831 matches
-
mică, mult prea mică. Destul de târziu, avea să afle Carmina, că Sidonia nu avea forța uraganului ce se năpustește de sus și spulberă totul în cale, ea avea îndemânarea rozătorului de a scurma la bază, de-a făuri canale întortocheate, întretăindu-se unul pe altul, cu răbdare, cu migală, fără oprire, șubrezind în acest mod temelia în așa fel încât, la prima adiere de vânt, construcția să se prăbușească din senin. În ziua când ședea în fața Sidoniei, picior peste picior, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Beth. Nu, nu văd absolut nimic. O văzu pe Beth, singură pe fundul noroios al oceanului. Lumina lanternei era singurul punct care-i atrăgea atenția. — Îl simt, Norman. E aproape. Isuse Cristoase! Alarmele ce spun? — Nimic, Beth. — Doamne... Avea respirația Întretăiată de icnetele șuierate din timpul alergării. Beth avea o bună condiție fizică, dar, Într-o astfel de atmosferă, nu putea rezista la un efort așa de mare. În orice caz, nu pentru mult timp. Deja mișcările Îi erau din ce În ce mai Încete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
au fost stresați în primele zile. Unii au părăsit chiar apartamentul, iar alții s-au îndepărtat de aparat. Cu siguranță că pentru ei toate această vorbărie are ceva agresiv, cu atît mai mult cu cît nici nu este monotonă, ci întretăiată de anunțuri publicitare și semnale muzicale. sunt sigur că aparatul de radio se aude acum pe tot palierul și cel puțin în apartamentul de sub mine. Dintr-o clipă în alta aștept ca oamenii din imobil să reacționeze, să anunțe poliția
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
A simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile erau fierbinți, atît de fierbinți, încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept a urcat un ghem viu care îi întretăia respirația. S-a întors în fugă, l-a prins de piept, chiar era un năpîrstoc, aproape că l-a ridicat de pe pavaj, "ar fi mai bine să-ți ții gura, nenorocitule, ai băut trei zile, să-ți fie de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mine, implorîndu-l să fie mai îngăduitor. "Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși". Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. Ce ghinion am avut să moară Dinu" era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de Plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe umăr în jos, apoi, pe cea dreaptă, de a-și strânge mâinile sub piept, pentru ca, scăpând pe jumătate din sutienul acoperit de brațele-i temătoare, sânii să se umfle ademenitor sub privirile de fetiță uimită, pledează cu vocea subțire întretăiată de chicoteli "nu, vă rog nu, nu asta; asta nu pot să fac; ah, dar ce îmi cereți acum? ce este asta? nu, nu". "Asta" este, acum, o pensulă cu un pămătuf mare, pe care el vrea, minute în șir
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mișcare, se declanșează evenimente care-și au locul cu ani în urmă sau înainte. Unele secvențe se leagă de altele cu care, în mod veridic și logic, n-ar avea nici în clin, nici în mânecă. Planurile se suprapun, se întretaie, se despart..., totu-i, aparent, fără noimă, însă, logic plauzibil... S-a întâmplat, însă, și ca anumite evenimente, cuibărite în cine știe ce sertăraș al memoriei, cărora, la vremea lor, nu le-a fost acordată semnificație aparte pentru că, la prima vedere, nici
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
