786 matches
-
supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în partea cealaltă a orașului și nu aveam cum să mă cufund în hăul de beznă deschis lângă Cercul Militar. „De-acolo va veni Moartea mea, dinspre Cișmigiu“, mi-am spus amuzat de o astfel de năstrușnicie. Eram obișnuit cu întunecimea orașului. De mult nu-i mai văzusem luminile nopții. Mi-l aminteam doar iluminat cândva feeric în ajunul sărbătorilor de iarnă, mai ales, cu Bulevardul strălucind sub candelabre de lumânări și de coroane arzătoare, un râu de lumină până în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva, zorind spre „Gambrinus“. Trec pe lângă mine - cel încă rămas în ușă, ezitând să se ducă la masa sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă aș fi ieșit din mine, aș fi colindat speriat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
însă, la fel, când m-am trezit în dimineața următoare, nu simțeam că aș fi avut parte de o noapte deosebit de liniștită sau de energizantă. Mă simțeam ușor nefiresc, de parcă un lucru indecent s-ar fi petrecut în orele de întunecime, ceva în care aș fi fost implicat cumva, dar de care nu-mi aminteam. Dar nu gândul la revelația din ziua trecută era cel care mă deranja - ciudat, ținând cont de forța și claritatea cu care mă atacase în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iau de la SavaMart. Puteam trece cu ușurință pe acolo în drumul meu spre Lincoln’s Inn, s-o salut vesel pe prietena mea cea grasă și să-i aduc un pic de lumină în viață înainte de a mă-nchide în întunecimea tribunalului numărul 4, secțiunea familie. Dac-aș fi știut, dacă m-aș fi gândit, câtă nefericire și câte complicații ar fi putut fi evitate! Dac-aș fi lăsat lucrurile în pace în dimineața aceea, poate că toată povestea nefericită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
treptat cele șapte brațe ale stelei, rămânând să deseneze rețeaua imprecisă a străzilor pustii doar iluminatul public slab pe care nimeni nu-și aminti să-l readucă la normalul din fiecare noapte. Vom afla până la ce punct trăia orașul când întunecimile intense ale cerului vor începe să se dizolve în mareea domoală de albastru profund pe care o vedere bună ar putea deja s-o distingă urcând de la orizont, atunci se va vedea dacă bărbații și femeile care locuiesc în apartamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
De la proclamarea Regatului României 16 De la introducerea în România a luminii prin electricitate 14 ECLIPSE Două eclipse solare inelare, care nu vor fi vizibile în Europa. Nici una lunară. Prima eclipsă solară inelară are loc la 19 ianuarie (1 Februarie): începutul întunecimii la 7 ore și 23 de minute seara. Sfârșitul eclipsei la ora 1 și 9 minute dimineața. E vizibilă în America Centrală, America de Sud afară de vârful estic și sudic al Capului Horn, coasta estică a Argentinei și partea sudică a Oceanului Atlantic, precum și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
E vizibilă în America Centrală, America de Sud afară de vârful estic și sudic al Capului Horn, coasta estică a Argentinei și partea sudică a Oceanului Atlantic, precum și în sud estul Australiei. A doua eclipsă solară inelară va avea loc la 17 (29) Iulie. Începutul întunecimii la ora 3 și 2 minute după-amiază. Sfârșitul eclipsei la ora 8 și 52 de minute seara. Va fi vizibilă pe coasta vestică a Africii, în partea tropicală a Oceanului Atlantic, în partea de sud a Americii de Nord, în America Centrală și în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În avion toate sunt sublime. Și zborul și frica. Multe gânduri tulburătoare mor fără să cunoască botezul cernelii. Resemnarea nu este decât un surogat de înțelepciune. Cinstea continuă să fie plumb în aripa consacrării. Am impresia că cele mai apocaliptice întunecimi sunt dosite în om. Omul nu a reușit să extragă încă din singurătate chiar toate parfumurile. In "Miorița" e ca în viață : virtutea se află în minoritate. Oboseala este generată de insatisfacții, nu de muncă. Misiunea unor critici e să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Moartea e ca securitatea comunistă : tot timpul e cu urechile pe noi. Unii și cavoul și-l fac din marmură furată. Am impresia că marile revelații vin în pragul morții când nu mai pot fi povestite. Misterul încearcă să mascheze întunecimea și vidul de dincolo. Moartea stopează foamea de timp. Până și moartea este o ieșire. Dar din viață. Viața este chinul de care ne vine îngrozitor de greu să ne despărțim. Răstignirea a evoluat spre sinucidere. Plăcerea morții e să-și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
