743 matches
-
rurale, nu e un lucru neobișnuit să vezi "tinere fete plimbându-se sub clar de lună cu iubiții lor sau însoțindu-i la pescuit sau petrecându-și ore întregi alături de ei pe veranda casei, făcând planuri de viitor"23. Când întunecimea prielnică a nopții le ferește de privirile părinților, ele primesc "sărutări și îmbrățișări pe care le întorc însutit"24. Aceste obiceiuri îl umpleau de uimire pe călătorul francez al perioadei respective. Chiar și noi putem fi surprinși astăzi, având în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
început și el să râdă. Râdeau de mine: de ce, habar n-aveam". Și în acest caz, tânăra Simone de Beauvoir, care nu știa decât ce aflase din lecturi, este incapabilă să interpreteze întâmplarea: confundă gestul ilicit al pipăirii favorizate de întunecimea sălii cu intenția de furt al poșetei. Era abia a doua oară când tinerei i se permitea să meargă la cinema. Odată cu filmul, este și ea proiectată brusc în lumea modernă... După un timp, pe perioada vacanței de vară petrecute
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să le implor să arunce niște apă peste focul ce mă ardea"... Acest supliciu trebuie să fi fost plăcut. Căci chiar a doua zi, tânărul o duce pe Louise la cinema să vadă un film cu Charlie Chaplin. Profitând de întunecimea sălii, încearcă s-o prindă de mână, cu un gest devenit de-acum obișnuit și care are avantajul de a rămâne discret, nevăzut și neștiut de nimeni. Semiobscuritatea încăperilor întunecate ferește de privirea celorlalți, ca și de propriile scrupule. Cu toate că
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tineri atrași unul de celălalt pot părăsi centrul pistei de dans, retrăgându-se către margine, într-un ungher întunecat. Asta fac, în seara aceea, Bab și flirtul ei. Chipeșul François o trage după el în bucătărie, "care era cufundată în întunecimea cea mai nepătrunsă", iar aici se arată mult mai "iubitor". Cum Bab poartă o rochie de păstoriță stil Ludovic XV, cu decolteu larg, François îi sărută mereu gâtul, porțiunea unde începe pieptul. Ba chiar încearcă să-și bage mâna în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nevinovate. El împinge la extrem în egală măsură ideea de perversitate a flirtului adolescentin. Subliniază toate contradicțiile acestuia, derivele sale moderne, și mai cu seamă "atrocitatea absolută, [...] iremediabilă". Înfățișarea pe care o dă romancierul acestui joc amoros este de o întunecime radicală. Se situează la antipodul florii albastre sau al nuanței roz pastel care tinde se să impună în Franța începând cu anii '30. Descrierea făcută de Styron ține de caricatură, de satira mușcătoare. Cu toate acestea, și el, ca toți
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ranchiuna acestui personaj răuvoitor se trage din propria aspirație zadarnică la gloria literară, umbrită de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește cu ușurință faima, fără a fi chinuit de caznele travaliului poetic : Ah ! El e de vină/ Că din întunecime nu pot ieși-n lumină/ .../ Și însă ce-i Horațiu ?... Un om fără simțire,/ Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al furorei spasm,/ Nu un poet de frunte cu turbă și sarcasm.../ El
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
credință pe pământ?» (Lc 18,8). Și cui i-a fost încredințat acest tezaur de adevăr, cine este purtătorul de cuvânt al acestui capital neatins dacă nu noi, cei pe care Sf. Ecaterina din Siena ne numea «administratorii Soarelui»? Dacă întunecimile au învăluit pământul, nu este vina soarelui care strălucește, ci a norilor tărăgănelilor și a lâncezelilor noastre, care au interpus un paravan între Izvorul luminos și pământ. 5. O invitație decisă La rândul său, cardinalul Elia Dalla Costa, într-o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mizerabil! Vezi cum, gândindu-Se chiar la tine, parcă Isus îți repetă anume cuvintele înainte-mergătorului Său: «El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez» (In 3,30). Orgoliul ne împiedică să înțelegem aceste transformări dumnezeiești, țintuindu-ne în întunecimile unui egoism neadaptabil oricărei dăruiri de iubire adevărată. 18. Lăsați-mă împreună cu Iubirea infinită!... Toți își ridică mâinile asupra mea biată ființă umană. Toți se laudă cu drepturi, drepturi intransigente, totalitare: drepturi peste inteligența mea, drepturi peste conștiința mea, drepturi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
