1,492 matches
-
nu? — Ca să aflu, va trebui să întreb spiritele pădurii. Mai târziu, dacă vrei... Nu, nu putem rămâne prea mult. Acum nu mai plouă și în curând o să plecăm. Atunci nu pot să-ți spun decât atât: dacă poți, fă cale întoarsă. — Dar... ai înnebunit? Ce-ți închipui, c-am nimerit aici din întâmplare? Malaberga dădu din cap cu gravitate: — Sigur că nu! Un vis îmi vestise sosirea voastră prin părțile astea. Neîncrezător, Balamber o întrebă: — Și... știi și cu ce scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
geamăn de-al tău. Kayuk se întoarse cu amfora și Balamber îi porunci imediat să toarne de băut la toți. — Dar de ce visul ăsta ar trebui să vestească ceva rău? întrebă el. Ai spus că ar trebui să fac cale întoarsă. Ea își luă paharul și începu să-l clatine încet, strângându-și buzele și privind vinul cu un aer gânditor. — Poate nu e chiar rău, dar pentru tine vestește o schimbare importantă, definitivă chiar. Odolgan îi trase un cot comandantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre el și îi arse o palmă. — Tu să taci, imbecilule! îi porunci furioasă. Perplex, Cilonus amuți, își duse mâna la obraz și se retrase, ieșind în afara conului de lumină al lămpilor. Hippolita nu se mai ocupa acum de el. întoarsă către oaspeți, îi invită pe toți, cu gesturi largi și hotărâte ale brațelor, să părăsească terasa și să urmeze pe unul din servi ca să ajungă în locul pe care tatăl și bunicul său îl numeau totdeauna „reduta“: un turn masiv, pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la gura strâmbată într-o grimasă de frică pumnul cu degete butucănoase și pline de bijuterii, privind-o cu groază, de parcă ar fi văzut în ea pe cea răspunzătoare de acel asasinat. Un geamăt, ceva mai departe: Livilla, cu ochii întorși, aluneca de-a lungul peretelui, iar soțul ei abia avu vreme să o sprijine. Făcându-și loc, o întinse cu spatele rezemat de perete și ceru apă. Hippolita chemă un serv să-i aducă, dar nu zăbovi acolo. îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre etaje. (Stătea cu fața întoarsă, cu o mână sprijinită de perete; avea mâinile reci, pleoapele reci, buzele reci, părul rece, talia subțire, care-i vibra de bătăile inimii.) Întâlnirile la geamul din grădină, sub copacul vechi, care ascundea stelele. Aceleași planuri de viitor, aceleași întrebări
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când pe alta, apoi, cu o senzație și mai otrăvitoare, între încheieturile degetelor și, dîndu-i în sus mâneca îngustă a pardesiului, i-am sărutat brațul de la încheietura mâinii până la stofa răsfrântă. Brațul avea miros de ambră. Ea tăcea, cu fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile. Stând cu fața întoarsă, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile. Stând cu fața întoarsă, în întuneric și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) că era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în față. Tocmai sesizarea identității lor semnalează prezența unei conștiințe reflexive. Viciul el (de "formă") este acela de a inversa perspectiva, de a provoca o schimbare de sens care-i ascunde goliciunea, caracterul iluzoriu: oglinda nu este decât o privire întoarsă, ecoul ei mecanic (după cum ecoul este sunetul privit în oglindă). Fotografia, din același regn mecanic, nu mai are mobilitatea oglinzii, fiind o imagine înghețată, stabilă. Continuitatea privirii este ruptă, ni se oferă doar un fragment, un "instantaneu", o privire descompusă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doamnei Silsburn nu-i mai venea să restituie pliculețul cu chibrituri proprietarului său de drept. Când l-a restituit totuși și locotenentul l-a vârât în buzunarul de la piept, doamna a spus: — Nu cred că am mai văzut vreodată așa ceva. Întoarsă acum complet pe strapontină, privea aproape cu jind la buzunarul de la piept al tunicii. — Anul trecut am comandat o grămadă din astea, a lămurit-o locotenentul. E de mirare cum de atunci n-am mai rămas fără chibrituri în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se infesteze de molimă. Când trenul a ajuns la destinație, soldații au coborât mahmuri, au dat drugii jos, au descărcat