5,014 matches
-
de a determina întreaga această cunoștință (care constituie propria ei speție) într-un sistem instituit după izvoarele ei primordiale, despărțirile, cuprinsul și hotărârile ei, și nu însemnînd-o printr-o schițare fugitivă și a-peu-pres, ci hotărînd-o întreagă și fiind deajuns oricărei întrebuințări. Atâta deocamdată despre caracterul specific cari-l au județurile sintetice. Din toate acestea rezultă ideea unei științe aparte, care ar putea servi spre critica rațiunei pure. Curată se numește însă orice cunoștință care nu-i amestecată cu nimic eterogen. De-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adică că se referă la obiecte numai întru cât aceste sânt privite ca fenomene, nu însă întru cât ar reprezenta lucruri de sine însele. Numai fenomenele sânt terenul accepției lor, peste care trecând nu mai e la locul ei o întrebuințare obiectivă a lor. Această realitate a spațiului și timpului lasă-ndealtfel neatinsă siguranța cunoștinței empirice; căci sîntem tot atât de siguri de ele, atârne aceste forme în mod necesar de lucruri în sine însele sau numai de intuițiunea noastră despre lucruri. Pe când acei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inteligenței, numită logică. Ci logica poate fi întreprinsă cu două feluri de intenție, sau ca logică a întrebuințărei generale a inteligenței, sau speciale. Cea dentăi conține regulele absolut {EminescuOpXIV 389} necesarii ale cugetărei, fără cari nu-și are locul nici o întrebuințare a inteligenței, și merge conform lor, oricât de diverse ar fi obiectele asupra cărora sânt aplicate. Logica întrebuințării speciale a inteligenței conține regulele de-a cugeta corect asupra unei certe speții de obiecte. Aceea se poate numi logica elementară, aceasta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
generale a inteligenței, sau speciale. Cea dentăi conține regulele absolut {EminescuOpXIV 389} necesarii ale cugetărei, fără cari nu-și are locul nici o întrebuințare a inteligenței, și merge conform lor, oricât de diverse ar fi obiectele asupra cărora sânt aplicate. Logica întrebuințării speciale a inteligenței conține regulele de-a cugeta corect asupra unei certe speții de obiecte. Aceea se poate numi logica elementară, aceasta însă organon al cutărei sau cutărei științe. Cea din urmă se premite în genere în școli ca propedeutică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-ar fi (empiric sau transcendental). O logică generală se numește însă aplicată când are de obiect regulele întrebuințărei inteligenței sub condițiile subiective empirice pe cari ni le-nvață psicologia. Deci are principie empirice, deși e generală într-atîta întru cât privește întrebuințarea inteligenței fără distincție de obiecte. De aceea ea nu-i nici un canon al inteligenței peste tot, nici un organon al științelor speciale, ci un catharticon numai al inteligenței comune. În logica generală deci partea care ar fi să constituie doctrina rațiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în de comun se dă acestui cuvânt, care-ar cuprinde exerciții anumite la cari logica pură dă reguli) este reprezentația inteligenței și regulelor întrebuințărei ei necesare in concreto, adică condițiile întîmplătoare ale subiectului, cari condiții pot stânjeni sau favoriza această întrebuințare și cari cu toate nu pot fi date decât în mod empiric. Ea tratează despre atenție, piedeca și urmările ei, despre originea erorii, despre starea îndoielii, a scrupulului, a convingerei ș. a., și logica generală și pură stă cu ea în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aprioric transcendentală; ci numai cunoștința cum că aceste reprezentații nu sânt nicidecum de origine empirică și putința cum ele totuși se pot refera apriori la obiecte ale experienței, numai această cunoștință zic se poate numi transcendentală. Tot așa ar fi întrebuințarea spațiului la obiecte în genere transcendentală; mărginită fiind însă la obiecte ale simțurilor ea se numește empirică. Diferența între transcendental și empiric se ține așadar de critica cunoștinței și nu atinge referarea ei la obiecte. În așteptarea deci (că s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștinței, de aceea nimeni să nu cuteze, numai cu logica, ca să judece asupra obiectelor și să susție ceva fără ca mai întîi să fi luat informații întemeiate dintr-alte părți și afară de logică asupra citatelor obiecte, ca să-ncerce apoi doar numai întrebuințarea și combinarea lor într-un întreg conect după legi logice sau, și mai bine, să le examineze numai după ele. Totuși este ceva atât de ademenitori în posesia acestei arte atât de aparente, de a da forma inteligenței tuturor cunoștințelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unor aserții reale, abuzând astfel în faptă de ea. Logica generală, ca organon aparent, se numește dialectică. Oricât de deosebită să fi fost semnificația în care cei vechi se serveau de această numire a unei științe sau arte, totuși din întrebuințarea reală ce o făceau putem conchide că la ei nu-nsemna alta nimic de[cît] logică a părerei. O artă sofistică de a da poleiala adevărului neștiinței sale, ba chiar înșelăciunilor sale intenționate, prin aceea că se imita metoda temeinică pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ÎN ANALITICĂ ȘI DIALECTICĂ TRANSCENDENTALĂ Într-o logică transcendentală izolăm inteligența (precum în estetica transcendentală sensibilitatea și ridicăm din cunoștințele noastre numai partea aceea a cugetărei care-și are originea sa în inteligență. iată analogia expusă de Sch[openhauer] Iar întrebuințarea acestei cunoștințe pure se-ntemeiază pe condiția că [în] intuițiune ni se dau obiecte asupra cărora ea se poate aplica. Căci fără intuițiune tuturor cunoștințelor noastre li lipsesc obiectele și rămân cu totul deșerte. Așadar partea aceea a logicei transcendentale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
hotarăle experienței, care cu toate astea este singura și unica ce ni dă în mână materia (obiecte) asupra căreia acele noțiuni intelectuale pure să poată fi aplicate, de aceea inteligența e pusă în pericolul de-a face prin sofisme numai întrebuințare materială de-acelea principie sadea formale ale inteligenței pure și a judeca asupra a obiecte fără distincție, deși aceste nu ni sânt date sau că poate nici nu se pot da în vreun fel. Fiindcă nu-i menită să fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
distincție, deși aceste nu ni sânt date sau că poate nici nu se pot da în vreun fel. Fiindcă nu-i menită să fie decât un canon al dejudecărei uzului empiric, ea este abuzată daca se consideră ca organon al întrebuințării generale și nelimitate și dacă cineva se cutează cu inteligența pură să judece, să afirmeze, să decidă în mod sintetic asupra obiectelor în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dejudecărei uzului empiric, ea este abuzată daca se consideră ca organon al întrebuințării generale și nelimitate și dacă cineva se cutează cu inteligența pură să judece, să afirmeze, să decidă în mod sintetic asupra obiectelor în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va conține deci o critică a acestei păreri dialectice și se numește dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita în mod dogmatic o asemenea părere (o artă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
explicite, ci înțeleg discompunerea, pîn-acum (puțin) arare încercată, a facultății intelectuale însăși; spre a afla putința unor noțiuni apriorice, să le căutăm spre acest scop numai în inteligență, care, cum am zice, e locul lor de naștere și să analizăm întrebuințarea curată a acesteia; căci aceasta e misiunea proprie a filozofiei transcendentale, iar celelalte sânt în filozofie numai tratarea logică a noțiunilor în genere. Vom urmări deci noțiunile pure până la colțul și răsadul lor din inteligența omenească, în care ele stau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dă amână o regulă după care se poate fixa apriori atât locul ce trebuie să-l ocupe fiecare noțiune intelectuală pură cât și complectitudinea lor laolaltă, cari acestea toate ar atârna almintrelea de la bunul-plac sau de la întîmplare. {EminescuOpXIV 394} DESPRE ÎNTREBUINȚAREA LOGICĂ A INTELIGENȚEI ÎN GENERE Mai sus inteligența a fost definită negativ: ca o facultate de cunoștință nesensuală. Neatârnați de sensibilitate însă nu putem avea nici o intuițiune. Prin urmare inteligența nu-i o facultate intuitivă. Dar afară de intuițiune nu există
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ipotetice Disjunctive [4. ] Modalitate Problematice Asertorice Apodictice Fiindcă împărțeala aceasta pare a diferi în unele privințe, deși neesențiale, de la tehnica logicilor, următoarele prevențiuni contra unei interpretări false nu vor fi fără folos: 1. Logicii spun, cu drept cuvânt, că la întrebuințarea județelor în concluziile rațiunei județele singulare se pot trata (manipula) ca și cele comune. Tocmai fiindcă n-au nici un volumen (Umfang) predicatul lor nu poate să se refere numai la unele, ci sânt cuprinse în noțiunea subiectului, iar de la altele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o are în alăturare și proporție cu alte cunoștințe, atuncea-n adevăr e deosebit de județe generale (judicia communia) și merită un loc aparte într-o tablă complectă a momentelor cugetării (deși firește că nu-ntr-o logică mărginită numai la întrebuințarea județelor întreolaltă). 2. Asemenea trebuie să se distingă într-o logică transcendentală județele infinite de cele afirmative, deși în logica generală aste din urmă sânt anumărate celor dentăi și nu constituiesc un membru deosebit al împărțeniei. Căci logica generală abstrage
