu aștept, tresar și voi visa La dragoste eternă, nesfârșita. Citește mai mult Deși-i târziu, aștept chemarea taPrivind în noapte ploaia nesfârșita.... Speranța ca-n curând vei apăreaMă ține treaza, cu privirea-ncremenită.Tresar la gândul că ne vom
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
copleșită.Cu ochii-nchiși îmi pot imaginaCă-n brațul tău deplin sunt fericită.E doar un vis ce se va destrăma.... Departe-i clipă când voi fi-mplinită!Mă-ndrept spre geam din nou și pot vedeaCă cerul prevestește-o zi-nsorită,Iar eu aștept, tresar și voi visaLa dragoste eternă, nesfârșita.... X. AN VECHI, ĂN NOU..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013. Tot ce de-a lungul timpului în sufletul firav am strâns: Un dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
Ediția nr. 1017 din 13 octombrie 2013. Într-un singur buchet, Într-o singură glastra. De-atunci retrăiesc totul În fiecare noapte albastră, În fiecare noapte cu bolta senina, Când dorul răzleț de mine se-anină. Am inmănunchiat toți anii-nsoriți. Din minte i-am cules, Din depărtări i-am adus înapoi. Mângâierea lor este aceeași, Că atunci când visăm amândoi La infinitul zărilor, Dând farmec tuturor trăirilor ... Mă regăsesc în toate amintirile ... Adierea lor mă atinge, Pe rând mă-nfășoară, Ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
Am adunat tot ce-am trăit mai frumos,Într-un singur buchet,Într-o singură glastră.De-atunci retrăiesc totulîn fiecare noapte albastră,În fiecare noapte cu bolta senina,Cănd dorul răzleț de mine se-anină. Am inmănunchiat toți anii-nsoriți.Din minte i-am cules,Din depărtări i-am adus inapoi.Mângâierea lor este aceeași,Ca atunci cand visăm amândoiLa infinitul zărilor,Dând farmec tuturor trăirilor ...Mă regăsesc în toate amintirile ...Adierea lor mă atinge,Pe rând mă-nfășoară,Ca o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
-mi iei cu tine, îmi va rămâne-n loc năpasta secată-n doruri și iubire căci gerul iernii-și face cuib și-n mine va turna-ntuneric, cu fulgi de gheață mă îmbuib, în inimă rămași eteric și fără zile însorite voi umbla oarbă prin furtună, desculță pe alei sortite o să mă împiedic ca nebună, voi rătăci drept caravană și în deșert numele meu va colinda ca-ntr-o savană, și-mi va fi noapte-n trup mereu, nu voi simți
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
de epocă... A fost odată ca nici odată, al 1989-lea an, după Hristos, în istoria umanității, an menit să zguduie amorțeala ce cuprinsese de mai bine de patru decenii Europa răsăriteană. 1989... zile de toamnă târzie, zile calde și însorite. Zile frumoase, blânde, cu cer senin, zile care - cu toate că natura se pregătea să întâmpine anotimpul hibernal - îți îmboldeau speranțele și-ți turnau în suflet pofta nesățioasă de viață. Da... așa a fost, pentru petru mine, acea toamnă a anului 1989
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
în brațe și o duc pe iarbă unde ne lăsasem bagajele și o culc pe o bluză a mea. Eram întadevăr fericit, parcă primăvara aceea era numai a noastră, toată lumea, tot pământul, toate gâzele și tot albastrul acela al cerului însorit erau numai ale noastre. M-am așezat și eu lângă ea în iarbă, cu fața în sus, extaziat de culorile dulci ale primăverii și de fiorii care ți-i dă o femeie pe care o dorești și-o iubești cu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
AMIEZILOR Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DESCÂNTECUL AMIEZILOR Ca și când ar fi răsfoit filele unei cărți, iarna își risipise cu repeziciune zilele una după alta, și, alternanța de lumină a celor însorite, secondată de cenușiul umbrelor celor înnorate, dăduse ochiului impresia unei lunecări vertiginoase, printr-un interminabil tunel de metrou. Și totuși, fără nicio teamă, încă imediat după Crăciun, mugurii tufei de liliac de la colțul blocului începuseră încet, încet - ca niște melci
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
