1,219 matches
-
ție nu-ți mai arde de balăceală. — E prea caldă apa. E ca o ciorbă. Atunci, hai. Bem o bere, mâncăm ceva... — Trebuie să mâncăm, râse Rafael. Îmi place de tine, Rafaele, că ești om de înțeles. Complimentul ăsta îi întețește râsul, și că scuză-mă, ce-i aia, ce înseamnă om de înțeles? Glumește, desigur, ca să-și înveselească proaspătul prieten, care afișează o figură gravă, conformă cu situația lui Rafael. Atâta că Mărgărit n-o ia ca pe o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-se peste cămașa înflorată, iar ceilalți doi păreau tată și fiu, după asemănare și după diferența de vârstă. Aveau figuri fumurii de soboli, fără bărbii, cu boturi țuguiate și păr negru scurt, cu luciu șoricesc, și se agitau și-și întețeau amenințările ridicând glasurile, așa încât Rafael reuși să audă cum îl pomeneau tot mai des pe unul Zizi, care o să-ți arate el, Mărgărite, să nu-ți faci impresia greșită c-o să se mai lase prostit ca data trecută... Care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru drepturile animalelor, ci din cauză că Shirley Grăsana nu știa, cu faldurile ei de grăsime unduind senzual, să se țină departe de haleala peste care se Întâmpla să dea. Am oftat. Departe de a spăla mizeria acumulată, ploaia părea că o Întețește, formând un strat zdravăn de noroi, funingine, excremente, pământ și pene - va trebui să evit să mă mai gândesc la asta În timp ce mănânc. Mă face să-mi piară orice poftă de mâncare. Una dintre marile probleme pe care eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ne Întoarcem? — Iartă-mă, Sam, spuse ea, trăgând adânc aer În piept. Dar mă enervez la culme ori de câte ori băieții ăștia au necazuri cu poliția. Pentru ei, e o joacă... Lou și cu mine o luarăm Înapoi, către sală. Vântul se Întețise și rafalele sale biciuiau podul. Instinctiv, ne-am aplecat și noi În aceeași direcție, ca să ne echilibrăm. Nu știam ce să zic, căci n-o mai văzusem niciodată pe Lou În starea asta. Eram complet nedumerită. Crezusem Întotdeauna că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Apoi a pornit motorul. Se face tot mai cald în mașină și mama deschide geamurile. Șoseaua spre punctul de frontieră arată ca un loc părăsit, la dreapta și la stânga doar câmp. La primul post de control, inimile noastre și-au întețit bătăile și eu știam că ne aflăm într-o situație delicată, căci tata spusese așa mai devreme. Privirile ni s-au întâlnit pentru o clipă, mama mi-a apucat mâna și mi-a strâns-o. Ne-au cerut pașapoartele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
încercat să mă învețe cum să o acompaniez, dar când a văzut cât sunt de afon, a renunțat și a cântat singură, după placul inimii ei. Mi-am văzut mai departe de bere, ascultând-o și privind focul. Ba se întețea, ba se domolea. Lumea țipa și se dădeau tot felul de comenzi. S-a auzit și un helicopter... probabil al presei. S-a învârtit de câteva ori deasupra locului cu pricina, a făcut fotografii și a plecat. Bine-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de ani? Indiferent ce spuneam noi, ceilalți credeau tot ce vroiau ei să creadă și cu cât luptam mai mult, cu atât deveneam mai vulnerabili. Nu ne rămânea decât să ne mutăm. Dacă mai stăteam în zona aceea, încordarea se întețea și iar îmi zbura șurubelul. Deja simțeam că se apropie criza. Trebuia să plecăm undeva departe, unde nu mă cunoștea nimeni. Soțul meu nu era totuși pregătit de plecare și nu a realizat cât de critică devenise situația. Momentul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să mi se maseze picioarele. Delicat, îmi frământă degetele unul câte unul, presându-le doar atât cât e nevoie pentru a mă relaxa, apoi trece la pernuțe și arcada plantară, găsind și amortizând tensiuni, până când exclamațiile mele de plăcere se întețesc. Am uitat de film. Mâinile lui Jake sunt calde și puternice, iar eu sunt atât de preocupată să mi le imaginez tratând tensiunile din tot corpul meu, că nu-mi dau seama când s-a oprit. Mă strâmb puțin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nervos, dar măcar râd. —De aia nu prea am făcut mare brânză când a fost să te țin; eram foarte speriat ca nu cumva să încep să te pipăi și să te scap cu capul de podea. Chicoteala mea se întețește... Și nu