36,905 matches
-
dă randament (bla-bla legat de superioritatea proteinelor animale) și că oricum nu noi (generația asta) am inițiat masacrul.. numai că cei ce l-au inițiat făceau ceva mai mult efort pentru a manca un animal, comparând cu comoditatea cu care întindem acum mâna pe raftul din supermarket după “bucățile din foste animale” Foarte pe suflețelul meu Zadie Ai zis perfect, Dragoș. Merci că ai atacat subiectul! E înfiorător ce se întâmplă... Perfect adevărat! Totuși, faptul ca tăierea mielului e doar o
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
asta, pe lângă repetițiile de dans, am avut un motiv mai serios. Am facut o enteroviroză severă, care a început să-mi dea amețeli încă de miercuri seara. Joi m-a pus complet la pământ, am stat în Buftea mai mult întins și cu perfuzii decât în poziții de dans. Într-o zi întreagă, am apucat să repet de patru ori dânsul ritual (până atunci, nu-l mai repetasem nici măcar o dată cu restul formației) și de două ori quickstep-ul. În rest, mi-a
Scutire medicală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82638_a_83963]
-
plâng: după ce vor dinamita zona și vor împrăștia tone de cianură se vor ocupa de “ecologizare”. E ca si cum ar vrea să reînvie morții. Tare curioasă sunt care este planul de “ecologizare” pt. iazul de decantare al sterilului care se va întinde pe câteva hectare și va avea în jur de 180m înălțime. Am vizitat și site-ul celor de la Gabriel Resource, într-adevăr stuatie este roz pt. ei. E ca si cum Hitler ar fi adunat toți evreii într-o sală mare și
Roşia Montană by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82654_a_83979]
-
și nu înțelegeam foarte bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste. La Piata Română, o femeie al carei copil fusese ucis mi-a întins un pahar cu coliva. Bocea, dar ochii ei priveau stins, nu mai aveau lacrimi, avea față schimonosita de ură, o ură muta, o ură care nu mai voia să priceapă nimic, o ură deznădăjduita care părea s-o hăituie. În
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
o face aptă să simbolizeze feminitatea spirituală." (G. Călinescu, Universul poeziei, V) 7 Alias Mișu Văcărescu, portreturat în Sub pecetea tainei (cf. Opere, p 151), - unde culoarea părului său postiș nu este, însă, precizată. 8 "șI. L.ț Caragiale era întins pe pat, acoperit cu garoafe - floarea lui preferată." (Cella Delavrancea, apud Alexandru George, Mateiu Caragiale, Ed. Minerva, București, 1981, p. 58) 9 "Sous la rčgne de Pépin le Bref, des phénomčnes fort singuliers se montrčrent publiquement en France. L'air
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
să desprinzi Un chip ce nu se mai destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă... Retrospectiv vrei să colinzi Calea bătută în aramă în van arcadele întinzi Peste un timp ce te recheamă. Ceva demonic în oglinzi... Cer risipit, tezaurul ce arde Părea să fim doi îngeri spre înaltul Cer al splendorii-n grația divină Că vom purta în suflete lumină Și nu vom fi străini unul
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
să găsească ieșirea. Tata mă lovește cu mâna lui aspră, păroasă și cade pe pat gemând iar: o, voi de acolo, care ne priviți printr-un geam murdar și vă hliziți, dacă ați ști... coptura din piept i s-a întins și la cap. Nimic, nimic nu l-ar mai putea salva. Stau și-l privesc într-o doară cum mă privește și se vede pe sine - ar da orice să mai aibă puțină viață într-însul cât să-mi zdrobească
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
umed-cleios: tătuca e-o damigeană în care cineva suflă printr-un furtun de plastic la 5 dimineața. Tătuca nu știe ce-i nihilismul tătuca nu i-a citit pe Nietzsche și Gottfried Benn drujba lui strălucește pe întuneric lacrimile se întind pe obrazul curat al mamei picuri de sânge pe linoleul din baie. Tătuca nu știe ce e seducția tătuca nu l-a citit pe Kierkegaard în copilărie brutalitatea lui era singurul lucru de care puteam fi siguri pe-atunci femeile
