1,988 matches
-
ce-l cheamă și pe el. Doruri, nostalgii, tânguieli, dureri și pătimiri. Poate că numai așa va ajunge la un oarece liman, la niște certitudini, la starea de lumină. Tot așa, acest episod poate prefața alunecarea iremediabilă Într-o deznădejde Întunecoasă, fără seamăn. Dar nu, noile Înțelesuri la care ajunge Îl Întăresc și-l fac să meargă cu râvnă mai departe, indiferent de greutăți și povârnișuri. Sentimentalisme și lamentații ieftine - ar spune un spirit cultivat! Dar v-ați pus problema că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Închiși În Oratoriile lor particulare, meditează asupră-i și manipulează substanțele extrase din el, arareori privind În sus spre Candelele Cerești și chiar și atunci cu o relativă indiferență. Pe de altă parte, ca și Druizii, ei trăiesc În locuințe Întunecoase, adesea chiar spărgându-și geamurile de sticlă, acolo unde dau peste așa ceva, și astupând ferestrele cu fâșii de stofă sau cu alte materiale opace, până ce obscuritatea este repusă În drepturi. În sfârșit, ca toți partizanii Adorării Naturii, sunt capabili de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aproape șapte secole, între 275-900, noi nu cunoaștem numele nici unei personalități autohtone, creatoare de istorie. Cercetătorul care vrea să abordeze acest mileniu încărcat de tăceri din istoria noastră se trezește brusc afundat, cu sau fără voia sa, într-o pădure întunecoasă, lipsită de poteci, trebuind să-și deschidă singur drum prin hățișurile acesteia. El este silit, nu o dată, în lipsa documentației, să recurgă la intuiție pentru a desluși sensul evenimentelor sau faptelor. Cu toate acestea, asupra noastră, ca și asupra oricărui iubitor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inexplicabilă provine din dificultatea de a da un răspuns la întrebarea: cum au putut comunitățile umane daco-romane (românești) să supraviețuiască în vălmășagul migrațiilor, timp de zece secole?! Ne gândim, mai ales, la perioada cea mai dramatică, mai riscantă și mai întunecoasă din istoria neamului nostru, cuprinsă între 602-970. Cum au trăit autohtonii (românii) în acest interval de 350 de ani? Pe bună dreptate, creștinarea și nașterea românilor, urmată de corolarul firesc al acestora, întemeierea statelor medievale (cele "două libertăți românești", cum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiul de la Dunăre, Carpați și Mare. Septembrie 2009-Decembrie 2012 IOAN POPOIU Câmpulung Moldovenesc "Istoria celor o mie de ani, cuprinși între 275, părăsirea Daciei, și 1247, Diploma Ioaniților, în care apar primele formațiuni politice românești sigure, istoria acestei îndelungate și întunecoase epoci poate fi lămurită." Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor PARTEA I DE LA RETRAGEREA AURELIANĂ LA VENIREA SLAVILOR (275-602) CAPITOLUL I POPULAȚIA AUTOHTONĂ DIN DACIA ÎNTRE 275-602 Introducere La sfârșitul secolului al III-lea, Imperiul Roman trecea printr-o "îngrozitoare criză
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mânjoală se construiește pe un balans între fantasmagoric și aievea, din care se iscă o nălucire de supranatural. Dar se poate și ca întâmplarea, cu aburul ei de stranietate, să nu aibă nimic nefiresc, eroul fiind tulburat, într-o noapte întunecoasă, de farmecele unei hangițe drăcoase și pline de nuri. La conac e o poveste cu un subiect înrudit, dar mult mai palidă. Kir Ianulea, adaptare după nuvela Belfagor arcidiavolo a lui Machiavelli, evocă o atmosferă de început de secol. E
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
sau schimbări și reprezintă câmpul în care energia și materia se angajează în jocul lor neîncetat de formare și dizolvare, de interacțiune și transformare. yin, ideograma căruia însemna inițial „panta umbrită a unui deal”, se referă la aspectul negativ și întunecos, la principiul pasiv, feminin, la lună și la apă, la ceea ce este docil și maleabil, la aspectele interne și inferioare ale oricărui domeniu, ale unei creații sau ale unui sistem energetic. yang, care însemna „panta însorită a unui deal”, denotă
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