prin a doua naștere: cea spirituală. Așa se explică vibrațiile ce le simțeam deasupra creștetului. Primisem noi, dar necesare detalieri ale răspunsurilor la sâcâitoarele întrebări mentale! Cât de luminoasă devenise sala aceea de la subsol ce mă intrigase la început cu întunecimea ei! Cât de apropiați de suflet îmi păreau acum străinii de mai devreme! Câtă iubire primeam și ce intensă era iubirea pe care, la rândul meu, o emiteam fără restricții! Cât despre ură, invidie, răzbunare, mânie, egoism... cine-și mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
poezia populară, doinele...” „Țăranul român este artist din instinct”, concluziona autorul și perora în continuare: „Trebuie să vezi pe țăran acasă la el, în fundul satelor depărtate, ascunse în văgăunile întunecate ale munților Carpați, unde legendele vechi mai plutesc încă în întunecimile tăcute ale pădurilor...” Iată și cum scrie D. Frunză la 7 august 1921 în Dreptatea, despre tineri care căutau fericirea în alte țări ale lumii: „Foaie verde de negară / Mult te iubesc, dragă Țară / Dar atât m-ai necăjit / Până ce
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Astra”, 1924 * Kalendar „Vatra” , Cernăuți,1925 Kalendar „Vatra” , Cernăuți,1925 * Calendar creștin pe anii 1938-1944 Calendar creștin pe anii 19381944, tipărit de Mitropolia Bucovinei la Tipografia Mitropolit Silvestru, proprietatea Societății pentru cultură, Cernăuți, Piața Unirii nr.3. Cuprindea: Pascalia anului, întunecimi de soare și de lumină, sărbătorile mutabile, posturile anului, date despre familia regală a României, sărbători naționale și dinastice. După calendarul propriuzis urma partea literară a publicației referitoare la înfăptuiri bisericești, lăcașuri de cult (Biserica neamului din Rădăuți), despre bisericile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
titlul „Regele României” 1882), înființarea Societății „Școala Română” în Suceava (1883), înființarea Societății Doamnele Române în Cernăuți (1890), înființarea internatului pentru studenții români în Cernăuți (1896) Prima parte cuprindea calendarul propriuzis, cu zilele și lunile anului, Pascalia, sărbătorile mutabile, posturile, întunecimele de peste an, iar partea a doua, cea literară, începea cu dr. Aurel cavaler de Onciul și Vasile Marcu, text și foto, urări la nunțile țărănești în Bucovina - culese de Valerian Dugan Opaiț, proză, semnată de Andreiu Rădulescu, M. Stroescu, Nicolai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
încet chiloții și i-am întins pe balustradă, la uscat. Am sorbit din pahar, după care am dat peste cap o înghițitură mare. Am inspirat adânc și mi-am aruncat o privire în depărtare, spre pădure. Noaptea se scălda în întunecime, iar întunericul era amețitor. Sunetul vântului păru să se amplifice, când l-am văzut pe Victor stând din nou în picioare, privind fermecat spre pădure, vântul călduț vălurindu-i blana aurie. Am privit și eu spre pădure, atras de întuneric, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Un topos comun descântecelor și baladelor despre cele trei surori nubile îl constituie spațiul silvestru misterios: „Joi de dimineață,/ Pe rouă, pe ceață,/ Trei surori la flori,/ Ele mi-și pleca,/ La flori să culeagă/ Din Pădurea Neagră” (Orlea - Gorj). Întunecimea absolută conține ideea întoarcerii la gestație, dar trimite și la șederea în infern, cu atât mai mult cu cât este un mediu omniprezent în descântece pentru boala numită bubă neagră: „S-a luat omul negru,/ Ponegru,/ De la casa neagră,/ Poneagră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bătut, el pe cine mai învinge, cu distracția lui cum rămâne, s-alege praful?... Totuși, tovarășul Cameniță dorea să continue jocul, presimțea el niște promisiuni grozave în cazul ăsta, sigur era un caz interesant, sigur puștiul avea niște ascunzișuri, niște întunecimi pe cinste, acu totu era s-ajungă el, Cameniță, la ele. Drept care șeful regiunii a schimbat tactica: s-a îmblânzit. Da, ajunsese și el la asemenea performanțe, subtilități, rafinamente: uneori punea catifea peste brutalitatea lui fără de margini. Brusc, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am tot cântat asta, iar zgâlțâiturile trenului îmi ritmau cântecul. Abia când s-a făcut zi și femeia-samovar încă mai sforăia, am îndrăznit să sper că cei doi civili nu vor mai intra peste mine, pentru că pierduseră ocazia oferită de întunecimea nopții. M-am furișat la WC să iau de-acolo scrisorile. Din cauza cămășii albe de noapte a Ingăi Wenzel în drum spre Rimini mi-a revenit în amintire și călătoria aceea nocturnă însoțită de spaima de moarte. Mai târziu am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și, pe de altă parte, ceea ce-i este plăcut lui Dumnezeu, Domnul nostru, pe dată am început să fiu atent și să vreau să ajung pe placul lui Dumnezeu, Domnul nostru; cu aceasta, au început să se îndepărteze de mine întunecimile și mi-au dat lacrimile din ce în ce mai mult și m-a părăsit orice voință de a mai spune liturghii în acest scop; în schimb, când mi-a venit în gând să spun trei liturghii în cinstea Preasfintei Treimi pentru a aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