cadavrele, Îngropându-le nu departe de terasament, au rânit trenul, stropindu-l cu var nestins, după care au făcut cale Întoarsă. Din cei opt mii de oameni, nici unul nu a rămas viu... Aceste imagini nu-mi ies din cap. Le am și acum În fața ochilor. Duhoarea stăruie și acum În nări, o port cu mine pretutindeni. Da, lucruri ciudate, tare ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vorbească singur: „Curaj, băiete...nu-ți fie frică...! Dacă nu ai reușit să mori În faza critică anterioară, nu te teme...! Ar fi absurd să te cureți acum...!!” Cu puterile sleite și ud leoarcă de transpirație, Tony Pavone făcu cale Întoarsă. Privi câteva momente la ușa camerei unde cu siguranță Carla dormea, ori poate plecase la serviciu, zâmbind amarnic. La ce bun...? Reuși cu destulă dificultate să se urce În pat, căutând să ocupe o poziție cât mai confortabilă În acea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Gării Centrale, În ziua când, fata Își va sărbători cei douăzeci și unu de ani, după care va Începe lucrul În formația unchiului ei. Tony Pavone o conduse cu o mașină de piață până În apropiere de casa rudelor ei, apoi făcu cale Întoarsă. Zorii dimineții erau pe undeva În apropiere când el urcă În apartamentul său cu un sentiment confuz iar harababura din capul lui, Îi Întări convingerea unui bărbat „Irezistibil...!”. Întors acasă victorios, o victorie echivalentă cu cel puțin escaladarea Everestului, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
splendida seară În care fusese Universul celor trei comeseni...!! Tony Pavone o conduse pe Atena cu un taximetru la noua sa locuință, fata rugându-l să rămînă la ea. O refuză categoric. Avea alte obligații...Cu aceeași mașină făcu cale Întoarsă unde șoferul Îl debarcă la locuința Carlei. Intră În casă cu evidentă precauție În așa fel ca fata să nu fie trezită, lungindu-se pe recamierul din sufragerie, unde adormi imediat. X MOARTEA PÂNDEȘTE DIN UMBRĂ Adoua zi, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ora actuală, fără a mai adăuga la ce ne mai putem aștepta În următoarele zile. Nu-i deloc treabă ușoară...! Pute-ți avea Încredere Însă, eu personal voi urmări Îndeaproape mersul lucrărilor ca În primăvara să fie gata...!” Făcură cale Întoarsă, iar pe la mijlocul lacului Tony Pavone avu o senzație ciudată: starea lui de echilibru pe verticală se accentua periculos iar la fiecare pas efectuat, mersul devenea tot mai nesigur! Avea o senzație nelămurită a cavității bucale În timp ce respirația Îi era tot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îndreptâ către o Îngrămădire de oameni ce vociferau, suficient de curioasă. Observă „Duba” miliției, mai văzu două fete tinere ce erau Îmbrâncite, forțate să intre În interiorul mașinei cu o așa violență ce o puse pe gânduri și speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul din milițieni Îi tăie calea acostând-o, cu o voce ce nu admitea replică. „Prezintă actul de indentitate, și legitimația de serviciu...” Biata fată Încremeni de frică. Extrem de intimidată, privea la călău făcând presupuneri cam ce anume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbă din lipsă de altă ocupație.În afară de unele căpățâni de porc cu aspect disgrațios, intrate aproape În putrefacție, mai văzu la o altă tejghea câteva pachete cu picioare, gâtlejuri și căpățâni de pasăre extrem de mirositoare Încât Tony Pavone făcu cale Întoarsă, destul de contrariat. Diferența cu trecutul era, covârșitoare...! Trecu În revistă din nou, Înghesuiala, cozile formate de populație În jurul tonetelor micilor producători unde o rahitică găină se vindea ca la licitație, Însfârșit realizând adevărata tragedie În care oamenii de bună credință