oricărui câmp de energie. În plus, după cum indică în mod clar și ideogramele originale, yin și yang se pot transforma una în cealaltă, deoarece, atunci când planeta se rotește și unghiul luminii soarelui se schimbă, partea însorită - yang - a dealului devine întunecoasa yin, în timp ce partea yin se luminează și devine yang. Polaritatea yin-yang se manifestă în fiecare aspect al artei qi gong, ca și în corpul uman și în sistemul energetic al omului. În cazul respirației, inspirația este yin, iar expirația e
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
folosită pentru eliminarea energiilor stagnante, toxice, excesive sau nedorite din sistem, îndepărtându-le prin porți energetice specifice, cum ar fi cele de pe palme sau tălpi și punctul dintre sprâncene. Acest tip de energie este, de obicei, vizualizat ca o ceață întunecoasă sau ca un fum negru care este îndepărtat din sistem și eliminat în faza de expirație a respirației. Poate fi folosită pentru a curăța întregul sistem de qi-ul stagnant sau pentru a purifica anumite organe prin meridianele sau punctele corespunzătoare
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
e real și permanent și își transcende limitele temporale în spațiu și timp și așadar numai spiritul poate să supraviețuiască morții și să atingă starea nemuritoare a existenței; „strălucitor” - vidul esențial al universului și spiritului nu este asemenea unui vid întunecos sau unei „găuri negre” din spațiu. Acesta strălucește datorită strălucirii inerente, o lumină puternică independentă de lumina reflectată de la stele. Acea lumină puternică reprezintă strălucirea conștiinței. Aceasta este natura inerent strălucitoare a inteligenței creatoare care lucrează în spatele interacțiunii constante dintre
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
la aceștia „sensul revoluționar-democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale: „În general, el (visătorul - n.n.
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
veche de două secole, locuiau băbuțele cele mai pitorești, ieșite direct din povești - cu broboadele lor groase, cu fețele livide ca moartea, cu mâinile ciolănoase, aproape vinete zăcându-le pe genunchi. Când ni se întâmpla să pătrundem în lăcașul acela întunecos, întotdeauna mă îneca mirosul înțepător, greu, dar nu întru totul neplăcut, care plutea pe coridoarele ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în felul ei de a primi moartea, nașterea, dragostea, durerea. Un fel de atmosferă apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile cotite, înecate în zăpadă. Și-apoi, era așa de bine, la întoarcerea de la școală, să urci treptele vechi de lemn care scârțâiau sub pași, să străbați antreul întunecos, ai cărui pereți din bârne erau acoperiți cu o blană groasă de promoroacă, și să împingi ușa grea, care ceda cu un icnet scurt foarte viu. Iar acolo, în încăpere, puteai să stai o clipă fără să aprinzi lampa, privind
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strigat-o. Dar bătrâna țărancă nu a întors capul. Vocea îi era prea slabă și se spulbera repede în aerul mat de moină. Nu s-a simțit în stare să mai strige o dată. A împins ușa cu umărul. În antreul întunecos și rece, a văzut o întreagă provizie de lemne - scânduri de lăzi, parchet și, într-o grămăjoară alb-negru, chiar clapele unui pian. Charlotte și-a amintit că ceea ce provoca mânia poporului erau îndeosebi pianele din apartamentele bogătașilor. Văzuse unul, spart
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poată arăta fotografia doamnei Steinheil. Iar eu, împotmolit în traducerea mea amoroasă franco-rusă, mi-am amintit de o replică pe care, într-o seară, o auzisem din gura unui chiulangiu deșirat, unul dintre colegii mei de clasă. Mergeam pe coridoarele întunecoase ale școlii, după un antrenament de halterofilie, singura materie în care excela el. Trecând pe lângă portretul lui Lenin, colegul meu a fluierat foarte nerespectuos și a afirmat: - Ha-ha, ce Lenin! El nu avea copii. Pur și simplu nu știa să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei frumos, Fulg de nea, nu trezea în noi nici o emoție deosebită, cu nimic mai mult decât magazinul de mobilă de alături și nici decât C.E.C.-ul de vizavi. Se închidea la ora opt seara, și cel mult interiorul ei întunecos, cu ochiul albastru al unei veioze, putea trezi curiozitatea noastră. Cât despre cele cinci sau șase restaurante din orașul de pe Volga în care locuia familia noastră, toate semănau între ele: la ora șapte fix, portarul deschidea ușile în fața unei mulțimi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
