1,754 matches
-
textual explicativ. Prezentativul IATĂ împarte un rol mai general cu (ACEASTA) ESTE: IATĂ trimite la cotextul anterior ca la o dovadă a lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re)prezentativă și o valoare enunțiativă bine detaliată de A. Rabatel: [...] voici/voilà [iată
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
amenința regimul. Trecerea la post-totalitarism este cîteodată descrisă ca liberalizare. Un termen mai apropiat ar fi decompresare, o relaxare a presiunilor represive ale regimu-lui totalitar. Deși a variat de la țară la țară, procesul a inclus "mai puțină cenzură a presei, întrucîtva mai mult spațiu pentru organizarea de activități autonome ale clasei muncitoare, introducerea unor măsuri legale de protecție pentru indivizi, cum ar fi habeas corpus, eliberarea majorității deținuților politici, întoarcerea exilaților, măsuri pentru îmbunătățirea distribuirii venitului și, cel mai important, tolerarea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de vedere legal. Alegerile libere datează de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și au fost organizate în anii dintre cele două războaie, guvernul răspunzînd în fața electoratului. În aceste țări democratizarea nu a necesitat inventarea de noi instituții; s-a construit întrucîtva pe moștenirea pozitivă a instituțiilor civice din trecutul apropiat. O oligarhie cu instituții civice slab dezvoltate întîmpină mai multe dificultăți în încercarea de deveni o democrație stabilă. Societățile din zona mediteraneană aveau instituții etatice fragile, la începutul secolului al XX
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
acesta. Din moment ce numeroși Maeștri Reiki au fost Învățați În maniera „modernă” a cursurilor scurte, durînd de la o zi la trei zile, aceștia folosesc simbolurilor Reiki Tibetane (descoperite de William Rand), care aduc cu ele o energie vindecătoare nemaipomenită, ce este Întrucîtva „mai aprigă” decît energia foarte blînd curgătoare Reiki Usui. Se pare că aceste simboluri stimulează și potențează așa-numita Kundalini (o energie spirituală și sexuală foarte puternică acumulată În chakra bazei, numită uneori „puterea șarpelui”, care este minunată și plină
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
În ziua de 25 august 1938, a apărut prima oară cotidianul Magyar Nemzet, care, pe toată durata războiului, a afișat acele principii liberal- conservatoare care se situau în flagrantă opoziție cu Germania nazistă, dar și cu politica guvernării maghiare, deși întrucâtva mai ambiguu. În ziar scria multă lume, de la populistul Szabó Zoltán sau conservatorul Szegfű Gyula, până la rasistul Lendvai István și Devecseri Gábor, devenit mai târziu comunist. Nu e de mirare că tonul publicației a stârnit repede antipatia guvernului german și
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
variată despre cazurile în speță. Înainte de toate trebuie să precizăm că, într-adevăr, asemenea demolări de biserici au avut loc. Datele cu privire la numărul bisericilor greco-catolice și ortodoxe construite între 1918-1940 pe teritorii care, mai târziu, s-au înapoiat Ungariei, diferă întrucâtva: secția "Naționalități" a oficiului prim-ministrului avea alte cifre (463 biserici, dintre care 272 greco-catolice și 191 ortodoxe) decât specialiștii Ministerului Cultelor și Educației (416 biserici, dintre care 237 greco-catolice și 179 ortodoxe). În orice caz, construirea de biserici era
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
făcut și și-au găsit universul; și nu l-a putut uita niciodată Julius nici pe Rex, "câinele său". Așa că, în pofida oricăror sfaturi de bun simț, a insistat pe la oficialități să poată să treacă în republica soră, să-și consoleze întrucâtva unchiul (sau mătușa?) după ireparabila pierdere, să se joace cu Rex și să se cațere acum bărbat în toată firea în imensa coroană a nucului. Așa că, în pofida oricăror sfaturi de bun simț, a insistat la oficialități atât de mult, până
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
expuse într-o manieră relativ formalizată, segmentându-se materia de studiu în două categorii analitice: -efectele educației asupra veniturilor și creșterii; -efectele sănătății asupra veniturilor și creșterii economice. Capitolul al 4-lea - Analiza contribuției capitalului uman la dezvoltarea economică -, propune, întrucâtva, verificarea teoriei capitalului uman, prin evaluarea realităților economice. Este luat în considerare cazul țărilor din Asia de Sud-est, cel mai frecvent comentat în privința performanțelor dezvoltării economice în perioada postbelică. Datele statistice și structurile existente permit analiza relativ riguroasă a contribuției capitalului uman
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