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
deplasările obositoare și inutile în cabinele vagoanelor de dormit incomode, folosindu-se de toalete străine, mâncând pe apucate. Și-și amintea, cu aceeași duioșie, de zbaterea sa în ambiții fără rost și în frustrările nătânge trăite după fiecare eșec. Stătea întins pe perne, privea acvariul urban și își potolea setea cu un lichid verzui, pe care-l percepea rece și răcoritor, exact ca pe vremea când mai avea senzația temperaturii și a gustului. Apoi veni și ziua când Gough se trezi
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
ambițios - a refuzat premiul, provocând un imens scandal, el pretinzând că i se cuvine mai mult. Și, într-adevăr, n-a mai pus mâncare în gură și nici vorbă să-și ceară iertare învățătorului, directorului școlii și întregii asistențe. Stătea întins pe pat și se uita la tavan. Părinții, după ce au văzut că nu au cum să-l pedepsească, n-au avut mai mult succes nici cu vorba bună. Până ce nu i-au completat premiul cu de trei ori valoarea sa
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
e amiaza mare și că bate soarele amarnic, cu mingea lui înfocată și uriașe. Cât de tare rumenește lumina care parcă joacă în aer, în roiurile ei de albine care nu se văd. Privea de pe trepte la postatele care se întindeau ochilor înainte, și nu se mai sătura să-și privească pământul. Era îmbrăcat tot cu haina aceea, de capă cafenie, lungă ca un antiriu și sub atingerea moale a stofei calde, își simțea genunchii goi. De câțiva ani deprinsese de la
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
la Politehnică și se certa, seară de seară, cu taică-său.A fost ultima noapte când am mai dormit lângă Petru, înainte să plece,am stat crispată, într-o margine a patului, de teamă să nu-l ating și să întindă mâna spre mine: îi cedasem lui Daniel canapeaua din hol unde mă refugiam în ultima vreme. Când s-a luminat și am ieșit tiptil, Daniel era în baie. A stat o groază și a ieșit jenat, cu cearșajul ud, în
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
că poate ar fi mai bine să vă faceți de lucru cu cartea asta despre noi. Io știu că o să vă placă. Io cred că n-o să vă supărați. Hadernsee a căzut din poala lui Dumnezeu, zise el, și-i întinse albumul. - N-am nimic împotrivă. Dar nu era vorba că începem, azi, exercițiile cu micuța Walburga? - Io zic că mîine e un bun început. Azi Walburga cea mică are treabă cu Walburga cea mare. Hansi scoase un oftat ca de
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
ca de hipopotam și făcu un gest larg cu mîna, către cameră, pereți, fereastră, tavan, balcon, aer, cer și pămînt. - Hadernsee..., murmură el, înainte de a păși peste prag. - Hadernsee...murmură și Klaus, după ce închise ușa din scînduri groase, tocite. Se întinse pe pat, cu albumul în mîini. Hadernsee... Ce-l adusese la Hadernsee? Coperțile îngălbenite ale albumului arătau imaginea aproape standard a pieței centrale, aparținînd unui mic sat din Bavaria: biserica, al cărei turn în formă de bulb de ceapă strălucea
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
noi avem un gînd și o dorință Să stăm de-a pururi lîngă tine. În cele cîteva clipe de tăcere prelungită, Hansi fu convins că Walburga adormise. Cînd se hotărî, în cele din urmă, să se retragă neauzit, Walburga își întinse amîndouă mîinile după el, aruncîndu-i o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la an la an se învechește e tot mai urât și mai plin de noroi îl spălăm și-l punem la loc în lada cu zestre nu-l luăm niciodată cu noi
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
învolburîndu-se între ogive ziduri înfremătate. duminecă. o ia pe-ndelete printre coline, nori de ploaie umbră de umbră alungîndu-se, liniștea între castani pînă la încremenirea memoriei. așează cu grijă patru cartofi în jar, coliba descrescînd în lumina focului, țipătul bufniței. se întinde. pisica toarce culcată peste picioarele ostenite. Orăcăit de broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît te-ai dărui, rămîne un însemn de tristețe, căci ce poate salva rostirea în fața secolelor rămase în urmă din glasul omului plecat să picteze prin insulele sudului