frică de consecințe. Nici nu știu de ce am făcut-o. - Care consecințe? Nu vezi? Gata, s-a terminat! - Și-atunci? Am ajuns? - Nu încă, dar am trecut ce-a fost mai greu. Ce ciudată este lumea!, zise Alin. E o întunecime goală uneori, iar noaptea asta pare să fi învăluit în ea toate câte sunt. Dacă priviți cerul, parcă toate se mișcă și acolo, iar întregul Univers e într-o continuă mișcare și schimbare, iar noi niște fărâme manevrate la rândul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Caragiale împru- mută mult acestui context politic prin excelență coercitiv, absurdist și deformator. Opera lui Caragiale devenea, ast- fel, la rândul ei un interpretant, o lentilă prin care criticul literar privește timpului său sesizându-i sumbra nebu- lozitate, grotescul imund, întunecimile abisale. Pintilie realizează o „anamenză”, - termenul este între- buințat de către Horia-Roman Patapievici în contextul configurării unui profil identitar - sondând psihismul abi- sal al României profunde prin intermediul operei scrii- torului I.L. Caragiale. Scrisoarea lui Pintilie care conține o trecere în revistă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mă revolt În fața acestei stări de lucruri. Simt nevoia să-mi scot această revoltă În exterior și să Îngrădesc natura. Mintea mea a făcut, În repetate rânduri, eforturi uriașe pentru a putea distinge și cea mai vagă licărire personală În Întunecimea impersonală dintre extremele vieții mele. Faptul că această Întunecime este produsă doar de zidurile timpului ce mă despart pe mine și pumnii mei zdreliți de lumea liberă a atemporalității este o convingere pe care o Împart bucuros cu sălbaticul pictat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să-mi scot această revoltă În exterior și să Îngrădesc natura. Mintea mea a făcut, În repetate rânduri, eforturi uriașe pentru a putea distinge și cea mai vagă licărire personală În Întunecimea impersonală dintre extremele vieții mele. Faptul că această Întunecime este produsă doar de zidurile timpului ce mă despart pe mine și pumnii mei zdreliți de lumea liberă a atemporalității este o convingere pe care o Împart bucuros cu sălbaticul pictat În cele mai țipătoare culori. Am călătorit Înapoi În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rămăseseră de trăit. Îmi amintesc În mod deosebit răcoarea și ambianța sonoră a acelui loc, dalele ca o tablă de șah din hol, zece pisici de porțelan Înșirate pe o etajeră, un sarcofag și o orgă, lucarnele și galeriile superioare, Întunecimea colorată a unor Încăperi misterioase, garoafe roșii și cruci răspândite peste tot. 3 Carl Heinrich Graun avusese În tinerețe o voce frumoasă de tenor; Într-o noapte, când trebuia să cânte Într-o operă compusă de Schurmann, capelmaistrul de la Brunswick
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu destulă siguranță, suprafața următoarei trepte primea talpa Încrezătoare a copilului orb; era de-ajuns să ridici piciorul puțin mai sus decât de obicei, ca să nu izbești cu degetele treapta următoare. Această ascensiune lentă, ca de somnambul, efectuată Într-o Întunecime autoimpusă, comporta câteva plăceri evidente, cea mai mare era aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică plăcută, Îți contractai puternic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care pivnița, beciul, juca un rol atât de important într-o gospodărie. Câte și mai câte nu se băgau și nu se scoteau în și din ea (sau el), câte și mai câte nu se puneau, nu se păstrau în întunecimea aceea - răcoroasă vara, călduroasă iarna. O ușă „culcată”, formată din două canaturi, belciuge groase, un lacăt enorm, de dimensiuni neobișnuite: așa arăta intrarea în pivniță, când pivnița era încuiată. Ca în acea dimineață de iarnă deosebit de friguroasă în care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]