1,090 matches
-
Apelul administratorului așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj, prin ușa Întredeschisă iese botul unui câine, hârâind, și fața palidă a tipului care a sunat la 113, un pitic În maieu și saboți, pe a cărui mutră se citește setea de sânge, publicitate și interviuri. Eternul vecin, care-și bagă nasul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt decât cea care sunt, iar lui nici de asta nu-i pasă. E posibil? E un vis? Cu ce preț va trebui să-l plătesc? — E vorba despre Valentina, explică Sasha, privind hipnotizat gura lucioasă de culoarea cireșei voluptuos Întredeschisă. — Ce a făcut? oftă Emma dezamăgită. Ei, poftim. De fapt, la ce se aștepta? Profesorul nu simțea nici cea mai mică atracție față de ea. Nici nu arătase vreodată că observase aparițiile ei asidue la ședințele din sala profesorală. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu trecutul, ci viitorul, căci viitorul Încă nu s-a Întâmplat și ar putea fi chiar foarte frumos. — Intrarea se face pe bază de subscripție, o avertiză un tânăr cu părul verde, cocoțat pe un bidon, În fața ușii de fier Întredeschise. Maja nu Înțelese ce voia să spună și Îi ceru să repete - pentru a-i asculta cuvintele trebui să se aplece Înspre el, aproape să-l atingă. Băiatul avea același miros ca și Aris. Câine, transpirație și vopsea. Poate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
câinele. Unde ar fi putut s-o ascundă? — Mai taci, strigă agentul principal. Cheamă repede echipa mobilă. Și procurorul. Spune-i să vină chiar el. E un caz important. Un masacru În familie. Buonocore cu capul ras, În mijlocul pernei. Ochii Întredeschiși și o față absurd de senină, ce nu mai exprimă nici disperare, nici furie, nici ură, nici durere. Nimic. Agentul principal stinge lumina - nu mai suportă să privească imaginea lui Buonocore Întins peste plapuma Învechită și roșie, negru, În costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bătrân” Râmnicu Vâlcea - Vâlcea profesor coordonator Constantinescu Mihaela Azur Infinitul albastru mulți zic că e Minciună! Infinitul e soare, lună și stea De unde? nu știu. Soarele fuge spre orizont cu picioarele întinse pre zenit. Luna privește mereu cu un ochi Întredeschis; de ce? nu știu Steaua sclipește mereu spre Est de ce? nu știu... și Multe lucruri nu au răspuns dar Se regăsesc în Paradis. Cerul+marea=Raiul Cerul+marea O ecuație zâmbitoare Ușor de descifrat Răspunsul fiind Speranța. Cerul+marea O ecuație
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le mai împovăra pe surorile ei cu lacrimi. Stătea, mult prea nefericită ca să mai plângă, sub salcâm, copacul sacru al Innanei, unde se adunau păsările la apus. Se ducea la Așera si se prosterna în fața zeiței, care rânjea cu gura întredeschisă, și-i spunea „Fă-mă să am copii sau dacă nu, o să mor!”. Iacob îi vedea suferința și o strângea la pieptul lui cu și mai multă dragoste. Și după toți acei ani, după toate nopțile petrecute împreună, după ce pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scuturată de acel fior rece. Și a venit și ora stabilită. Shalem m-a lăsat în zorii zilei. Am rămas în pat, m-am prefăcut că dorm, l-am urmărit cum s-a spălat și s-a îmbrăcat cu ochii întredeschiși. S-a aplecat să mă sărute, dar eu n-am întors capul să-i întâlnesc buzele. Stăteam acolo întinsă și-mi socoteam ura. Îl uram pe tata pentru că ceruse un preț așa teribil. Îl uram pe soțul meu și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unt, de-aia n-am vrut cu nici un chip să-mi mișc mâna, știam că n-am voie s-o fac, m-am uitat la Remus Frunză și am văzut că și-a scos vârful limbii, scrutându-și, cu pleoapele întredeschise, mâna, dar la un moment și-o fi dat seama că mă uit la el, pentru că și el s-a uitat la mine și cuțitul îmi juca și mai repede printre degete, știam că asta e, mai repede de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-n cameră, cum mă rugase, mi-am scos și cartea, și caietul de matematică, pe care le-am pus pe masă, pentru ca, în caz că i-ar fi trecut prin cap să mă verifice, să vadă că învăț. Ușa camerei a rămas întredeschisă, am auzit-o pe mama intrând și ieșind din dormitor, apoi intrând în bucătărie, ușa dulapului a scârțâit, cred că și-a luat un pahar, fiindcă am auzit apa curgând îndelung, pesemne ca s-o mai răcească, apoi a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
minimalist și lipsit de viață. Singura notă discordantă: o mobilă lungă, străveche, care ocupa o Întreagă parte a peretelui, memorie vie a trecutului medical al insularilor timp de mai multe generații, scrupulos Întreținută din tată În fiu. Printr-o ușă Întredeschisă, se zărea sala de consultații aferentă. Yves Își ridică ochii. - Știu că asta e o problemă, dar nu puteam face mai mult În mod decent fără să pară ciudat. Umblă prin sertare căutînd țigara pe care o păstra acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a-i ține piept, firea ei afurisită? Nu, era ceva greu de definit, era... Soneria telefonului Îl salvă de o visare care devenea primejdioasă. Se mulțumi să-și asculte interlocutorul și Închise. - Morineau! Mutra tînărului sergent se ivi În ușa Întredeschisă. - Am primit un telefon de la SRPJ, vor veni să-l preia pe Yves Pérec mîine, la prima oră, pînă atunci ți-l Încredințez pentru noaptea asta. Morineau se strîmbă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Fersen se Întinse, ridicîndu-se de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
