1,710 matches
-
dar În cele din urmă, incapabilă să reziste temei elene, Își pusese o pereche nouă de ciorapi de mătase, o rochie neagră și un pardesiu și o pornise cu restul lumii, mai Întâi pe trotuar și apoi În Packardul cel Înspăimântător. Când se ridicase cortina la Teatrul de Familie, rudele mele se așteptaseră să vadă Întreaga poveste. Cum Minos, regele Cretei, refuzase să-i sacrifice un taur alb lui Poseidon. Cum Poseidon, Înfuriat, o făcuse pe soția lui Minos, Pasiphae, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de o răutate pe care n-o mai văzuse niciodată. Nu mai era chipul lui Lefty, nu mai era al fratelui sau chipul soțului ei. Era un chip nou, al unui străin alături de care trăia. Și acest chip nou și Înspăimântător Îi dădu un ultimatum. ― Mâine dimineață, se stropși Lefty, o să te angajezi. A doua zi, când Lina veni la masă, Desdemona o rugă să-i citească ziarul. ― Cum să lucrez? Nici măcar nu știu engleza. Știi puțin. ― Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu mamele elegante cu basmale de șifon și cu imobilul Întunecat, Înconjurat de chiparoși, unde locuia singura familie de evrei din zonă (care plătise, ca și noi, cu banul jos). Dar bunicul meu se obișnuia cu o realitate mult mai Înspăimântătoare. Ținându-mă pe mine de mână ca să-și păstreze echilibrul când tufele și copacii făceau mișcări ciudate alunecau la periferia câmpului său vizual, Lefty se confrunta cu posibilitatea ca luciditatea să fie un accident biologic. Deși nu fusese niciodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
racul stând tolănit la soare, apoi să-ți trimiți oamenii să se scufunde în adâncuri - riscând să naufragieze, ba chiar să-și piardă viața -, după diferite specii de stridii sau în căutarea unor păsări de care nu pomenesc nici măcar legendele înspăimântătoare. Suspină nefericit. Sărmanul lui copil! Atât de mult își dorește să fie considerat om de calitate încât s-ar duce să vâneze nu știu ce înaripate prin Numidia. Parcă a pomenit ceva și de mormintele din Etiopia. Oricum, undeva departe, la capătul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în planul firescului: titani, ciclopi, uriași ș.a.m.d. Trăsăturile odioase, hiperbolizate ale acestor entități create de imaginația scriitorului sunt diminuate, vizual, prin efectul comic susținut pe baza unei alternanțe de jocuri verbale și nominale prin care atmosfera si aspectul înspăimântător capătă o accepțiune pozitivă, agreabilă, educativă. Cu precădere în operele ce se încadrează în tipologia Bildungsroman-ului putem percepe un traseu oscilatoriu între activitățile fictive de natură ludică și cele cu substrat fantasmagoric. Între cele două concepte primordiale din punct
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
locuționale tradiționale, exploatându-se,astfel și efectivul terminologic român în întreaga sa evoluție („drăcărie”, „crapă de foame”). Nesațul himericului este unul îndepărtat de necesitățile cotidiene, firești și se îndreaptă, prin același apel la hiperbolizare pentru crearea comicului, spre dimensiuni cosmicizate, înspăimîntătoare, care șochează prin aspectul oripilant pe care îl conferă personajului, dar amuză prin atitudinea copilăroasă, desprinsă parcă din Amintirile la fel de degajat expuse într-un limbaj care atrage prin apropierea pe care o realizează cu originile. Tiparul uriașului Flămânzilă este marcat
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului.” Naratorul uzează un limbaj comic, cu influențe satirizante, în încercarea de a amuza publicul cititor. Prin intermediul uriașului, el transmite receptorilor un mesaj degajat, aproape de luare în râs, la vederea ființei aparent înspăimântătoare. Personajul se autocaracterizează ca o entitate căreia „toate lucrurile mi se arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
pentru care "e firesc lucru ca o sarcină așa de grea să covârșească puterile administrațiunei"1788. Acesta era, în opinia autorilor memoriului, motivul ce a condus la "lâncezirea celor mai vitale interese publice", determinând "nemulțumiri generale (...) nesiguranța publică și brigandajul înspăimântător care bântuie Dobrogea fără curmare, băgând groaza în locuitori"1789. Soluția pentru înlăturarea acestor disfuncționalități administrative era văzută în "schimbarea legii organice din 1880 și acordarea unei autonomii comunale și județene mai întinsă"1790. În încheierea memoriului se afirma că
