948 matches
-
vremea de colinde Căci din vremuri ce-au apus Am primit un dar de sus Bucuria ne-nconjoară Azi Domnul Isus coboară Cântă cerul și pământul Căci s-a întrupat Cuvântul Din Iubire cu iubire Așteptat de omenire Pe sub cerul înstelat Timpul e de colindat Printre fulgii jucăuși Domnul bate pe la uși Vestea bună se pornește Alb alai o însoțește Cerul plânge-n fulgi de nea Și-mi atinge inima
Graiul colindelor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83258_a_84583]
-
Mărire, adică Domnului I se cuvine cinstire deosebită pentru că a binevoit să ia chip de om și a venit pe pământ pentru a noastră mântuire. În apropierea Betleemului, pe câmpie, trei păstori își păzeau turmele de mioare. Privind la cerul înstelat, deodată, văzură cu uimire că în fața lor a apărut un Înger. Ei s-au înspăimântat, dar acesta le-a zis: „Bucurați-vă, că S-a născut Mântuitorul lumii! Alergați la Betleem, călăuziți de Stea și-L veți găsi în Peșteră
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
farfurii și ta câmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucă tărie deliciile și s-a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
primul autograf. Pereții din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Um pluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
deveneau din ce în ce mai captivante, aș fi ascultat-o la nesfârșit. Tocmai se pregătea să aprindă lumânările în sfeșnicele de argint, când am rugat-o să-mi povestească anume cum plecase din România, prin 1946. După ce flăcăruile începură a străluci pe masa înstelată, Ioana se întoarse spre mine. Veselia dispăruse de pe chipul ei, care se întuneca treptat. Am avut viziunea clară a situației fără scăpare în care urma să ne găsim curând. Îi citisem pe Dostoievski, pe Tolstoi, în ale căror cărți se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
-mi ochii cu-n giulgiu, să nu mai văd nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei și nici norii, căci vezi - lumina lor mă doare." Și-atuncia Milostivul într-o clipă de-ndurare îi dete lacrimile. MI-AȘTEPT AMURGUL În bolta înstelată-mi scald privirea - și știu că și eu port în suflet stele multe, multe și căi lactee, minunile-ntunericului. Dar nu le văd, am prea mult soare-n mine de-aceea nu le văd. Aștept să îmi apună ziua și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
împrejurări nefericite ce s-ar putea ivi în calea mea. Pescuitor de stele Noaptea s-a insinuat tiptil, fără să se aștearnă întunericul, pentru că Luna, Doamna 'naltelor adâncuri pline și senine, și-a trimis argintiul razelor peste întreaga fire. Cerul înstelat, ca o imensă cupolă căptușită cu diamante, se oglindește în lacul adormit. De cu seară, am întins năvodul în apa sticloasă ca să pescuiesc stele, și luceferi și chiar Luna, pentru a le oferi iubitei mele. Dar nu degeaba: pentru o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
până seara se juca plin de veselie. Când venea noaptea, lua câte un pumn de vise frumoase și le presăra pe pământ, mai ales copiilor cuminți. Îngerașul nu se odihnea niciodată. Îi plăcea prea mult cum adormeau copilașii de sub cerul înstelat. Într-o seară, se uita spre Pământ și i se părea că sunt și acolo tot atâtea stele ca acolo sus. Credea că au căzut din cer atunci când el împrăștia visele. Dintr-o dată se gândi: oare cum este să visezi
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pe bunicul stând afară, pe băncuța din fața casei. - Bunicule, de ce nu dormi? M-a privit blând, surâzându-mi. - Într-o bună zi va veni somnul cel lung, draga mea. Nu voi mai avea cum să privesc minunăția asta de cer înstelat. Și atunci... stau și-l privesc acum. Somnul? Veni-va și acela... Așa și eu. Mi-e frică uneori să adorm. Simt că aș pierde ceva mult mai important decât acele câteva ore de odihnă. Prefer să rămân trează, rememorând
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ar trebui să aibă. În ziua sfârșitului de lume Femeile merg sub umbrele, Bețivul adoarme pe iarbă, Pe drum strigă negustori de legume Și luntrea cu pânză gălbuie se-apropie de insulă, Sunetul viorii vibrează în văzduh Și întredeschide noaptea-nstelată. Iar cei ce-așteptau fulgere și tunete, Sunt dezamăgiți. Iar cei ce-așteptau semnele și trâmbițele arhanghelilor, Nu cred că se-ntâmplă. Cât timp soarele și luna sunt sus, Cât timp bondarul caută trandafirul, Cât timp se nasc copii rumeni
