8,381 matches
-
instinctul îl duce spre ticăloșie, acel germene periculos pe care îl are în el, fără să-și dea seama prea bine. Cîți tineri care și-au hrănit spiritul cu lectura romanelor n-au ajuns să privească lucrurile și să gîndească întocmai ca Gandalin sau Medor? Este ceva de natură epidemică în modul de a gîndi, dacă mă pot exprima astfel, care se comunică de la un spirit la altul. Acel om extraordinar, acel rege aventurier, demn de vechii cavaleri, acel erou vagabond
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că ei ar putea reacționa. Romanii, care cuceriseră Britania, dar n-o puteau ține în liniște din cauza umorii turbulente și belicoase a acestor oameni, aleseră soluția de a-i moleși, ca să tempereze în ei instinctul belicos și sălbatic, ceea ce reuși întocmai cum s-a dorit la Roma. Corsicanii sînt o mînă de oameni, la fel de plini de curaj și de hotărîre ca și englezii. Ei nu vor fi însă îmblînziți decît prin prudență și bunătate. Pentru a menține conducerea acestei insule, mi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
treptele de ciment, la vale spre lacul din Parcul Stadionului 23 August, m-am lămurit pe deplin, definitiv și fără cale de Întoarcere, că, În mintea mea, chipurile femeilor le pre luau pe cele ale fetițelor cunoscute În copilărie. Nu Întocmai figu rile micuțelor Cati, Eva, Betty, Magda, Erica, Maria, Vivi, Rita, Angela, Ildiko, văzute aievea altădată, Înlo cuiau, să zicem, chipurile colegelor mele de la Litere, alegîndu și fie care favo rita ca un fluture floarea. Se impu neau doar cîteva
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putut citi cuvîntul „Europa“. La un minut de mers hodorogit, pe dinaintea ferestrei vagonului s-a scurs o altă tablă cu inscripția „Asia“. „Am gîndit atunci, mărturisea el, am gîndit că ne-or duce jos de pe pămînt.“ N-au făcut rușii Întocmai, dar nici mult mai altminteri. Coborîndu-i din tren, i-au legat cu lanțuri unul de altul și i-au Îmbarcat pe niște șlepuri cărora le-au dat drumul În josul apei. Era la vreme de primăvară, apele se umflaseră și se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să le dregi și te vezi nevoit să trăiești, nu cu sprijinul tehnicii tale luminice, ci pe seama meșteșugului elementar de supra viețuire al ființelor locului, ca păstor sau agricultor. Prin Himalaya, pare-se că trăiesc ființe care au pățit-o Întocmai. Numele oficial al Mariei, acela de cetățeană a statului Illinois, trebuie să fi fost Mary Pomjan, asta dacă tran scrierea nu deviase de la modelul Înregistrat la Ellis. Am acum o temă de cercetare: a se vedea dacă a reapărut În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a trîntit pe masă!“ Redau În continuare mostra de curriculum vitae inserat În Grația Dizgrația, la solicitarea prezumtivei cititoare de cărți audio A. Textul se așază Între ghilimele Întrucît personajul Ruba din Epistolar și autorul mărturiei de față nu sînt Întocmai una și aceeași Încarnare: „Vederea mi s-a-mprăștiat la timp, n-am mai apucat să dau cu ochii de Ceaușescu. Nici pe predecesorul lui nu l-am văzut, cu toate că În martie ’65, cînd tocmai sosisem de departe acasă, Într-o vacanță
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ridicat nici o casă”) și să petreacă șapte zile fără să mănânce carne ori să bea vin; îi este îngăduit, în schimb, ba chiar i se poruncește, să se hrănească din belșug cu flori în așteptarea visului revelatoriu 101. Ezdra procedează întocmai. După șapte zile, ridicând ochii, vede la dreapta sa o femeie care se vaită cu veșmintele sfâșiate și creștetul acoperit cu cenușă 102. La întrebarea iscoditoare a lui Ezdra, femeia începe să povestească: fusese stearpă vreme de treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vorba numai despre infidelitatea traducerii (prezentă și ea), ci despre un viciu de viziune și metodă. Voi lua aici în discuție Biblia apărută în 1982, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dar care, citez din sumara prefață, „reproduce întocmai textul Vechiului Testament din ediția apărută în 1975 ș...ț. La baza ultimelor trei ediții ale Sfintei Scripturi, inclusiv cea de față, stă Biblia din 1936, tradusă de Gala Galaction, Vasile Radu și episcopul de atunci, Nicodim Munteanu”. Într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