povestea propriu zisă, pentru că este aici totuși o poveste, ea trebuie căutată în hățișul narativ care sare dintr-un timp în alt timp, dintr-un loc în alt loc cu o uimitoare rapiditate. Întrăm în starea de insomnie a protagonistului întretăiată de tic-tacurile unui ceasornic, simbol al trezirii la realitatea propriu zisă, și ne întâmpină un personaj, fără nume la început, trăind o stare de enervare provocată de neînțelegerile cu șefii de la liceul la care lucrează în calitate de profesor. Se gândește chiar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Visul... prin aceleași ambivalențe ca și noaptea. Astfel, în actul al patrulea al piesei, strigătele, zgomotele ce însoțesc o vânătoare în zori de zi au, pentru Theseu, armonia muzicii: Hai, doamna mea, din vârfu-acelui munte Să ascultăm ce dulce se-ntretaie Lătrat de câini și-al lui ecou prelung 2. Armonie tulburată însă de dezacorduri stridente, evocând cruzimea unei vânători sălbatice. Amintirile Hipolitei lasă să se strecoare ecourile neliniștitoare ale unei lupte cu monștrii: Eram cândva cu Hercules și Cadmus; Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de spus decât că teatrul s-ar putea defini ca acel loc unde se regăsesc laolaltă actori, magicieni, manechine care prind viață, îngeri și fantome sau duhuri venite din străfundul pământului. Ca acel spațiu-răspântie unde, aidoma unor drumuri ce se întretaie, se întâlnesc umanul cu non-umanul, vizibilul cu invizibilul, văzduhul cu adâncurile subpământene, materialitatea cu sufletul, corpul viu cu manechinul inert, tăcerea cu larma... Un spațiu hărăzit să asigure accesul la o altă lume, un spațiu în care piesa se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mine cu chipul unui transfigurat, al unui veșnic rătăcitor, asemenea unui străin care s-a depărtat și s-a despărțit pentru totdeauna de semenii lui, care trăiește într-o atmosferă rarefiată, încărcată doar de zgomotul miilor de cuvinte ce se întretaie într-o secundă, rostite de o gură necunoscută. Omul acesta nu este, ci a fost; nu face, ci a făcut. Stă acolo pe scenă, ca ivit printr-o minune; ochilor mei și urechilor mele nu le vine să creadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de un rânjet brutal, îi descoperea colții de lup. Animalul înșfăcă apoi prada de pe masa de brad și o culcă pe canapeaua atelierului, unde avu loc frenetica împerechere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mi-ar pune cruce / Dintr-o creangă de măr dulce. În această lume de pe Valea Izei, înconjurată din toate părțile de munți, preistoria s-a întâlnit în mod miraculos cu postistoria, așa cum uneori apusul lunii continuă spre dimineață și se întretaie cu răsăritul soarelui, de nu mai știi care e un astru și care altul, și această atingere a extremelor temporale și paradigmatice de civilizații a produs în ființa mea tânără de atunci un scurtcircuit din ale cărei energii mă hrănesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ingenios. Fiind ingenios, se va înțelege că nu e profund. Lipsit de profunzime, va fi lesne să se priceapă că nu e subtil. Fără subtilitate, e clar că inteligența... Iar fără inteligență, de unde să mai fie și talent? Așa se întretaie zilnic codurile prin care critica literară comunică cu scriitorii, scriitorii cu fotbaliștii, fotbaliștii cu antrenorii, antrenorii cu ziariștii, ziariștii cu diplomații, diplomații cu alți diplomați, ambasadorii cu guvernele, guvernele cu marțienii, marțienii cu pământenii... Încet-încet, toți devenim specialiști în codificare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Amsterdam mai avusese două aventuri, cu doi dintre prietenii lui, istorii stupide și neplăcute, dar care o făceau de fapt să merite din plin ceea ce i se Întâmplase. Între timp degetul său găsi ritmul corect, oftaturile ei Începură să fie Întretăiate de gemete, iar ea nu protestă când el Începu să-și frece organul Întărit de coapsa ei. Fima se Împăcase pe deplin cu dorința ei de-a părea cufundată În durere, până Într-atât Încât nu simțea că lenjeria Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai pierdem timpul. Hai să mergem. Vorbim pe drum. 30 Cel puțin pe cât posibil La ora cinci și un sfert Uri parcă mașina pe bulevardul Ben Maimon. Soarele apusese deja În spatele pinilor și al chiparoșilor. Dar o lumină