drugul ivărului se lăsă Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce striga În aparat. Chipul Mariei, marcat Încă de somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că aceasta era furioasă. - Ce voia de la tine? - Nimic. Mă Întorc pe jos. Am nevoie de aer. Yvonne se Îndepărtă cu pași mari, simțind În urmă privirea albastră și fermă a fiicei ei. Stéphane Își băgă prudent capul prin ușa Întredeschisă a biroului lui Fersen. - Pot să intru? Polițistul mîrÎi ceva fără să-și ridice nasul de pe ecranul computerului. Morineau prinse atunci curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foi de hîrtie rupte alunecînd sub masiva mobilă bretonă ce ocupa o bună parte din Încăpere. Involuntar, tocmai Îndepărtase cu o mișcare a piciorului o sticlă goală. O luă de pe jos oftînd, apoi atenția Îi fu atrasă de un sertar Întredeschis În care văzu tuburi de somnifere și de antidepresive, de asemenea goale. Simți cum i se strînge stomacul, nu din pricina vreunei presimțiri, ci a unei spaime tot mai Întemeiate. Aruncă o privire la mobilul care vibra din nou. După Fersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i-o sugea. Îngenuncheată deasupra lui, cu coapsele desfăcute, ea Își oferea vulva bărbaților care treceau În spatele ei, Își puneau un prezervativ, o penetrau pe rând. Cinci bărbați se succedaseră deja, fără ca ea să le arunce o privire; cu ochii Întredeschiși, ca Într-un vis, Își plimba limba pe sexul lui Bruno, explora centimetru cu centimetru. Deodată scoase un strigăt scurt, unic. Insul din spatele ei, un zdrahon cu părul creț, continua să pompeze conștiincios, berbecește; avea o privire goală, absentă. Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-se încruntat la Harta rutieră a Marii Britanii, 1994. Care o fi ? A347 ? Sau A367 ? — Îhm... cred că v-ar sta foarte bine și cu jacheta deschisă, mă încumet. V-ar da un aer mai... lejer. Trish mă săgetează cu ochii întredeschiși, de parcă m-ar bănui că vreau să-i sabotez înfățișarea în mod deliberat. — Da, zice într-un final. Poate că ai dreptate. Dă să-și deschidă nasturii - dar haina pocnește atât de tare pe ea că nu reușește să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha, spune, înmânându-mi-l. Să-l cheltuiești pe ceva care să te facă să te simți bine. — Mulțumesc ! zic, uimită. E foarte amabil din partea dumneavoastră. — Să nu crezi însă că îți mărim salariul, adaugă, privindu-mă cu ochii ușor întredeschiși. Sper că înțelegi că nu e vorba de o mărire de salariu sau ceva de genul ăsta. E vorba doar de data asta. — Înțeleg, spun, încercând să nu zâmbesc. E foarte generos din partea dumneavoastră, doamnă Geiger. — Am și eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai largi, sau mai înalte.): Păi, cu vremea asta nu te mai miri de nimic. DOAMNA CU VOAL (Timid.): Și cu violoncelul ce facem? (BĂTRÎNUL CU BASTON mai încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează ușor întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete umbra DOAMNEI CU VOAL care se va mișca de colo-colo cu violoncelul în mână.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonându-și ziarul ud, care pare că s-ar fi lipit pur și simplu de degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iarbă și mestecându-l în dinți.): Sunt un prost. Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de peron și începe să sune din clopot; după ce sună de câteva ori, furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de adevărat. (Alte șoapte imperceptibile.) (Izbucnesc cu toții într-un râs isteric, deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din când în când, fețele lor schimonosite de râs apar la geamuri și în spatele ușilor întredeschise; încep să-și închidă apoi geamurile și ușile, să trântească obloanele și să lucreze meticulos la încuietorile acestora, totul pe gesturile unui balet mecanic și pe fondul sonor al râsului; personajele se vor mișca în cadrul ușilor și al ferestrelor precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din Sudica și circulația în tot orașul fusese întoarsă pe dos. Era în al treilea taxi, cel de sub platan, la intersecția dinspre Carrefour. Cu capul ușor aplecat pe dreapta, sprijinită de geamul portierei, moțăia. Probabil și sforăia, după cum avea buzele întredeschise. Îi făcu semn Ginei să rămână pe loc, acolo, lângă chioșcul de ziare. Se repezi spre taxi. Lovi de câteva ori în geamul portierei, chiar lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit. Îi făcu semn să coboare gemul. Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lăsau acolo, la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii încă nenăscute, doar umbrele din moleciunea mitrei tresăltând, ca și cum o porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca un țiuit: amânarea comunicațiilor. Samuel are alte priorități decât să pălăvrăgească cu Hewnen, sau cum s-o mai chema. Mai întâi el activează o tastatură secundară și, în timp ce accesează programul, fața îi e luminată de un zâmbet. Prin gura întredeschisă se insinuează vârful limbii. Când termină, se întinde cu o evidentă grimasă după un dispozitiv aflat în capătul pupitrului, pe care îl apucă și îl fixează pe căpățâna rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]