1,080 matches
-
ursul pierdut îi reaminti că, în urmă cu o noapte, îl visase pe Rufus și, în vis, Rufus era fiul ei. Era un vis care-i revenea adeseori, dar despre care nu vorbise nimănui. Și mai avea o pricină,de întristare, ceva care se petrecuse tocmai în timp ce stătea la măsuța de pe promenadă, așteptându-l pe Brian. Un indian, sau poate că un pakistanez, un tânăr slab, cu barbă, se așezase la o masă în fața ei, în timp ce Gabriel citea Ennistone Gazette, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fată. Neașteptata lor scenă de dragoste se datorase faptului că amândoi erau deznădăjduiți. O deznădejde care le infuzase, amândurora, o nesocotință, o indiferență deloc tipice pentru firea lor. Pearl o așteptase întreaga zi pe Hattie, întâi cu încredere, apoi cu întristare și cu bănuieli crescânde. Încercase să-și ocupe timpul împachetând rochiile lui Hattie, dar se oprea întruna din lucru ca să se uite pe fereastră, așteptându-se s-o vadă venind în fugă, cu părul în vânt. O văzuse pe Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gânduri din cele mai neașteptate. O luptă surdă s-a declanșat înlăuntrul ființei lui. Cei doi principali inamici erau dorința lui arzătoare de afirmare și spaima în fața necunoscutului. Nopți de nesomn sau cu vise- coșmar. Autoîncurajări și neîncredere. Bucurie și întristare. Stări contradictorii din hățișul cărora nu știa încă să iasă. Se vedea uneori desenând prin aer grațioase obeliscuri, ramuri înfrunzite, ghirlande cu flori din fir multicolor, necunoscute fantastice păsări ce zburau cu aripi zăngănitoare. Toate aceste stranii apariții îl obsedau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
început să Se roage și mai fierbinte și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sînge, care cădeau pe pămînt. 45. După ce S-a rugat, S-a sculat, și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare, 46. și le-a zis: "Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită." 47. Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
jertfești Paștele în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, jertfele tale de oi și boi, în locul pe care-l va alege Domnul ca să-Și așeze Numele acolo. 3. În timpul sărbătorii, să nu mănînci pîine dospită, ci șapte zile să mănînci azimi, pîinea întristării, căci ai ieșit în grabă din țara Egiptului: așa să faci, ca să-ți aduci aminte toată viața ta de ziua cînd ai ieșit din țara Egiptului. 4. Să nu se vadă aluat la tine pe toată întinderea țării tale, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
cărui picioare sunt puternice ca Muntele Sionului, nu are nevoie de cârje; dar cel ale cărui picioare tremură, înaintează mai întîi cu cârjele și numai după aceea fără ele. Și Moise a spus lui Dumnezeu: "Inima mea este plină de întristare, pentru că poporul meu se va pierde. Pentru că ei sunt fără cunoaștere și nu pot să înțeleagă poruncile Tale. Ei sunt precum copiii mici, care nu pot să înțeleagă cuvintele tatălui lor. Dă-mi voie, Doamne, să le dau alte legi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de trup al femeiuștii, ușoară ca un gînd bun. Cum aș putea uita anii de ucenicie În filaturile morții!, cînd luam de unde era prea mult ― iubirea, și puneam acolo unde-i puținul ― Întristarea, acolo unde răsturnasem și eu Într- un pat, odată, pe o una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești, rupîndu-mi ața limbii tot Încercînd să-i gust carnea lemnoasă, arzîndu-i cu feștile smulse din incunabule juridice
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Israel a zis: "Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului, 27. și să le spui: "Așa vorbește împăratul: "Puneți pe omul acesta la închisoare, și hrăniți-l cu pîinea și cu apa întristării, pînă cînd mă voi întoarce în pace." 28. Și Mica a zis: "Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine." Apoi a mai zis: "Auziți, popoare, toate!" 29. Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
mormintelor scriitorilor din Bellu, Sf. Vineri, Străulești ș.a.m.d. Ele de ce să nu-și afle liniștea între coperte? În fond, ce mare distanță separă biblioteca și masa de scris de aleea X, figura Y, unde scapi, în sfârșit, de întristare și suspin!? 28 octombrie 2010 La urbanismul hărtănit, hărțuit și neiubit Nu știu ce mai așteaptă paseismul bucureștean de la edilii și arhitecții acestui oraș „neiubit“, cum l-a calificat Andrei Pleșu, vamă a netrebnicului hedonism oriental, raia bubos-carnavalescă, oropsită capitală impostoare (inițial
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
calitate a tristeții Știți bine că tristețea - ca și bucuria, resemnarea, extazul - cunoaște, slavă Domnului, destule grade de comparație. Există o tristețe bogată, a sufletului preaplin, cum se scrie într-un psalm arghezian: tristețea adâncă, metafizică. Există umori negre, devastatoare, întristări suave, dar și tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele de bufniță ori, dimpotrivă, nevropate și năpras nic răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a deșertului, care voia a face din fiecare din ei om mare, și sfârșea prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin străinătate, fără subzistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrân, și întristarea mea cea mare este că eu ajut de-a [o-]ngreuia prin nefolositoarea mea esistență. Nu crede însă cumc-o fac din impuls propriu. Deja de la al 14-a și pîn' la al 20-lea an* mi-am câștigat pînea singur
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
că aceasta e o contravențiune prevăzută cu penalitatea cutare, paragraf cutare, poate din procedura penală, prin urmare de-acu-nainte cată și nu mă mai îngîna. Mă întrebi ce voiesc și de ce sunt tristă? Am o mie și una de cauze pentru întristare și nici una pentru a fi veselă. Mă întrebi ce-mi lipsește - toate îmi lipsesc, dar mai presus de toate Tu ești care-mi lipsești. Deprinsă de copilă chiar a fi sub aripile cuiva, îndată după moartea lui tu ai venit
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
