2,273 matches
-
apologetic al activității sale. Concepțiile adversare cu care luptă în ordinea socială, filosofică, estetică, sunt tot atâtea devieri morale de la ordinea și de la voia divină și numai pentru că le sesizează cu o sensibilitate deosebit de fină ca atare, lupta sa se însuflețește de atâta nobilă ardoare. Doctrina despre Biserică rezultă ca o consecință firească și necesară din calitatea de Mântuitor și de Creator a lui Iisus Hristos. Aici întâlnim una din caracteristicile originale ale sistemului său teologic. Biserica e o rezultantă nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unei fântâni arteziene. Admirând această suire lichidă, ce se sfărâmă în pulbere argintie sub cerul albastru, știm totdeauna că ea e împinsă de legea fizică să atingă din nou, nivelul superior de unde s-a coborât. În strădania ei, ce pare însuflețită de un avânt nedomolit, e parcă un semn ce ne murmură și nouă povestea unor înălțimi pierdute, a căror nostalgic o purtăm în suflet. Geniul, care e prin excelență chipul lui Dumnezeu în această lume a păcatului și a morții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în cultura divinizată. Cultura e prin însăși natura ei determinată de condițiile existenței terestre. Cu toate că are la bază impulsul spontan specific omenesc, de a depăși natura terestră, creând imaginea unei vieți ideale, totuși atunci când trece la realizarea idealurilor ce o însuflețesc, e nevoită să îmbrace formele materialității. Zborul ei spre înălțime e permanent condiționat de legile spațiului și timpului. Închipuițivă un vultur legat de picior cu o sfoară. Tendința lui e să zboare în sus; dar în cazul acesta nu se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
concentrată a credinței se mișca pe un plan spiritual nemărginit, către Dumnezeu cauză primă a tot ce există și cauză finală a tot ce va exista dincolo de această viață și toate faptele și plăsmuirile omenești se ridică, convergent, într-acolo, însuflețite de năzuința de a se dilata în aceste proporții spirituale. În credință, nu omul, ci Dumnezeu e măsura lucrurilor. Viața modernă, părăsind dimensiunile intensității spirituale, s-a lăsat furată de iluzia nemărginirii în spațiu. Ea s-a limitat față de transcendent
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
subiectată într-un suflet, care e forma substanțială a unui trup viu și care, prin necesitatea naturală în care se află de a învăța și de a se desăvârși cu greu și pe încetul, face din animalul, pe care îl însuflețește, un animal realmente social. Astfel arta atârnă temeinic de tot ceea ce rasa și societatea, tradiția spirituală și istorică trimit în trupul și inteligența omului. Prin subiectul și prin rădăcinile sale, arta e dintr-un timp și dintr-o țară. Iată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
libertatea nesfârșită; experiența durerii ce ne desfigurează cere, prin contrast, idealul unei fericiri absolute; experiența lucrurilor frumoase și osândite ruinei cerc, prin contrast, imaginea unei frumuseți inalterabile; stavila morții neînduplecate cere, prin contrast, nemurirea. Orice mare creație de cultură e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Dacă, din acest punct de vedere, civilizația se dezvoltă în cadrele morții, cultura ne apare ca o uriașă sfidare a morții, prin invocarea în simboluri plastice a primăverii veșnice de dincolo de mormânt. Toate epocile de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a recăpătat adevărata semnificație în perioada următoare. Ea a constituit un moment de maximă afirmare a națiunii române. Acțiunea militară a avut ca suport un puternic efort material al diferitelor categorii sociale, concretizat în subscripții benevole și ofrande, ea fiind însuflețită și imortalizată de cei mai de seamă cărturari ai vremii. Trebuie să subliniem în mod deosebit că sprijinirea luptei pentru independență nu sa limitat numai la vechea Românie; Un sprijin activ a venit și din partea românilor bănățeni, bucovineni, și transilvăneni
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
morală, care ne învață că un om se definește la fel de bine prin comediile sale ca și prin elanurile sale sincere. Tot astfel se întâmplă, la un alt nivel, cu sentimentele, inaccesibile inimii, dar parțial trădate de faptele pe care le însuflețesc și de atitudinile spiritului pe care le presupun. Nu-i greu de văzut că în felul acesta definesc o metodă. Dar e ușor, de asemenea, de văzut că e vorba de o metodă de analiză și nu de cunoaștere. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