cenușie ciudată, Întretăiată de licăriri vagi mai persista pe cer: o lumină care nu era nici cea a zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-a 240 înfundat la moșia lui socru-su al doilea... A luat-o de-a capu!... Bine că n-are și alți copii ... Cu gemenii, ce-i trage sufletul! . . înăbușite, încurcate, îngrămădite, noutățile de familie năpădeau abia acum glasul întretăiat de suflul astmatic al Linei. Cu familia, buna Lina rămăsese aceeași. Adăogase numai pe domnișoara Sia, despre care însă vorbea puțin. - Vezi! Trepte de. marmoră afară. Arhitecții ăștia! Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
naționalitate diferită. Poate că asta era o pârghie nesimțită care dezgrădina acordul lor bun. Cine poate ști! Astfel de căsătorii, făcute fie din amor, fie din calcul, au numai o parte limitată de înțelegere. Sunt ca două circomferințe care se întretaie pe o porțiune comună si rămân cu totul despărțite celelalte două spații: ale educației, ale amintirilor . . . Dacă cumva porțiunea de contact sufletesc sau de interese sufere pagube, cataclismul geometric al căsătoriei e deplin. Pe când în căsătoriile conaționale sufletele sunt discuri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar Gosseyn își desenă în carnet o schiță, marcând cu grijă fiecare tunel colateral. Cred ― își zise el ― că am făcut deja mai multe sute de metri pe sub pământ și acum mă aflu, undeva, în lungul rădăcinilor, care se mai întretaie. În realitate, sunt sigur că sunt pe undeva prin pădure." Până atunci nu se gândise la amploarea rădăcinilor capabile să suporte asemenea arbori gigantici. Dar aici, în acest labirint fără sfârșit, reieșea clar că rădăcinile erau pe cât de enorme, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu zilele de primăvară timpurie! Întocmai cum uneori" râsul se aseamănă cu plânsul, sau zorile cu amurgul! Aleea mă primește cu aceeași căldură ca și acum douăzeci de ani; iar grilajul ei mărunt, de trestie îndoită în semicercuri ce se-ntretaie, parcă îmi surâde ia fel de prietenos. De după o perdea de plopi uriași se ivește liceul, vechi de trei sferturi de veac, maiestuos și frumos pentru mine ca nici un alt liceu din țară. Oare nu el mi-a adăpostit opt
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
furiș două-trei lacrimi și spune încet, cu ton de mustrare părintească: ― Profesorii ar trebui să se gândească întotdeauna nu numai la materia pe care o predau, ci și la viața de toate zilele a școlarului... Și aici, abia stăpînindu-și emoția, întretăiat: Ar trebui să se gândească întotdeauna ceva mai departe de catedră și de zidurile liceului, să vadă că elevii de azi, mai buni sau mai slabi, sânt eroii de mâine ai țării acesteia, care, prin jertfa lor și-a altora
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se închide textul este o mise en abîme a unei fabule despre Vestul care și-a pierdut inocența. Călătoria către Gwendoline nu mai poate fi atât de simplă, de senină și de liniară. Drumul acestui pelerin al pustietății americane se întretaie cu viziunea morții și singurătății. Scrisoarea iubitei îndepărtate, citite și recitite de „omul de hârtie”, nu mai poate alunga gustul ruinei și al distrugerii. * L’homme des neiges (desenat de Milo Manara după un scenariu de Alfredo Casseli) cucerește pentru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de spațiu și de timp au cu totul alte conotații. Sau poate, cine știe, tot Învârtindu-se În jurul propriei cozi, a propriilor obsesii, ar fi putut să se trezească Într-un loc unde liniile de forță ale timpului prezent se Întretaie cu cele ale timpului trecut pentru a alcătui o buclă a viitorului, În care simțurile percep lumea după o cu totul altă logică, la prima vedere aberantă. În fond, medita Noimann, realitatea În care ne e dat să viețuim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]