știu ce putea trimite ca zestre tatăl ei, vestitul Iaroslav cel Înțelept și cum făcea el să ajungă hergheliile de cai de la Kiev la ginerele său francez atacat de războinicii normanzi. Și care era distracția zilnică a Annei Iaroslavna în întunecoasele castele medievale, unde regreta atât de mult lipsa băilor rusești... Nu mă mai mulțumeam cu povestea tragică a morții ducelui de Orléans sub ferestrele frumoasei Isabeau. Nu, acum porneam în urmărirea ucigașului său, a lui Ioan fără de Frică, căruia trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
franceza, urzeala de fraze care îmi părea atât de firească, avea să încremenească îndată după plecarea mea, pentru un an întreg, înlocuită de rusă, de foșnetul paginilor, de liniște. Și mi-am închipuit-o pe Charlotte, singură, mergând pe străzile întunecoase din Saranza îngropată sub zăpadă... A doua zi, am văzut-o pe bunica vorbind cu Gavrilici, bețivul și scandalagiul din curtea noastră. Banca băbuțelor era goală - probabil le alungase apariția lui. Copiii se ascundeau pe după plopi. Locatarii, la ferestre, urmăreau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea unică, cartea absolută. Totodată Judecată și Împărăție?”, a exclamat adolescentul care redevenisem eu. Șușoteala aceea febrilă m-a smuls din discuția mea inventată. Rușinat, ca cel surprins vorbind singur, mă vedeam așa cum eram. Un bărbat gesticulând în mijlocul unei cămăruțe întunecoase. O fereastră neagră dă spre un zid de cărămizi și nu are nevoie nici de perdele, nici de obloane. O cameră pe care o pot traversa în trei pași, unde obiectele, din lipsă de spațiu, se aglutinează, încălecându-se, încurcându
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în general femeile uită aproape total suferințele de la nașterea copiilor, iar acestea sunt relativ puternice. V. S. Ioncovich relatează această stare consecutivă morții clinice prin trei faze ce declanșează următoarele reacții psihice: - În prima fază subiectul trece printr-un tunel întunecos, îngust și obscur, urmată de revenirea conștiinței cu o senzație confortabilă de părăsire a lumii; - În faza a doua, subiectul își contemplă atât corpul mort cât și mișcările exogene. Totodată, în această etapă, subiectul are senzația de zbor către o
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Pe fruntea-ngrozitoarei * armii - pe acel sigil Cu care istoria nențeleasă, veche Pecetluit-a-n cartea lumei soarta Popoarălor?... Azi toți o știu... Învinsul Desfășură puteri atât de mari Încât povestea neamului de dac Pătrunde cartea, filele ei vechi, Ca-ntunecos și sânt de mântuire Mit *... La soarta noastră * Popoare-ntregi privesc ca la o stea. Ieri încă slabi... astăzi se grămădește Evul întreg în brațul nostru fier... Eu am fost puntul care-n marea lumei Cea liniștită m-am mișcat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie-un om când însuși Părerea ce o are despre el e astfel Încât se pune el pe el în joc. Pămîntu-ntreg n-are valoarea unui, Unui roman. De-aia din ei oricare Zice: Or Imperator, ori - nimic. Este ceva întunecos și mare Și simți că lumea toată e în el Și totuși lumea toată nu-l plătește, Pentru că nu-i în stare de-a-l schimba... Cu ei alături să mă lupt îmi place Nainte-învingeri, îndărătu-mi pace! D[ECEBAL] O! adorați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
legi după cari popoară se nasc, se- nalță, mor, și ce am văzut la cei vechi văd în voi... și ce vană este viața asta a lor. Icoana aceasta a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic, în răpirea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lor. Icoana aceasta a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic, în răpirea unei femei, într-un nimic. Voi ați zugrăvit în istorie o icoană popoarălor. Voi ați voit pământul - - ș- acum toți îl vor. Nu e popor cât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin cugetare Aș putea ajunge să cunosc ce e, Dar nu... Perdeaua cea de fier e trasă Între mormânt și viață... Muritorii Nu pot să o străbată - numai visul I-atinge umbra... fulgerare numai Din când în când în viața-ntunecoasă. Și vrei tu ca pe-acest temei eu lumea Să o domnesc?... Vrei, un visător, Să îmblu peste capete de nații? De-or întreba: Ce vrea Împăratul? Să-și spuie surîzînd: Singur nu știe. Indiferent ce crede-această lume... Ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]