omenesc piesă cu piesă, dacă putem spune așa. ― Chiar tot ce are omul? Și chiar ce au gagicile? „Nu poți să spui <unde dai și unde crapăă, fiindcă trebușoara a fost gândită dinainte, amice!” - s-a autoapreciat gândul de veghe. ― Întocmai. Bucățică cu bucățică - a răspuns Gruia. ― Arată-mi și mie ceea ce mă interesează. Cam știi ce vrea să vadă și să știe un bărbat... Gruia s-a apucat să caute locul unde erau prezentate organele genitale feminine... ― Priviți aici - i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
largi. Noi Încă nu eram cuprinși În ultimul cerc pe care Îl Încheia avionul rusesc. Următorul tur putea fi chiar pe deasupra noastră... Ne-am Întins Într-o mică depresiune, care ne-a ieși În cale...Următoarele viraje le-a făcut Întocmai cum bănuiam noi... La o vreme, s-a dus de unde a venit... ― Ce bine! - s-a bucurat Despina. ― „Oare s-a plictisit sau e vreun șiretlic?” - a Întrebat Păpădie. „Cred că e bine să plecăm de aici, că dacă ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încărcat de aducerile aminte din anii războiului, profesorul, Împreună cu Lia și cu Despina, au urcat În cealaltă birjă. După ce i-a simțit așezați comod birjarul a Întrebat: ― Sper că domnul profesor doctor Împreună cu distinsa sa familie, locuiește tot În Copou. ― Întocmai, jupâne - a răspuns Nicu, Întrebându-se de unde Îl cunoaște birjarul și cum a aflat unde locuiește. În leagănatul moale al trăsurii, Despina a remacat: ― Tati, te simt cam trist. De ce? ― Nu sunt trist, Despi. M-au copleșit amintirile anilor de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
O soluție mai bună nu-mi imaginez, domnule profesor. ― Peste o jumătate de oră, să fii gata. Până atunci, treci prin saloane doar așa „cu sloboda”, cum se spune acolo la Pomârla lui tata Toader... ― Și a mea, domnule profesor. ― Întocmai. Da’ poate fi oleacă și a mea, dacă nu pretind prea mult... Drept urmare, Gruia a trecut prin saloane, Întrebând doar dacă e ceva deosebit și prevenindu-i pe medicii șefi de salon că profesorul vrea să Înceapă vizita... În salonul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesor, aceste versuri mă trimit la demonstrația făcută de dumneavoastră - acum vreo trei ani - privind răspunsul la Întrebarea: „Care este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare la care ați răspuns și m ați convins că este cea a gândului!. ― Întocmai. Abia de trece o nanosecundă - adică a miliarda parte dintr-o secundă - și gândul tău poate străbate spații infinite. De la Proxima Centauri la ultima stea din constelația Gemenilor... Viteza luminii este un Învățăcel pe lângă cea a gândului... Gruia, fără să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spun de ce l-am căutat abia când i-am ghicit Întrebarea din priviri. Când a auzit că am aflat că el este salvatorul meu, m-a Întrebat: „Ai fost cercetaș? Și când te-au rănit purtai combinezon de camuflaj alb?” „Întocmai, domnule profesor” - am răspuns eu, cu inima gata să-mi iasă din piept. „Ce grad aveai?” „Sergent”. ― Ia uite cum se leagă lucrurile - a băgat de seamă Elena. ― „Da, da, da! Îmi amintesc. Cu vre-o jumătate de ceas Înainte de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luat din nou pe Valentin... De bine ce tocmai îi dăduseră drumul!... Cum adică l-au luat?!... exclamă Ticu mirat. Vrei să zici că...? și își încrucișă, cu un gest sugestiv, mâinile una peste alta. Iorgu încuviință cu un oftat. Întocmai. Au venit azi dimineață, pe la șapte, trei inși de la Securitate și l-au luat cu ei... Cică să le mai dea nu știu ce declarație... Povești!... Și uite că se face noapte și nu s-a întors... Nedumerirea lui Ticu se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a semenilor prin puterea pumnului acela de buzdugan va pieri! Și blestemat în veci va fi! Înseamnă, slăvite Stăpâne, că, pentru toate cele îndurate și câte-or să mai vină, ne dai în schimb o rază de lumină a speranței! Întocmai așa va fi! Nădejdea spre mai bine vă va însoți mereu! Deși acel bine se va ivi de fiecare dată tot prin năpăstuirea voastră că sunteți pizmași, dezbinați și pârâcioși împotriva voastră înșivă!.. Când i-am dat și ovreiului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în baza scrisorii metodice a MÎC intitulate Măsuri pentru îmbunătățirea procesului instructiv-educativ începând cu 15 septembrie curent, document ce ne-a parvenit în copie, prin intermediul Secției regionale de învățământ, pe care eu mi l-am asumat și l-am aplicat