doua, prin și în vederea Judecății; prima este o înviere a celor fericiți, a doua, a celor nefericiți. Prin această distincție este de fapt valorificată la maximum cea dintâi înviere, cea a sufletului prin botez, importanța celeilalte, cea a trupului, fiind întrucâtva diminuată. În concepția lui Augustin, învierea spre Judecată nu există decât pentru „eșecurile” învierii baptismale. Sufletele tuturor oamenilor sunt moarte, atât din pricina păcatului originar, cât și din cauza păcatelor personale. Isus a murit prin trupul său, pentru ca noi să putem renaște
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
complicațiile astea, gen conturi, comitete și miliarde de canale" (forum.undernet.org); "marii corupți (...) sunt ăștia tip Becali" (gandul.info). 11 Interpretarea categorizantă este aproape imposibilă în cazul numelor de rudenie cu referent individualizat și ancorat deictic. 12 Exemplul este întrucâtva ambiguu, în măsura în care numele propriu e o contaminare de două nume, putând trimite la doi referenți. 13 Ceea ce confirmă, la distanță în timp, asocierea pe care o făcea DA între antonomaza pluralului și cea marcată prin alde: "Și în cazul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Ursa Mare, / Pe țărmuri înghețate de gerul cel cumplit” (Tristele), domnul eoria Zilieru, adaptat perfect mediului oarecum sociabil al Țării de Sus a Moldovei, se află chiar în inima rrsei Mari, îmbrățLșat de lumina ei divină. și dacă ne apropiem întrucâtva de binecunoscuta legendă biblică, putem afirma, fără tăgadă, că Omul și Poetul eoria Zilieru, deopotrivă, se află sub protecția Divinului Iisus, a Sfântului Gheorghe - patronul d-sale și-n ”umbra lyrei lui Orfeu”. „7ăiată-n piept de coastă de-o țărănească
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
adâncurile sufletelor noastre...”, pentru că în grădina naratologicului, „cuvintele sunt forțe, au magnetismul și vraja lor” (Ion D. Sîrbu). „Pagina albă” a viitorului va putea fi completată cu mai multă acuratețe doar atunci când, stăpânind trecutul, ai forța să bătătorești prezentul, întrezărind, întrucâtva, necunoscutul. Pentru Stelian Țurlea, trecutul istoric este lacrimă arzândă. Ni-l confirmă recentul roman Trei femei *. Un adevărat „exercițiu de dezgolire” (I. D. Sîrbu) de caractere. Nu ni se dezvăluie ca un roman puzzle, cum am fi tentați să credem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în fond, orice lectură naște Ideea (ca să ne-amintim și de Camil Petrescu), iar Scrisul - va „traduce actul intim al creației” (Radu Stanca). Așadar, eseistul Livius Ciocârlie ne oferă plăcerea lecturii unui jurnal, un tip de confesiune elevată care seamănă întrucâtva cu lunga aventură a bobului de grâu „însămânțat în pământ, în întuneric și frig”, murind apoi, pentru „a da naștere unui nou germen...” (Omraam Mikhaël Aïvanhov) Plecând de la această legendă biblică, aș zice (fără să exagerez) că gurnalul plăsmuit „la
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
trebuie să știi că în mare parte nu e meritul tău... ci... le datorești... părinților, moșilor și strămoșilor...” 6 Așadar, tabla legilor creștine l-a căOăuzit până-n clipa hotărârii Divinului. Cuvântul îi va fi singura armă prin care se descărca întrucâtva. și-aceasta o dovedesc miile de pagini lăsate posterității. Firește, a fost conștient că „Nu totul trebuie rostit (a se citi, și scris), că „există și adevăruri pe care e bine, chiar recomandabil, să le ocolim...” Din masivitatea de documente
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
drama Maestrul. Un element de originalitate în această compoziție este impresia de „desen animat” care „se încarcă de semnificații sub creionul lui Ionesco...”, concluzionează coordonatorii ediției. Iată cum desenele sale devin adevărate experimente vizuale, care au darul de a înlocui întrucâtva învăluitoarele replici-jocuri de cuvinte, cu personaje-figurine, schematic, vizualizați prin contururi comune, și totuși distincte, prin comparație cu Dupont, Durand și Martin - îmbrăcați la fel sau cu Nostima Doamna, din Scenă în patru. „Replicile-ecou” și încrustațiile picturale transpar în perfectă similitudine
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
replică la Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. De altminteri, articolele și cărțile publicate acum cuprind în mare parte fragmente ale viitoarei Istorii... . Impune exclusiv criteriul estetic în evaluarea scrierilor literare, dar și un mod întrucâtva inedit de a citi literatura, adică dinspre prezent spre trecut, ajungând, bunăoară, la paradoxul unor „influențe” inverse. Primește o bursă de studii în Germania de Vest, i se permite plecarea în 1980 și rămâne în exil până la sfârșitul vieții. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