aș fi dat să fiu bărbat măcar șase luni... În fond, lucrul care-mi lipsește este trupul și condițiile fizice ale existenței." Totuși, în alte pagini, același om reia marele strigăt al speranței care a străbătut atâtea secole și a însuflețit atâtea inimi, în afară de aceea a omului absurd. "Dar pentru creștin moartea nu-i câtuși de puțin sfârșitul tuturor lucrurilor și ea implică infinit mai multă speranță decât viața, chiar plină de sănătate și de forță." Reconcilierea prin scandal rămâne tot
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
povara propriei mele vieți, pe care totuși trebuie s-o port singur. Ajuns la această cotitură, nu pot concepe ca o metafizică sceptică să se alieze cu o morală a renunțării. CONȘTIINȚA ȘI REVOLTA SUNT REFUZURI CONTRARE RENUNȚĂRII. DIMPOTRIVĂ, LE ÎNSUFLEȚEȘTE TOT CE-I IREDUCTIBIL ȘI PASIONAT ÎNTR-O INIMĂ OMENEASCĂ. TREBUIE SĂ MURIM NEÎMPĂCAȚI ȘI NU DE BUNĂVOIE. SINUCIDEREA ESTE O IGNORARE. OMULUI ABSURD NU-I RĂMÂNE DECÂT SĂ EPUIZEZE TOTUL ȘI SĂ SE EPUIZEZE. ABSURDUL ESTE ÎNCORDAREA LUI EXTREMĂ
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în măsură să-l judec și, încă o dată, regula mea în cazul de față cere să mă limitez la evidența imediată. Văd atunci că acel caracter propriu unei morale comune rezidă mai puțin în importanța ideală a principiilor care o însuflețesc, cât în norma unei experiențe pe care e cu putință s-o măsori. Forțând puțin lucrurile, putem spune că grecii aveau morala timpului lor liber, în vreme ce noi o avem pe aceea a zilei de lucru de opt ore. Dar mulți
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sa obosită sau de dragoste - nu va ajunge până la noi. Pentru el, a nu fi cunoscut înseamnă a nu juca și a nu juca înseamnă a muri de o sută de ori, o dată cu toate făpturile pe care le-ar fi însuflețit sau înviat. De ce ne-am mira să aflăm o glorie trecătoare înălțată pe creațiile cele mai efemere? Actorul are la dispoziție trei ore spre a fi Iago, Alceste, Fedra sau Gloucester. În acest scurt răstimp, prin el se nasc și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu mai speră. Și n-am vorbit încă despre personajul cel mai absurd: creatorul. CREAȚIA ABSURDĂ FILOSOFIE ȘI ROMAN Toate aceste vieți menținute în aerul avar al absurdului n-ar putea continua fără un gând profund și statornic, care le însuflețește cu forța lui. Și, în acest caz, nu poate fi vorba decât de un ciudat sentiment de fidelitate. S-au văzut oameni conștienți îndeplinindu-și îndatoririle în timpul celor mai stupide războaie, fără a se socoti în contradicție cu ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pregătește de moarte în numele unei idei, al unui gând. Avem de-a face aici cu sinuciderea superioară. Treptat, de-a lungul scenelor în cursul cărora masca lui Kirilov se luminează puțin câte puțin, ni se dezvăluie gândul fatal ce-l însuflețește. Într-adevăr, inginerul reia raționamentul din Jurnal. Simte că Dumnezeu e necesar și că El trebuie să existe. Dar, totodată, știe că Dumnezeu nu există și că nu poate exista. "Cum de nu înțelegi, exclamă el, că acest motiv e
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
al ființei care se străduiește în vederea a ceva ce nu va fi niciodată terminat. E prețul care trebuie plătit pentru pasiunile de pe acest pământ. Nu ni se spune nimic despre Sisif în Infern. Miturile sunt făcute pentru ca imaginația să le însuflețească. În cazul lui Sisif, vedem doar imensul efort al unui trup încordat spre a ridica piatra uriașă, spre a o rostogoli și a o urca pe același povârniș de sute și de sute de ori, la nesfârșit; vedem fața crispată
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
științific, social sau politic se orientează în direcția afirmării națiunii române. De la catedră propovăduia ideea descendenței nobile a românilor, insuflând discipolilor săi, printre care Petre Dulfu, Virgil Onițiu, Silvestru Moldovan, poate și G. Coșbuc, sentimentul mândriei naționale. Aceleași idei îi însuflețeau și pe membrii Societății de Lectură „Iulia”, pe care S. o inițiază și o conduce mai mulți ani. A fost și „director onorar” al despărțământului Astrei din Cluj, iar din 1877 este ales membru onorific al Academiei Române. Militantismul său a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