din urbe! Tot mormăind și gemând, își târâia năuc supliciul, nebăgând de seamă c-ajunsese taman în Crâng. Se bucura că zorile nu veniseră și spera că nu fusese zărit... Se-afundă în desiș la odihnă și chibzuială... * -Minunată zi! Însorită și nu atât de înăbușitoare ca cea de ieri! Vezi dac-am pornit-o la drum dis-de-dimineață?! Răcoarea zorilor ne-a iscat și dorința, și rezistența călătorului! Nu credeți?! -O, da! întări monosilabic cel mic, nemaiavând suflu, dar fericit să
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
de lumină îi vindecă neputințele mângâind cu dorinți rebele sufletul sau descătușat și sărutat de iubirea preacurată: “cândva mi-ai dăruit/ din bolta ochiului tăcut/ dulceața-n valuri de lumină,/ să mă mai spele cu-n sărut/ de răsărituri, zile însorite/ ori seri în stropii ploii/ sau nopți albastre cu lună plină.”( Elegia I) Dunărea cu lacrima sa limpede, Bărăganul înveșmântat în soare, pământul care-și tremură balada, răsăritul, strigătul de păsări, geamătul de piatră, flori și iarbă și parfum de
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
viitor strălucit pentru fiica lor. Mona venise veselă de la școală. O lăudaseră profesoara de limba română pentru eseul prezentat la teză și doamna de engleză o remarcase în sfârșit și o rugase să se așeze în prima bancă. O zi însorită, un început de săptămână foarte promițător! De acum nu va mai privi spre viitor cu îndoială. Știa că ceea ce se va întâmpla, va fi fost scris, iar rugămințile ei îndreptate spre cer vor fi fost ascultate. O vedea pe fiica
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
nu îi găsea sensul. Își amintea prima întâlnire cu părinții lui Florin. De-abia se cunoscuseră. Nu erau mai mult de două săptămâni de când erau prieteni. O luase de mână ferm și o condusese la casa părintească. Era o zi însorită. Umbrele jucau pe fețele lor vesele. Tatăl lui o privea cu atâta duioșie, cu atâta dragoste. O mângâia ca pe fata lui și nu își desprindea ochii de la ea. Se simțea incomod atunci. Nu știa cum să se poarte, dat
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
dimineață umedă de aprilie. Întreaga natură părea obosită după ce o noapte întreagă a fost nevoită să țină piept norilor ce au atacat pământul inundându-l cu mărgăritarele văzduhului. O rază de lumină ce spinteca nemărginirea părea să anunțe o zi însorită. Unde și unde verdeața își scutura hainele ude privind în depărtări după puiul de lumină mult dorit. Dariana ce toată noaptea a privit și ascultat spectacolul naturii pășea pe același drum prăfuit care ducea spre dispensarul din localitatea Voislova, o
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
la noi nu știu dacă există, poate o fi prin zonele deltei sub o altă denumire. Dacă la dus am plecat pe ninsoare și la o temperatură negativă de -1,5 grade, drumul de întoarcere a fost pe o vreme însorită și călduroasă, chiar dacă afară nu erau mai mult de cinci grade. Satele erau mai dese, casele mai modeste, la fel de viu colorate, unele chiar frumoase și mari după posibilitățile financiare ale proprietarilor. În curând după ce am trecut printr-un nou oraș
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
doar tăceri. Te știu ca pe un munte de săruturi, mă știi ca pe-o maree de rostiri. Din piepturile noastre zboară fluturi, din ochii ce se sorb, mărturisiri. Nu fac un pas fără să-ți simt aproape surâsul, totdeauna însorit și-atâta fericire-abia mă-ncape suflet pereche, fiindcă te-am găsit... Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Suflet pereche / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926, Anul VI, 09 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aura Popa : Toate
SUFLET PERECHE de AURA POPA în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380515_a_381844]
-
oști migratoare, ce-și împlineau crudul destin printr-o feroce pustiire, oriunde drumul apucau conduși de demonul din fire. Din codrii centrului, germanii în nord și sud s-au opintit, iar de la nord pornit-au slavii spre est și sudul însorit. Apoi, din hăul asiatic, au tot venit ordii păgâne, ce-au călărit Evropa toată până la apele-atlantine. Dar tot de-acolo a pornit cuceritorul crez creștin - un fenomen fără egal pentru o lume în declin, în care tot se prăbușea (imperii
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]