exponent al Umanității: „Ca să pot apăra mai bine această viață,/ transmiteți-mi întreaga voastră spaimă.” De moartea soției sale, pictorița Florica Cordescu, este legată scrierea unui volum, Elegie pentru floarea secerată (1967), cu un lirism, în tonalitate de lamento, amintind întrucâtva litaniile argheziene. Amintirile trăite sau visate sunt umbrite de viitorul devenit acum imposibil: „Tot ce nu am făcut/ când mai erai/ putea să fie o stea/ și este un scai.” Chiar și lucrurile care au aparținut celei pierdute vibrează dureros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
realității fundamentale, constituie programul teoretic și de transpunere în viață a însuși filozofului din Stuttgart. Așadar, cînd Hegel se exprimă astfel: "la hinduși există și această conștiință a ideii supreme" sau "acest Idealism există în India" este un mod greșit întrucîtva de a se exprima; ar fi fost mai bine să spună: aici, în India, eu, Hegel, ajung la idealism și la conceptul de Idee supremă (chiar dacă expresia și o parte din speculația respectivă îi puteau proveni de la Heraclit, Platon și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
noii "religii" a fost Hegel însuși. El era convins de faptul că a întrecut în filozofia proprie oricare altă filozofie și religie și că putea astfel să lanseze fundamentul pentru filozofia unică (depășită, de-acum Religia) a omenirii. Hegel este întrucîtva discret în această privință, deoarece lasă altora sarcina ingrată de a decreta moartea zeilor: într-adevăr, la asta se va gîndi Nietzsche (1844-1900), care în confirmarea decesului zeilor, se va simți la un moment dat în măsură să proclame noua
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de a ridica viața tuturor viețuitoarelor: Pe Yăma, zeul morții, Slăviți-l în cîntare! Nu-i zeu ca el de mare, Căci el doar trage sorții Vieții facla torții La tot ce e suflare. [25] De aici s-ar putea întrucîtva deduce că moartea e de dorit pentru muritori și s-ar putea, deci, stabili un punct de contact cu gîndirea greacă respectivă. Ba chiar, alteori, se afirmă categoric: "negreșit fericirea cea mai mare a omului este moartea" (326, 11); deoarece
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cusururile maestrului trebuie criticate" (328, 7). Puterea înțeleptului este de-a dreptul cosmică: Răsară o sută de sori, răsară o sută de luni; fără puterea cuvîntului înțeleptului, nu se poate alunga întunericul minții" (334, 14). În paranteză fie remarcat că, întrucîtva similară în ce privește îndeosebi "știința" este puterea atribuită poeților: "Ceea ce nu știu soarele și luna, ceea ce nu știu yoginii, ceea ce nu știe însuși Brahma, acest lucru îl știe poetul de la sine" (335, 7). S-ar putea vedea în atare cugetare o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
febrilități reformiste (altminteri, monarhist) intră în contact cu cercurile socialiste. Cu banii primiți de acasă, editează o revistă de profil marxist, „L’Ère nouvelle” (1893-1894), în paginile căreia sunt inserate texte ale unor personalități de rezonanță. Se afirmase și el întrucâtva, nu numai prin spiritul lui de farsă. La Bruxelles prezidează primul congres internațional al studenților socialiști. E prezent, cu puncte de vedere îndrăznețe, într-o seamă de publicații franțuzești de antropologie, sociologie, drept ș.a. Revenit în țară la finele anului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
nu este în întregime nouă pe Pământ. Mitul și intertextul ne ajută să ieșim din situație [!], fie că suntem creatori de opere sau doar de amintiri. Mijloace de eludare a prezentului și a propriei condiții, mitul și intertextul comportă consecințe întrucâtva similare în dialectica sacru/profan. Omul modern (în urmă cu jumătate de secol contemporan cu Mircea Eliade), ca și cel postmodern, ilustrează nevoia de a fugi pentru a supraviețui: Dar "ieșirea din timp" realizată prin lectură îndeosebi prin lectura romanelor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
seamănă cu cel pe care îl generează programul EDITE, produs de ITEM. "Compenetrația regnurilor și ideea transformistă ce se desprinde din [Avatarii faraonului Tlà] putea să-i vină lui Eminescu de oriunde, dar e de crezut că l-a înrâurit întrucâtva și panteismul goethean din ciclul de poezii Gott und Welt, unde ideea treptelor, gândite, nu-i vorbă, mai mult logic decât naturalistic, se exprimă prin imaginea cercului"(ibidem, 306). Demersul călinescian ar fi putut determina orientarea discursului critic către hermeneutica
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nucleul intertextual și se lasă cuprins de voluptate.] El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 43). 4. Reintegrare într-un timp primordial. Repetarea intertextuală produce un efect similar întrucâtva celui din registrul mitic. Este vorba despre contemporaneizarea lectorului / scriitorului cu illud tempus. Reeditarea nu este nici pentru MER totală: dacă ne vom gândi, de pildă, la evenimentele actualizate printr-un ceremonial, vom accepta realitatea că secvența derulată în altar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]