CAPITOLUL I Între viață și moarte er năpraznic. 1876... noaptea înspre Bobotează... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios care îngheța nările. Nori grei fugeau învălătucindu-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul de geam lat de-o palmă, pâlpâia o lumină palidă. Fumul din hogeag, învăluit de vânt, părea să-l bage înapoi în vatră. Înăuntru, în casă era frământare mare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clar... fără bătrânul Toma, care cu Anuca l-au crescut și de care era legat, numai cu Anton, lupul n-ar fi mers. Înnoptase. Luna încă nu răsărise... Sus, cerul cu stele, atârnat deasupra Văii Elanului, pulsa când scânteieri, când întunecimi, ca o inimă, prin care curgea sângele nopții. Din beznă... stoluri de umbre zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot, pe poteca umedă de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne peste pădure. O bufniță solitară pufnește neîncetat. Apoi, prin copaci se aude când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste codrii până se stinse, și se făcu liniște, o liniște grea și dureroasă. După o vreme lupul răspunse cu un ăuit prelung, altfel ca celălalt ..și-l frânse brusc, după care nu se mai auzi nimic. Fu înghițit de întunecime. - Ei vezi, măi Antoani, el nu vre‟ vorbi, el vre‟ să știi că sâmțăști. - Suru‟i un lup, altfel... altfel ca ceilalți, nu seamănă cu ei! ...zise Anton. După ce Anton și Toma l-au dus în pădure, multă vreme n-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lumii... e la moartea bătrânului Toma, amărala din sufletul lui Anton nu se domolise încă... Doar umbletul necontenit prin pădure i-o mai domoli. Încă nu se așternuse zăpada... Noaptea de decembrie, pe cale de a se sfârși, era de o întunecime ciudat de palidă, în care doar pădurea de stejari brumării, rece, se arăta uriașă. Zorile se apropiau... Aerul deveni proaspăt și pătrunzător și sub asprimea lui te făcea, parcă, să-l resimți cu o tărie mai mare. Anton, pădurarul, mergea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
limpede și rece. Pădurea se trezea.. O bufniță pufnea tihnit... poate mulțumită ... Ea este pasărea înțelepciunii. Apoi, luna intră încet în conul de umbră, până când se țesu peste părul de pe spinarea sură cu dungi roșcate, ca o pânză de argint. Întunecimea molcomă a pădurii îl primește în sânul ei...îl înbrățișează plină de iubire, îl învăluie cu totul... A dispărut.. Anuca își frecă ochii, buimacă, ca după un somn lung...ca după o vedenie... În urechi stăruindu-i încă propriul glas
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să Istorisiri nesănătoase fericirii 167 distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prelungeau peste deșert ca și cum ar fi vrut să atingă marginea zării; și nopțile parfumate și dense, la lumina focului, repetând neobosit legende deja știute. Le era frică de harmatan, care vuia când sufla, și de secetă; iubeau întinderea fără vânt, întunecimea norilor care se deschideau pentru ca pământul să se acopere cu un covor verde de acheb. Capra care murea, tânăra cămilă care în sfârșit rămânea grea, plânsul celui mic, râsul celui mare, geamătul de plăcere al Lailei în penumbră... Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
știe exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a fi călcat de un mare camion de gunoi, și dispăru în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zonă de mare lux chiar lângă plajă și faleză, fusese printre primele care suferiseră efectele revoluției și, cuprinsă de flăcări în miezul unei nopți întunecate, arsese până în zori fără ca vecinii sau pompierii să îndrăznească să stingă focul, știind că în întunecimea pădurilor din apropiere se ascundeau franctirorii naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acestea, se gândi Myatt: toate știau ce Înseamnă o plimbare și dacă nu le plăcea cum arătai, spuneau că tocmai sunt obligate să se Întoarcă acasă. Dar Coral Musker voia să se plimbe. Era de acord să-l Întovărășească În Întunecimea mașinii, cu felinarele, hotelurile și casele rămânând În urmă și copacii apărându-le-n față ca niște siluete de hârtie În lumina verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aviditate: — Lăsați la o parte chestia cu bunătatea. Mai spuneți-mi o dată cum că sunt drăguță. Mabel Warren se arătă de acord cu totală convingere: — Scumpa mea, ești superbă! Uluitoarea aviditate cu care o privi fata era mișcătoare și prin Întunecimea urbană a minții lui Mabel Warren trecu cuvântul „virginitate“. — Nu ți-a spus nimeni asta niciodată? Dornică și nevenindu-i să creadă, Mabel Warren o imploră: — Nici măcar tânărul tău prieten din vagonul-restaurant? — Abia de-l cunosc. — Cred că dovedești Înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adânci în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]