urmei, foarte asemănătoare cu măștile de carnaval, reproducând modelul cu fidelitate, dar și simplificându-l în același timp, și în fața cărora îți spui: "Mutra asta parcă mi-e cunoscută. Când portretul e gata, ca în astă-seară, îl arăt, plin de întristare: "Iată, vai, cine sunt!" Rechizitoriul a luat sfârșit. Dar, în aceeași clipă, portretul pe care-l întind contemporanilor mei devine o oglindă. Acoperit cu cenușă, smulgându-mi încet părul de pe cap, cu fața brăzdată de unghii, dar cu privirea pătrunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
unor personalități publice responsabile de administrarea proastă a vieții economice și sociale. Toate aceste ținte din „poligonul” în care își exersează verva imbatabilă, el le înveșmântează cu substanțiale doze de sarcasm, ironie, umor, condimente stilistice ce stârnesc adesea, dacă nu întristare, atunci zâmbete și hohote de râs. Arsenalul subiectelor prin care se „intoxică” textul dedicat preopinenților este vast: Zicala populară, aluzia la lucrări și autori celebri, recte Caragiale, patimi omenești, vicii la vedere sau ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
atîția ani În sfîrșit se ivea unul, ca și cum bietul Peter ar fi fost un turist bogat și prezența lui ar fi Îndemnat la o renaștere a acestei părți uitate a orașului. Dar și această Întîlnire a fost un prilej de Întristare; mai bine că Julius n-a acceptat invitația la sirop, fiindcă Îi era puțin greață și În afară de asta străinul mergea cu capul În pămînt. Numai bătrînelul era Încîntat. Și rămase cu zîmbetul pe buze cînd ei Începură să coboare printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-mi crească acțiunile, dar dintr-odată se Întristă fiindcă În fața lui, la altă masă, Juan Lucas e fără Îndoială mai bine conservat, am tot atîția ani cîte dungi are costumul meu, sînt o zebră bătrînă, dar băieții băgară de seamă Întristarea bruscă a tatălui lor, se uitară la șeful de sala și se repeziră cu toții, Într-un singur glas: ești din ce În ce mai tânăr, tată, ridicară tonul și băiatul cel mic, cel care urma să lucreze și el În curînd În biroul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi. 5. Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; și nimeni din voi nu Mă întreabă: "Unde Te duci?" 6. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. 7. Totuși, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. 8. Și cînd va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
cuvintele: "Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea;" și: " Apoi iarăși peste puțină vreme, Mă veți vedea?" 20. Adevărat, adevărat vă spun că, voi veți plînge și vă veți tîngui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21. Femeia, cînd este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22. Tot așa și voi: acum, sunteți plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăși, inima vi se va bucura, și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. 23. În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veți cere de la Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Artaxerxe, pe cînd vinul era înaintea lui, am luat vinul și l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2. Împăratul mi-a zis: "Pentru ce ai fața tristă? Totuși, nu ești bolnav; nu poate fi decît o întristare a inimii." Atunci m-a apucat o mare frică, 3. și am răspuns împăratului: "Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am fața tristă, cînd cetatea în care sunt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sunt arse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
în capul fiecăruia stăruia gândul că, ce ar zice acum, dacă ar putea nenea Fănică să se scoale și să vadă... Dar nenea Fănică dormea un somn liniștit și profund, mergând, astfel, acolo unde nu există “nici durere și nici întristare...” După ce i-au acoperit sicriul cu pământ, s-a strâns, după obicei, taraful satului, ca să-nveselească sufletul celui plecat... ... - Cât oi trăi pe pământ Am să beau și-am să mănânc, Am un fluier și-am să cânt, Inimă rea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
minte ideea sinuciderii. Însă, o atare acțiune presupune un curaj imens, o disperare ajunsă la paroxism, o scârbă colosală de viață și o dorință ardentă de a trece dincolo, pe tărâmul celălat, "acolo unde nu mai există nici durere, nici întristare", cum spune tatăl său în biserică. Ce are ea la ora actuală din toate acestea? Îi lipsește, în primul rând, curajul. Categoric că-i lipsește. Pentru că, dacă lucrurile ar sta altfel... A încercat altceva: să intre în cadrele securității. A
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
strânge iară Cum o făceau odinioară. Noi toți, ce am rămas aicea pe pământ, Mereu vom pune flori pe-al tău mormânt Și vom avea și doruri și suspine, Va fi tristețe fără tine. La ceas de taină și de întristare Noi îți vom pune pe mormânt câte-o floare. scump și drag, Noi te vom plânge pe acest meleag. Lângă părinți, doi frați și două surioare Ne veți trimite dor pe stele căzătoare. Scăpați de griji și de păcate, Veți
Adio, frate by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83175_a_84500]
-
la ceas de despărțire, Noi vom rămâne doar o amintire. Mormântul nostru pe veci va fi închis Și vom sfârși ca umbra unui vis Ca prieten știu că-ți este dor De viață, de soție, de pridvor Și ai multă întristare După cei plecați în depărtare.
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
să te duci decât cu multă încredere ca în fața unei mame bune și iubitoare, căci ea te primește oricând și îți alină sufletul, mângâindu-l cu privirea ei caldă și iertătoare. Ea ne ascultă și ne întărește nădejdea, ne alină întristările și ne ușurează suferințele, ne mijlocește iertare înaintea lui Dumnezeu și îi pare rău de fiecare cădere a noastră. Îi „curg” lacrimi alături de noi și se bucură cu noi. Chiar dacă dăinuie de peste patru secole, frumusețea icoanei Maicii Domnului “Cipriota” este
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]