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de seamă n-au devenit soli, ci au rămas deoparte de data asta.” Astfel încerca samuraiul să se convingă în adâncul inimii sale mâhnite, dar cuvintele lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina cea mare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu sunteți negustori. Atâta vreme cât sunteți supuși ai casei Hasekura, nu aveți voie să deprindeți învățătura creștină! Vorbind astfel, samuraiul își aduse deodată aminte de cuvintele lui Matsuki Chūsaku. El spusese că în sufletul lui Velasco se găsea o înverșunare oarecum înspăimântătoare și că Velasco se arăta blând tocmai ca să-și ascundă această înverșunare. Și le mai zisese să nu cadă în plasa acestui străin. Samuraiul nu înțelesese bine ce voise Matsuki să spună, dar se temea că supușii săi se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trimițând niște vibrații care zguduiau parcă aerul din jur. Totul se termină cu un oftat și un horcăit adânc și greu. Parc-ar fi aici, zise nevasta lui Macomber. — Doamne, nu mai suport răgetele astea nenorocite. Sunt foarte impresionante. — Impresionante. Înspăimântătoare, asta sunt. Robert Wilson se apropie rânjind și ținând În mână Gibbs-ul său scurt și urât, cu țeava Îngrozitor de groasă. — Să mergem, zise el. Băiatul tău ți-a luat Springfield-ul și carabina mare. Ți-ai luat cartușele? — Da. — Sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aia, zise Macomber. Nu se simțise așa de bine-n viața lui. O regăsiră pe nevastă-sa, albă la față, În mașină. — Ai fost teribil, dragule, Îi zise ea lui Macomber. Ce cursă! — A fost prea dură treaba? Întrebă Wilson. — Înspăimântătoare. Nu mi-a fost așa frică-n viața mea. Hai să bem toți ceva, spuse Macomber. — Clar, răspunse Wilson. Dă-i-o Întâi lu’ memsahib. Femeia luă o gură de whisky din ploscă și se Înfioră puțin când Înghiți băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Detunatele ar fi fost, la început, o stâncă îngemănată dar, într-o bună zi de vară, pe o arșiță înăbușitoare, s-a pornit din senin un potop ca la începuturile lumii, cu tunete și fulgere care mai de care mai înspăimântătoare. Și în toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o și dându-i numeroase și felurite înfățișări. Se spune că de atunci mulți curioși vin să vadă stâncile cele detunate de trăsnet și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nou liniște. Flăcările focului de tabără le luminau fețele de jos, făcându-le ochii să pară niște găvane negre. Mi se părea că seamănă cu niște fantome, ceea ce e destul de ironic. Mulți Își imaginează că morții au toți aceeași Înfățișare Înspăimântătoare, ceea ce este o prostie. În realitate - căci faptul că am o conștiință Înseamnă că am și o realitate - nu arăt cu nimic diferit de felul În care mă percep eu Însămi. Ce ciudat că Încă nu știu cum am murit, În ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
grup și le-a relatat ce-i spusese Pată Neagră. O sinucidere În masă? Cei unsprezece americani mai vorbiseră despre asta, dar În ultimele săptămâni membrii tribului păreau destul de voioși. Ce anume le-a schimbat părerea? Și iată un gând Înspăimântător: oare membrii tribului se așteptau ca oaspeții lor să li se alăture? Trebuiau să pună capăt acestei idei imediat. Bennie s-a dus la Pată Neagră și l-a Întrebat ce Înțelegea el prin „pregătirea de moarte“. —Vor veni soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și soției mele: «Asistentele sunt atât de frumoase. Se spune că femeile frumoase sunt reci, dar ele sunt foarte amabile!» După ce mi-am recăpătat cunoștința... mi se părea că toată lumea e frumoasă (râde). Oricum nopțile petrecute la spital au fost înspăimântătoare. Stăteam întins în pat și, când atingeam cadrul verde al patului, parcă simțeam o mână jilavă care mă târa în întuneric. După-amiaza, pentru că erau mereu oameni prin jur, nu aveam această senzație, dar, când se lăsa seara, dacă atingeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de zile) m-am mai liniștit. Nu mai folosesc deloc ochelarii pe care îi purtam înainte de atac. După aceea mi i-am schimbat de trei ori. În săptămâna aceea de spitalizare am avut nenumărate vise. Unele foarte frumoase, altele foarte înspăimântătore. De două feluri. În cele frumoase, când închideam ochii, din ei îmi ieșeau nori. La început erau albi, apoi se colorau treptat în roz, galben și albastru. Apoi norii se dizolvau și acolo se întindea ținutul culorilor naturale. Eu pluteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