vreau să fiu o distracție de moment care doar te ajută să-l uiți pe Patrick. Poate că trebuia să mai aștept puțin... Îl iau de mână, jenată, pentru că stau în continuare pe burtă. Mă întorc puțin pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică sublimată, o frigiditate malițioasă, o dezinteresată adaptabilitate la sensibilitatea partenerului, un gust de a-i Înteți dorința fără să suferi excesul celei proprii: amazoana trebuie să scoată flipper-ul din minți și să se bucure anticipat de faptul că după aceea Îl va părăsi. Cred că Belbo s-a Îndrăgostit de Lorenza Pellegrini În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe lângă zidul Palatului Cotroceni, strigătele de „A-sa-si-nii!” deveniră bubuitoare. Până sus nu ne-a împiedicat nimeni. Poarta principală era închisă, marea rotondă era goală. Protestatarii s-au grupat sub statuia Leului uriaș de bronz, cu pieptul bombat. Huiduielile s-au întețit când pe clădirea de lângă poartă și-au făcut apariția câțiva indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în mâini. Mulțimea vuia isterizată. Câțiva bărbați scoși din minți alergară până în fața porții metalice și, dezgolindu-și piepturile, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din priză și-l răsturnă peste vraful de hârtii. La urmă, aruncă și poza lui Leo și Sfânta Treime. Mai trase un fum din țigara fumată pe jumătate și o azvârli între miile de coli. Când limbile de foc se întețiră, cuprinzând monitorul și unitatea centrală, îl împinse cu piciorul în flăcări și pe Tubu. Ieși pe coridorul blocului și, înainte de a intra în lift, sună la pompieri. Le dădu adresa. În lift însă, nu se mai putu abține - râdea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Isbășescu privea înfrigurat, cu interjecții de spaimă. Își zicea că ar trebui să iasă, să-i întîmpine, dar amâna mereu, parcă fiece minut de întîrziere ar fi fost un câștig pentru dânsul. Afară, zgomotul de pași și de glasuri se întețea. Mulțimea se revărsase din uliță în ograda și în parcul conacului ca un râu care și-a schimbat brusc albia. Pe aleea prunduită și curățită de curând, țăranii se îmbulzeau și se fereau să nu calce pe marginile cu firicele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e frig afară. Voi studia acum originea constituenților, dar nu mă aștept la vreo surpriză majoră. Totul pare extrem de banal și irespirabil. ― Presiunea? ― Zece din patru pe centimetru pătrat. N-ar fi o problemă, numai dacă vântul nu se va înteți. ― Iar despre umiditate? întrebă Kane, care-și luase gândul de la oază. ― Nouăzeci și opt dublu P. Nu miroase prea bine, dar este într-adevăr umed. Mulți vapori de apă. Iată un amestec original. Nu credeam că vom găsi atâta, coexistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se opri. ― S-a pierdut iar? întrebă Kane. ― Nu. Schimbare de direcție. (Arătă spre stânga.) Pe acolo, acum. Lambert, cu ochii pe ecranul "căutătorului", Dallas și Kane cu ochii pe Lambert și împrejurimi, își urmau drumul. În jurul lor vânturile se întețiră un timp, ducând cu ele particule care se loveau de căști. Tic, tic... dați-ne voie... flic, poc... dați-ne voie înăuntru, înăuntru... Dallas se scutură. Tăcerea, pustietatea acoperită de giulgiul norilor, pâcla portocalie, toate acestea începeau să-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dirijați de acul instrumen-lui, când un zgomot mat și dur, cu totul diferit, se făcu auzit: un vaier metalic, o sfâșiere în metal. ― Ușor, murmură Dallas. Aprinse aruncătorul lui de flăcări și se strecură prin ambrașamentul coridorului următor. Izbiturile se întețeau. Știu imediat de unde vine zgomotul. ― Magazia de provizii, șușoti către grup. E înăuntru! ― Ia ascultați! murmură Lambert, înfricoșată. Doamne, trebuie să fie enormă, ― Destul de mare, în orice caz, consimți Parker. Am văzut și știu. E și puternică, L-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