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit cu capul înspre miazăzi în tăcerea acestui adînc Aici ne suntem de imprevizibili ne suntem. înclinați a îmbrăca în alb un negru în doliu, aici unde doar nebunii mai au candoare, o ezitare - și ce mai ezitare sfioasă de
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
purtare: nu faceți sex nu vă drogați nu scrieți cuvinte porcoase fiți metafizici nu vă sinucideți nu vă ucideți părinții așteptăm cuminți ca viața noastră să ia drumul hîrtiei * prezentul tău este asemenea dunării viitorul tău asemenea rinului două brațe întinse două brațe gemene unul înnegrit de înțepături celălalt cu pielea făcută franjuri ariditatea începutului de secol cînd nici iarba nu mai e ce-a fost nu mai crește pe fundul bălților de sînge sau pe locul unde s-au sfărîmat
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
Emil Brumaru Ce bine-i că nu te iubesc! Surîsul tău cade-ntr-o baltă De zaț. Fluturi trec nefiresc De blegi peste coapsa-ți înaltă. Nici trompele nu și le-ntind Spre tainele-n fleașca genune Pe care-ntre ele-o cuprind ( Dar,vai!, nu le pot zice-n nume!). Iar melcilor nu le pocnesc Pereții. O clipă-i cealaltă. Ce bine-i că nu te iubesc! Surîsul tău cade-ntr
Pierrot răutăcios by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11403_a_12728]
-
Gheorghe Istrate Un imn al verbelor (encomiastică) Profesorului Al. Rosetti in aeternitas pe terasa verbelor este pace litera O ca o pâine se coace printre silabe e tihnă rostirea toată e în odihnă însă deodată hiatul tresare sintagma se-ntinde ca o râmă mai mare și-n capul frazei - pripită - adjectivele inflamate vomită e o dezordine acră și reflexivă punctele se albesc în derivă virgula-și lansează-n șaradă temute uzurile de paradă dar totul se stinge ușor în ritm
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
firea în timp ce grădina își mîngîie florile de lînă iar pe covorul din odaie cresc flori adevărate parfumate. Timpul mort și Timpul viu Pentru Timpul mort e prea puțin loc în viețile noastre Pentru Timpul viu e prea mult cel dintîi întins în sicriu cu ceasul la mînă care merge în continuare cel de-al doilea dezorientat buimac neștiind cît e ora. Deziluzie Elastică această deziluzie de care nu-ți vine să te desparți un pește tremură-n acvariu cum acul unei
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
de vii (pesemne mai pline de viață veșmintele decît tine). Călătorie în munți Plin de sine muntele-acesta care strangulează șoseaua îndesat indigest cum un individ gata să-njure să-mbrîncească să te joace-n picioare însă dincolo de masa lui trivial-opacă se-ntinde-o pajiște de aer diafan din care pornește drumul mult căutatul drum Doamne adevăratul drum al vieții fără munte n-ar fi fost cu putință s-ajungă la noi mirificul peisaj pe care-l poartă-n cîrcă fără acesta n-
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
Ion Murgeanu Alegorie Vine noaptea - cade moartea ca o barză din copac. Aș ieși afară s-o înduplec să nu intre, nu să mă amâie, să-i întind piciorul fracturat. Vine moartea - cade în odaie cartea cea mai grea din raft. Dar n-o pun pe dânsa s-o ridice - Ea nu știe să citească pe această carte niciodată nu a învățat. Vine vestea amânării la lumina lumânării
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
tulbure, un gând vechi ascuns în adâncurile memoriei sale. Suind aleea ce ducea spre casă, își aduse aminte: în ziua în care împlinise cincizeci de ani, directorul unei întreprinderi și-a chemat secretara la sfârșitul orelor de lucru, i-a întins o foaie de hârtie și-a rugat-o să-i deseneze planul străzilor pe care urma să conducă mașina ca să ajungă acasă. Citise asta într-o revistă, cu multă vreme în urmă. Era un articol despre senilitatea precoce. Locatarul Cum
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]