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi, iar el se simțea fericit că au hainele care-i apărau de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu zece benzi, care se întindea prin ceață ca un dig peste un ocean de spumă. Vehiculele treceau șuierînd în goană și nu puteau fi recunoscute: la depărtare, stelele mici se lățeau brusc, traversau cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse Solveig cu enormă modestie, îmi acordați dansul promis? Mai așteaptă doar o clipă, drăguță. Dă-mi voie să-mi termin paharul, mai întîi, spuse Lanark blînd. în timp ce-și sorbea al doilea curcubeu alb, se uită la terenul înstelat pe care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe stadionul de jos. Stătea sprijinit de o balustradă care împiedica alunecarea spre etajul de jos, îngust, și în fereastră zări o reflecție întunecată a lui, centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu orgasmul decât brutalitatea comițială, dar care exprima ușurare, dragoste, supunere, predare, adorație. Erau străpungeri, ruperi către cisterna de lumină vie din adâncul adâncului ființei noastre, puncte de rupere ciuruind limita interioară a gândirii, făcînd-o să semene cu un cer înstelat, căci avem cu toții bolta-nstelată în țeastă și, deasupra, conștiința morală. Adesea, însă, această ejaculare către interior nu atingea desăvârșirea, ci se oprea în anticamere, și anticamere ale anticamerelor, de unde scotea imagini pâlpâitoare, stinse într-o clipă și lăsând în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
virtual și iarăși în real, de parcă mâinile lui Escher s-ar desena una pe alta de miliarde de ori pe secundă. Dar construiește suveica asta scânteietoare și neobosită ceva mai adevărat, mai puțin monstruos decât homunculul care-i este cer înstelat? Este oare corpul de timp și reverie al vieții noastre, de când spermia se lipește grețos de ovul și creierul ei avansează prin mucilagii ca să se amestece cu creierul soarelui, și până când noi înșine, spermie a cărui neconceptibil animal, ne lipim
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apropie de Mioara, îi sărută mâna întinsă grațios, și, o dată cu ultimele acorduri ale muzicii, o conduse la braț către scenă, lăsînd-o să se așeze iar pe cornul lunii și să se ridice, trasă de fire nevăzute, ca să dispară dincolo de bolta înstelată. Packardul le duse acasă atât de amețite, încît abia dacă-și luară rămas-bun de la cântăreață, chicotind și bîțîindu-se pe tocurile cu care nu erau obișnuite. Urcară scara împleticindu-se și se culcară-mbrăcate, cu mărgelele de doi bani de la gâturi încurcîndu-se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bizar. Și bîțîmd ca în bătaia viforului. Fata își strânse mai bine cojocelul peste piept și străbătu curtea pe poteca bătătorită. Trecând pe lângă gutuii pitici, îi scutură dm nebăgare de seamă și se umplu de puf înghețat, cu minusculele cristale înstelate vizibile unul câte unul și scânteind ca paietele. Stăteau acum față-n față, cu gardul între ei, ajungîndu-le aproape până la bărbie. Maria îi șuieră repede cuvintele obișnuite cu care scăpai de cerșetori: "N-am. De unde să-ți dau? Pleacă, du
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de gura-leului. N-o să putem înțelege niciodată cum poate exista ceea ce, de-a lungul vieții noastre, n-am văzut, auzit, gustat, mirosit și pipăit niciodată. Viața noastră - limitată la universul nostru, înfășurat pe hoitul nostru ca un lințoliu, ca bandajul înstelat al mumiilor. Lumea noastră - câmpul senzațiilor noastre. Mucegaiul pufos de lumină care ne-acoperă pupilele, pâsla sonoră care ne crește pe timpane. Sfârcurile de femeie pe care și le amintesc buricele degetelor noastre. Limba noastră ca un peduncul de orhidee
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