primit scris nimic ierarhic, dar aveți televizoare și cred că ați aflat de ceea ce spune Directiva. - Da, că noi cu mortul în casă, de televizor ne-a ars, strigă la popă din nou Maria. Gerul de afară parcă s-a întețit și mai tare și începuse să cadă ușor fulgi de zăpadă. Ciorile din copacii din fața primăriei croncăneau ca și cum ar fi cântat un cântec funebru ce se adăuga la vociferările celor veniți la mort. Preotul, ieșit în fața casei ca să fie auzit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a doua zi ca să-i facă creștinește slujba răposatului. M-am urcat și eu în mașină și mi-am continuat drumul la socri. Ajuns la ei le-am povestit întâmplarea. Mi-am umplut portbagajul și cum ninsoarea începea să se întețească am plecat imediat trecând din nou prin satul Hulubărești. În fața casei mortului se mai aflau mulți oameni care mai comentau. Am oprit mașina și am întrebat ce s-a hotărât. - Apoi maică, va fi înmormântat după datină. Feciorul Ilie s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
așa i-am zis cu toții, Dan rămânând doar cu supranumele de Nebunul) urca spre vârful coșului. Ajuns în vârf, copilul se ridică în mâini pe buza coșului și rămase câteva clipe pe vine. Strigătele speriate ale femeilor din balcoane se întețiră, iar vreo doi muncitori în halate și șorțuri albe o luară la fugă de-a lungul curții spre baza coșului. Parcă sfidîndu-și spectatorii, Mendebilul, șovăitor, se ridică în picioare. Rămase drept, subțire ca un cui, la acea înălțime amețitoare. Privea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încercaseră chiar, deși fără succes, să-i smulgă rădăcinile. Alte două camioane goale se opriră, fumegând, în fața casei, și Ieronim căută un alt loc, ca să poată privi mai bine. Câțiva lucrători cu căști de metal apăruseră din spatele casei. Ploaia se întețise, și ceața începu să semene cu o negură, înecăcioasă, cu gust de fum. - Eram sigură că am să te găsesc aici, auzi chiar în spatele lui glasul Marinei. Întoarse brusc capul, enervat, dar se trezi, fără voia lui, zâmbind. Marina îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întreg, care luase cu el jumătate din încăperile rămase încă în picioare. - Să nu-ți mai fie teamă, vorbi Ieronim, știu unde duce acest fel de înțelegere. Știam asta de mult. Ce nu înțelesesem încă era legătura... Cu toate că ploaia se întețise din nou, praful răzbătea încet, persistent, până la ei. Ieronim începu să tușească și, zâmbind, parcă tot mai bine dispus, își căută batista. - Legătura? întrebă târziu Marina. - Da, legătura între lucruri și evenimente, toate câte se întîmplă în jurul nostru... Camionul se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ploaia. N-a început să bureze decât după ce-au ajuns în șosea, și au traversat-o ca să nu-i ajungă din urmă camioanele rusești. Umblau la vreo două sute de metri, pe un drum îngust, paralel cu șoseaua. - Dacă se întețește ploaia, șopti Iliescu la o haltă, avem noroc că găsim mai ușor apă. Dar dacă plouă câteva zile în șir, cresc apele, se umflă fluviul și o să fie mai greu la trecere. Ploua mărunt, lin, fără grabă, și Darie înainta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar el, acolo unde trebuie... V Plouase din nou, toată dimineața, și, o dată ajuns în stradă, Pantelimon cercetă neliniștit cerul. Își ridică gulerul mac-ferlanului, își înfundă bascul până la urechi și porni cu pas repede. Dar peste câteva minute ploaia se înteți și fu nevoit să-și deschidă umbrela. Se prefăcea că nu remarcă zâmbetele trecătorilor, întorcînd capul ca să-l privească, aproape alergând zgribulit sub jumătatea de umbrelă - dar știa că roșise. Ajuns la câteva case de numărul 4 se hotărî brusc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea. La început nu voia, era prea emoționată, îi tremurau mâinile, nu-și mai putea stăpâni lacrimile, dar a rugat-o Maestro, a insistat. E o zi mare, spunea, nu trebuie să pleci din casa asta supărată..." Parcă vântul se întețise și îi părea rău, în primul rând pentru Maria, pentru că anumite note își pierdeau puritatea. Dar când nu se auzea vântul, toamna către miezul nopții, în casa asta pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu jurnale sau acoperite cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascunsă din nou sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins încă, dar zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o explicațiune chiar și pentru lucrurile mai... neașteptate... Domnul Ialomițeanu se oprește, puțin încurcat, și tușește dregându-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]