întocmai. Adică, odată cu acest an școlar, fiecare profesor va preda în specialitatea înscrisă în Diploma sa de absolvire a studiilor și nu la libera alegere sau la mica înțelegere ca la iarmaroc. Că doar vorbim despre îmbunătățirea procesului instructiv-educativ. Ca atare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nefericit prin arestul poliției să-și recunoască complicitatea la marea daună adusă întreprinderii prin sustrageri, furturi, delapidări, neînregistrarea unor intrări și ieșiri de mărfuri; într-un cuvânt, subminarea socialismului în industria cărnii destinată exportului. Previziunile tovarășului Gâde s-au adeverit întocmai. Se zice că însuși Boss-ul cel mare a comandat plutonul de execuție și că el însuși i-ar fi trimis un glonț în cap celui condamnat, celelalte gloanțe l-ar fi ocolit. Iar tovarășa madam n-a fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o avem în vedere la fiecare pas! Ea este mândria noastră! Ea ne-a apărat de petele cele grele de pe suflet! Ea ne-a făcut să fim niște oameni curați, feriți de gânduri rele și de oamenii legii. Da, Vasilico, întocmai cum ai auzit: săraci și curați! Asta-i pecetea noastră, copila mamei! Dar mai avem ceva de care trebuie să fim mândri peste măsură: avem ceva mai multă minte decât alții și asta spre nemulțumirea bogătanilor care nu prea asudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că ea vrând-nevrând este obligată să-i urmeze pe cei mari dacă dorește să-și depășească condiția de fiică a unor lucrători ocazionali cu ziua și cu pardoseala încăperilor unsă cu pământ în amestec cu balegă de cal, în preajma sărbătorilor, întocmai ca la Puțureni. Liniștea de-acasă a curentat-o cu niște fiori reci prin tot corpul: o fi leșinat cel mic, bietul de el, de foame, firește! Sau poate s-o fi întâmplat ceva și mai rău, a admis surioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
flori sau printre urzicile din dosul șurii. Cică abia atunci Ioana i-a întors spatele lui al Ilariei și s-a măritat, știi dumneata, cu al doilea dintre feciorii bogătanului Olar de la Țigănie. Mamă, că bine i-a mai făcut! Întocmai de parcă m-ar fi întrebat pe mine! Că Ilaria pe Vasile al ei nu tot de fată l-a zămislit? Că parcă de ce îi zice al Ilariei și nu al lui Vasile Chelu? Da! Se știe! Că la nunta mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gândul că până la urmă va fi nevoit să culeagă ce rămâne de la alții și atunci a decis: Bine mamă! Îmi voi construi casă deoparte pe parcela din preajma pădurii, cu mireasmă de cireș în toată primăvara, primită ca zestre de la Dobari. Întocmai așa să faci, dragul mamei! Dacă nu îți este pe plac gospodăria părinților tăi unde te-ai născut și unde ai supt țâța mamei! Ba îmi este și mi-a fost pe plac dintotdeauna! Dar la boala noastră un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Am avea arta trecutului, cea a prezentului fiind individualistă, până la exprimarea sinelui, plăcerile și suficiente rele cât să nu ne plictisim și să nu uităm să luptăm pentru o lume mai bună, să nu uităm pentru ce au luptat strămoșii. Întocmai de aceea nemurirea e perfect să înceapă azi (și nu ieri ). Astfel încât în absolut, noi am fi perfecți pentru așa ceva. Și totuși momentul perfecțiunii nu va ține mult, dacă toți nu încercăm să înțelegem trecutul și să iubim viața. Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu mi-am putut stăpâni bucuria încât judecătorul mi-a făcut observație, după cum bine știi. — Doamne, cum v-ați cunoscut și voi, că mi-a povestit Gelu, se mira Leontina. —A apărut în viața mea și a dispărut, ca să reapară întocmai ca o cometă. De aceea îi spuneai tu „cometa”. Acum înțeleg eu, că nu eram în clar cu acest fel de adresare. Înainte de a pleca, că deja se face seară, nu vreți să ne plimbăm puțin pe malul apei, i-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
imparțiali, că se fac atâtea nedreptăți. Bine spui, dar uneori nici legile, în felul cum sunt alcătuite, nu ne favorizează. Mi s-a întâmplat și mie să lucrez la un caz și chiar dacă mi-am dat seama că nu sunt întocmai pe drumul cel bun, a trebuit totuși să mă încadrez cu strictețe în prevederile articolului din lege. De aceea unii oameni sunt condamnați și fac închisoare fiind nevinovați, din lipsă de probe. De acord. Montesquieu spunea că decât un nevinovat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]