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plec cu mâna goală. Ei bine, când Însfârșit au venit la mal năvoadele ce credeți, nu-mi venea a crede ochilor. Câteva castroane de pește mărunt făcându-mă să regret timpul pierdut și În momentul când vroiam să fac cale Întoarsă, un pescar de apropie de mine șoptindu-mi discret. Doriți să cumpărați pește...?” “Am fost condus prin hârtoape greu de imaginat În partea opusă a lacului, având impresia unui incredibil vis. Ascunși la adăpostul unor boscheți, pescarii triau o frumusețe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mary. Jina a fost salvată sau, cel puțin, așa a crezut, de ușa de la intrare, care s-a închis c-o bubuitură, pentru ca apoi, impostorul răvășit să-și facă apariția în bucătărie. În locul hainelor ei obișnuite, din mătase și piele întoarsă, Irene a dat buzna în încăpere îmbrăcată într-o pereche veche de blugi și-un tricou de-al lui Naji, mărimea patruzeci și doi, de culoare albastru-pudră. Nu se coafase și nici nu se machiase - ceea ce, în cazul ei, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
liniște era în lipsa bolborositului apei. A început să strălucească, a spus Naji. Irene i-a urmărit privirea către munții din est, care, într-adevăr, căpătaseră o nuanță portocalie amenințătoare. Din mijlocul fumului a izbucnit un avion care a făcut cale întoarsă și-a pătruns iar în întunecimea fumului. Naji, a zis Irene. N-am nici o scuză pentru ceea ce am făcut. Ahmad are dreptate în sensul ăsta. Nimic din ceea ce-aș putea să spun nu poate să compenseze greșeala mea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
L-a trecut dincolo de Black Ridge. Sau, cel puțin, așa se zice. Apoi o lună de zile s-a chinuit să scoată apa din el, să-l convingă să trăiască. Jina știuse că, deși barca mergea înainte, ea făcea cale întoarsă. Ca o femeie la capătul vieții, care abia dacă-și mai recunoaște vizitatorii de pe patul de moarte, căci e prea ocupată să depene amintiri cu fantomele. Jina își amintea acum totul - cum Zach mirosise a râu, cum se aplecase peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mike. Se părea că amândoi se pronunțaseră prea devreme. Jina a făcut un pas înapoi. Din cabană s-a auzit clinchet de vase, un alt hohot de râs, apoi o umbră a trecut prin fața ferestrei, după care a făcut cale întoarsă. Cineva s-a uitat afară, înspre grădină, iar Jina a simțit c-o ia cu frig. S-a gândit la jinn-ul lui Naji, dar ei nu-i era teamă c-avea să fie capturată de spirite. Ea era amenințarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nu voiam să Închid numai ochii, ci și toate simțurile, nervii, Întreaga-mi ființă. Sala de lectură era plină, dar domnea o liniște desăvîrșită, de parcă nu era nimeni pe-acolo. CÎnd și cînd se auzea cîte un smîrcîit, o pagină Întoarsă, pași tîrșîiți. În nări Îmi pătrunsese mirosul de ceară proaspătă cu care fusese dat parchetul. În spatele pleoapelor Închise totul mi se părea lămîiatic. Îi vedeam conturul urechii - lămîiatic, strălucitor de În lumina reflectată de perdelele lămîiatice. Parfum lămîiatic... Totul... lămîiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
non politically correct) al acelor vremuri era cum nu se poate mai grăitor: Bulă se însoară cu Bulina. Femeia nu știa să gătească decât omletă cu cartofi prăjiți. Bulă o trimite la o reciclare la școala de menaj din București. Întoarsă acasă, Bulina continuă să-i facă omlete. Contrariat, bărbatul o întreabă ce a învățat o lună întreagă, zece ore pe zi, la școala tinerelor gospodine. Bulina i-a răspuns: „Vai dragă Bulă, de-abia am ajuns la Directivele Congresului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scrise cu tuș negru), fixate în încadraturi de piele prinse de mânerele geamantanelor și care i-ar fi dezvăluit numele meu, dar nu și profesiunea, căci nu era menționată pe cele două cărți de vizită, din care una stătea acum întoarsă, cu apărătoarea de piele pe partea cealaltă. Mai rămase puțin, cât pentru un amestec de vorbe din care nu se mai înțelegea nimic, în timp ce roțile trenului scrâșneau peste încrucișările, bifurcările de linii de lângă depoul gării, după care mersul deveni lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai să stai acolo? - Depinde. O lună... două cel mult. Zâmbi. Pe dată fața îi fu adumbrită de o tristețe vagă în mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată întoarsă și începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani în urmă. Și o vedeam întoarsă în tinerețe răsărind în alte lumi, un fel de Circe în drumul lui Ulise. Era așa sau altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]