forma fără vorbe-a poemelor sale, Dumnezeu însuși se naște din miezul creației lui ca s-o poată crea. Toate lumile există ca să fie existate. Toate sânt gravide cu propriii zei, monadele sânt femei îngrecate cu statui de lumină, arborele-nstelat e-nflorit și în ovarele florilor e vid și e bucurie. Toți creatorii sânt creaturile creaturilor lor și se nasc ca să le creeze, formând o dualitate nefisurabilă. Noi sîntem creație. Într-o lume superioară cineva ne va scrie, literă cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dinți din adolescență? Haosul capătă sens doar pentru că sânt aici și nu cu un îngstrom mai la stânga, pentru că spre mine se-ngustează perspectivele, pentru că sânt pupila, pentru că sânt eu, pentru că sânt Mircea. Pentru că manuscrisul îmi învelește scoarța cerebrală și bolta-nstelată îmi învelește manuscrisul, și fiecare cuvânt se leagă, în sus și-n jos, de-un neuron și de-o stea. Mă așez la masă și iau pixul în mână. Recitesc de zeci de ori ultima pagină, cea din vârful topului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cortexului meu, clădirile rumegătoare începute de Men-debil, adăugîndu-le cupole și bastioane, fleșe și donjonuri, drapele troznind în vânt și giruete scânteietoare, dar mai ales o boltă infinit mai înaltă, cuprinzîndu-le pe toate celelalte, și care se confunda cu țeasta mea înstelată: cerurile de vară ale copilăriei, cupola de circ a jongleriilor și clovneriilor și forței și minunii ființei noastre. În clasa a patra am plecat însă la Voila, în preventoriu - căci pata de IDR de pe mână mi se făcea an de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
școală. Începu să-i vorbească lui Herman, domol, cu vocea ei de preadolescent, cu fraze atât de simple, de neterminate, încît părea că vorbește o străină sau o statuie. Îl întrebă dacă nu vrea să se joace de-a ceru-nstelat. Era un joc frumos, el nu trebuia să facă nimic, ea era ceru-nstelat și el trebuia să privească. Încă de când era o fetiță începuseră să-i apară pe piele alunițe, peste tot-peste tot, și mama ei, mai întîi îngrijorată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fraze atât de simple, de neterminate, încît părea că vorbește o străină sau o statuie. Îl întrebă dacă nu vrea să se joace de-a ceru-nstelat. Era un joc frumos, el nu trebuia să facă nimic, ea era ceru-nstelat și el trebuia să privească. Încă de când era o fetiță începuseră să-i apară pe piele alunițe, peste tot-peste tot, și mama ei, mai întîi îngrijorată, renunțase s-o ducă totuși la doctor când își dăduse seama că alunițele se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înflorise pe nisip ca o gigantică stea neagră. Din cheliceri îi picura acum sânge. Se așezară la masă, privind animalul ai cărui ochi, așezați în triunghi pe fruntea-îmblănită, străluceau ca trei bobite de rouă. "Ne-am jucat de-a ceru-nstelat", zise Soile, iar mama ei mormăi: "Altădată copiii lăsați de capul lor se jucau de-a mama și de-a tata." Se aplecă până dispăru cu totul sub linia mesei. Când se ridică, avea-n mâini cutia de pantofi care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dinspre viitor. Și chiar dac-aș fi fugit atunci, ar fi fost mai mult ca sigur prea târziu, căci poate nu atunci s-a produs transferul, fluturarea-n țeasta mea a dulcii substanțe, ci-n dormitor, jucîndu-ne de-a ceru-nstelat, "așa cum alți copii se joacă de-a mama și de-a tata". Fiindcă, dincolo de nevroză și mit, de biologie și vis, dragostea poate că-nseamnă mereu doar atît: să contempli cosmosul, să te lași însămînțat de tandra lumină a stelelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și proiectoarele atârnate în adâncul bolții, asistenta brună, cu brațele rotunde, ce se-nchină, cu palmele lipite, către cele patru puncte ale sălu. ca și bărbatul sculptural, uns de sus până jos cu un ulei auriu, având pe umeri toga-nstelată. Desiree î-o desprinse și-o așternu pe pământ, iar Omul Șarpe păși deasupra ei, rămânând apoi nemișcat, grav, cu brațele-ncrucișate. ... Și iată că-ncet, cu peristaltisme de reptilă, brațele i se-ncrucișară pe piept și mai mult, anormal de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]