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cita nici din experiență, nici din rațiune vrun temei juridic și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea întrebuințărei lor. Între feluritele noțiuni cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune; căci pentru legitimitatea unei asemenea întrebuințări probe din experiență nu sânt de ajuns, pe când noi trebuie să știm cum de asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune; căci pentru legitimitatea unei asemenea întrebuințări probe din experiență nu sânt de ajuns, pe când noi trebuie să știm cum de asemenea noțiuni se pot referi la obiecte, deși nu pot fi deduse din nici [o] experiență. Explicarea modului în cari noțiuni apriorice se pot referi la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și avem a o mulțămi celebrului Locke că mai întîi au deschis drumul unor asemenea cercetări. Însă niciodată nu vom ajunge astfel deducțiunea, noțiunilor pure apriorice, căci aceasta nu se află defel în numitul drum, căci în respectul viitoarei ei întrebuințări, care e să fie neatârnată cu totul de experiență, ea va trebui să se legitimeze c-un act cu totul altul de naștere decât descendința de la experiențe. Această deducere fiziologică încercată, care însă nici se poate numi deducere, fiindcă atinge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
explicat și fixat valabilitatea lor apriorică obiectivă. Cu toate acestea geometria merge cu pas sigur prin cunoștințe numai apriorice fără ca să fi trebuit să cerșească de la filozofie un act de constatarea originei legitime a noțiunei ei fundamentale de spațiu. Dar întrebuințarea noțiunei se și aplică în această știință numai la lumea exterioară a simțurilor, pentru care spațiul e forma pură a intuițiunei ei, în care așadar cunoștința geometrică nebazîndu-se decât pe intuițiune apriorică are evidență nemijlocită și fiindcă obiectele (după forma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin cauză este deja pus (gesetzt) și că urmează din ea. Generalitatea strictă a acestei reguli nici nu este de calitatea regulelor empirice, cari nu pot căpăta prin inducțiune o altă generalitate decât numai comparativă, adică o utilitate mai extinsă. Întrebuințarea noțiunilor intelectuale pure s-ar schimba însă cu totul, dacă am voi să le tractăm ca pe niște producte empirice. {EminescuOpXIV 403} TRANZlȚIE la DEDUCEREA TRANSCENDENTALĂ A CATEGORIILOR Numai două cazuri sânt cu putință în care o reprezentație sintetică să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altă facultate a sufletului, anume: simț, imaginație și apercepție. Pe, acestea se-ntemeiază: 1) sinopsea celor diverse apriori prin simț; 2) sinteza acestor diverse prin imaginație, 3) unitatea acestei sinteze prin apercepția originară. Tot aceste facultăți sânt susceptibile de-o întrebuințare nu numai empirică, ci și transcendentală, care aceasta din urmă se-ndreaptă numai asupra formei și e apriori constructibilă. De această întrebuințare transcendentală am vorbit mai sus în partea întîi în privirea simțurilor, iar celelalte două vom cerca a le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestor diverse prin imaginație, 3) unitatea acestei sinteze prin apercepția originară. Tot aceste facultăți sânt susceptibile de-o întrebuințare nu numai empirică, ci și transcendentală, care aceasta din urmă se-ndreaptă numai asupra formei și e apriori constructibilă. De această întrebuințare transcendentală am vorbit mai sus în partea întîi în privirea simțurilor, iar celelalte două vom cerca a le pătrunde acuma după natura lor. Sistemul lui Kant in nuce DESPRE FUNDAMENTELE APRIORICE A POSIBILITĂȚII ESPERIENȚEI E cu totul contrazicător și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiectelor ei; iar aceste sînt: simț, imaginație și apercepție. Fiecare din ele poate fi privită și ca empirică, adică în aplicația ei asupra unor fenomene date; toate însă sânt totodată și elementele sau bazele apriorice care fac cu putință această întrebuințare empirică. Simțul reprezintă fenomenele empiric în percepție; imaginația în asociație (și reproducere); apercepția în fine în conștiința empirică a identității acestor reprezentații reproductive cu fenomenele prin cari ele ne-au fost date, prin urmare [în] recognițiune. Însă toată percepția se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]