și luminile mitului, ea reprezintă, indubitabil, un tur de forță reușit de prozator, un parcurs la cea mai înaltă cotă artistică. Romanul Dansul ursului prezintă un alter ego al lui S., măgarul Gary, figură principală a romanului, pe care îl însuflețește și îl îmbogățește cu meditațiile sale. Iar celălalt protagonist din lumea animală, ursul Buru, se va dovedi tot o proiecție alegorică a nefericitului scriitor. Ursul, un adevărat rege al munților, este prins de comenduirea germană și vârât într-un puț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe moșia lui (pe care o gospodărește singur, nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și Petre, „recrutul răscumpărat”, se poate, în fine, căsători. Atmosfera e idilică. Compunerea, însuflețită de bune intenții, salutând, de pildă, binefacerile științei de carte la sate, denotă un moralism strict, evident în tonul rigid, în care se strecoară și unele nuanțe retrograde. Autorul își divulgă la tot pasul profesiunea, satisfăcut când descoperă, cu ochi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
sub semnul întrebării existența unor principii sau valori morale universale, putem remarca, începând cu anii '90, o adevărată mișcare de renaștere a eticii. Această tendință este bine sesizată de G. Lipovetsky, care afirmă: "Un nume, un ideal unește cugetele și însuflețește iarăși democrațiile occidentale în acest sfârșit de mileniu: etica. De vreo zece ani, efectul etic este din ce în ce mai puternic, invadând mass-media, stimulând reflecția filosofică, juridică și deontologică, dând naștere la instituții, aspirații și practici colective inedite. Caritate mediatică, bioetică, acțiuni umanitare
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
elisabetane pe fiul lui Iancu Sasul, urmaș al lui Petru Rareș. Între valorile perene ale artei universale așază opera lui Ion Creangă, chintesență a spiritualității românești. Eseurile lui B. se constituie într-o proză de idei, sobră, elegantă în stil, însuflețită prin pledoaria umanistă și prin hotărârea de a pătrunde „sensul durabil” al lucrurilor. SCRIERI: Aspecte din civilizația engleză, Iași, 1912; A Short Survey on the Neolatins of the Near East, Iași, 1914; Studii și observații, Iași, 1914; „Hamlet” în tragedia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285832_a_287161]
-
concrete, învățând astfel să fie un dar nu numai pentru comunitatea proprie, ci și pentru lumea întreagă. Într-o astfel de climă de convertire permanentă până și dificultățile sunt înfruntate cu încredere și curaj. De aceea, persoanele consacrate vor fi însuflețite și susținute de motivații interioare profunde și de un ideal evanghelic de slujire și de caritate ce le angrenează în trăirea lor cotidiană în conformitate cu stilul lui Cristos. În acest mod ele vor învăța să se oprească și să se asculte
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
acelei opere de cunoaștere pe care o înfăptuiesc științele. Cunoașterea cea mai înaltă despre lume, cea mai completă și mai puțin relativă, va oferi, desigur, cea mai deplină satisfacție nevoii noastre de a înțelege. Dar nu numai atât. Motru era însuflețit în eforturile sale speculative de convingerea că un spirit și o cultură care năzuiesc în aceeași măsura spre adevăr și spre bine nu își vor găsi împlinirea decât atunci când aspirațiile spre perfecționare individuală și solidaritate umană vor fi întemeiate printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
poetic și muzical, ci cu totul altceva, și anume că, atunci când acest talent este ascuns și inactiv, un impuls Îl poate trezi și aprinde. Altfel, preaiubite oaspete, am fi nevoiți să pretindem că În zilele noastre nu mai este nimeni Însuflețit de sentimentul iubirii și că Eros a dispărut pe vecie. Vezi bine, astăzi nimeni nu mai scrie poezie, nici cântece. (406) Nu se mai scriu, așa cum spunea Pindar, „imnuri dulci ca mierea”, iute-ncropite spontan În cinstea tinerilor 2. Dar așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care să ne arunce în eroare, căci nu Dumnezeu este Nimic, ci a creat lumea din nimic, confirmând plinătatea vidului. Este adevărat că taoismul identifică vidul cu Dumnezeu (Dao), dar mai vorbește de Unul care este Suflul primordial și care însuflețește dualitatea yin-yang, într-o logică triadică, generând ființă. În această ecuație "Vidul tinde către plenitudine"328. Taoismul a intuit legătura dintre oglindă și vid. Iar pictura chineză este, din acest punct de vedere, una a zonelor de maximă transparență. Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în ea frumusețea unui suflet nobil, frumusețea unui suflet de artist. Pentru că tăcerea dezvăluie mai mult decât cuvintele și pentru că tăcerea te conduce spre adâncurile profunzimii sufletului uman, profunzime atinsă de domnul învățător prin tablourile sale. Vibrațiile sensibilității lui au însuflețit penelul, îndemnând să aștearnă pe hârtie frânturi de peisaje și picuri de emoții. Cu fiecare tablou văzut înveți să-i asculți tăcerea, înveți să-i înțelegi fiecare bătaie ritmică a inimii sale. Privești căsuțele cufundate la poale de pădure sau
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]