multe flori tropicale și erau păsări tropicale. Toate aveau o culoare superbă. Era un fel de halucinație. Cred că așa se manifestă și LSD-ul (acidul lisergic dietilamida, halucinogen). În timp ce visam, îmi ziceam: «E o iluzie, e o iluzie.» Cele înspăimântătoare, coșmarurile mă trăgeau înapoi. Visam că trenul se oprea în fața mea. Parcă eram invitat de cineva înăuntru. Aveam sentimentul ciudat că eram împins de la spate. Ridicam mâinile. Făceam asta și, dintr-odată, imaginea dispărea. Aveam un alt vis asemănător, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai conta dacă deveneam prim-ministru sau vagabond? Am început să am îndoieli în privința scopului nostru în viață. Dacă avem parte de mai multe tristeți decât bucurii, oare cei care s-au sinucis devreme, nu sunt deștepți? Aveam niște ipoteze înspăimântătoare în cap. Dacă ar fi să existe o singură cale de scăpare, aceea ar fi «poteca de după moarte». O posibilitate. Când am auzit pentru prima dată cuvintele astea, mi s-a părut o mare prostie. Totuși, am citit cartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plăsmuri științifice, care au fost interpretate greșit. Acest lucru a lăsat răni adânci în societate. Probabil că dumneavoastră stângeți dovezi cu rigurozitate, dar majoritatea oamenilor urmează orbește ceea ce spun «elitele»: «este științic», «este logic». Pentru mine acesta e un lucru înspăimântător. Eu sunt îngrijorat de situația actuală. Mulți oameni din lumea de azi suferă fără nici un sens. Vreau să găsesc o cale prin care să evităm aceste lucruri. - Apropo, cum ați ajuns să vă alăturați cultului Aum? Am citit o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prea mulți în comunitate. Să fi fost aproximativ 200 de persoane. Pe la sfârșit ne strânsesem cam 3 000. Când omul acela (Shōkō Asahara) era amabil cu tine, părea cel mai bun om din lume. Când era supărat, devenea cea mai înspăimântătoare persoană pe care am cunoscut-o în viața mea. Diferența era atât de mare și doar discuția cu el te convingea că este o persoană «aleasă». Mi-a fost destul de greu când mi s-a spus să plec de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
toate numele. A fost un interogatoriu cam anapoda. M-au întrebat: «Poți să calci pe o poză a lui Asahara Shōkō?», de parcă eram în epoca Edo, când japonezii călcau pe poza lui Iisus. Atunci mi-am dat seama cât de înspăimîntătoare poate fi poliția. În 1995 am fost din nou interogat, atunci când un avion a fost deturnat în Hokkaidō. «Trebuie să știi ceva!» Veneau tot timpul. Aveam impresia că, orice făceam, oriunde mă duceam cineva mă urmărea. Un sentiment ciudat. Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și interior. Pentru mine scrierea acestei cărți a fost un lucru foarte important, dar, în același timp, un lucru care m-a făcut să paralizez de teamă. Aceste sentimente au fost mai pregnante după ce am publicat volumul. Kawai: Un lucru înspăimântător. Din această cauză încerc să nu fiu prea sociabil în viața cotidiană (râde). Altfel lucrurile se pot complica. Să trăiești cu „răul“ în sân Acest interviu a avut loc la Tokio, în octombrie 1997 Murakami: Când m-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ordinele. Cineva trebuia să le dea indicații. Faptul că nu apăreau noi ordine, nu însemna că erau în stare de libertate, era ceva temporar. Kawai: Este fuga de libertate. Din fragedă copilărie trebuie învățați cât de frumoasă și cât de înspăimântătoare este libertatea. Acesta este fundamentul educației. Îmi doresc să fac asta, dar nu prea se poate. Dacă ar funcționa acest aspect, ar ieși un lucru bun. Profesorul trebuie să-l lase liber pe elev. Mie îmi plac astfel de profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi de curburi opuse, într-o perpetuă tentativă de a face să vorbească însuși timpul, timpul considerat ca un colecționar de enigme, dacă nu enigma însăși, în înspăimântătoarele ei arătări. Am putea merge mai departe și declara Cutia cu bătrâni un ritual în magia întoarcerii la matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I.
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]