765 matches
-
văzut? În acel moment Aneta se transformase Într-un punct care gândea cu mare viteză, privirea sa era lăsată și În jos față de Ghirghi a dascălu’, cu care purtase niște discuții finalizate cu oarece nițuieli, așa ca de la profesor la Învățăcel!, dar privea și către În sus, acolo unde ochii lui Va recepta privirea intensă ca lumina unui cartuș trasor. Niță, Niță a lu’ moș Sava... nu era. Deloc! Nici tu nu l-ai văzut, Anetă? Deloc?! Aneta, destul de liniștită, dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din Întâmplare e prezentat ca autor al unei splendide, grațioase, irezistibil de inteligente opere literare. Max Beerbohm, admirator de tinerețe al lui Wilde, iar mai târziu vehement contestatar, reprezintă diferența specifică relevantă față de cel pe care-l numea „Divinitatea”: În timp ce Învățăcelul celebra În primele sale eseuri machiajul, Wilde celebra masca. Oricine parcurge biografiile literare ce i s-au dedicat În ultimii ani - de la monumentalul Oscar Wilde (1987) al lui Richard Ellmann la fastuosul The Wilde Album (1997) al lui Merlin Holland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate, potrivit orarului de vară, iar restul zilei la colegiul cel mai celebru din Fès, medersa Bu-Inania; dormeam în pauze, un pic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oameni versați în toate domeniile cunoașterii. Pentru a se deosebi de gloată, unii își înfășurau turbanul în jurul unor calote înalte și ascuțite, asemănătoare acelora pe care aveam să le văd purtate de medici, în cursul șederii mele la Roma. Noi, învățăceii, aveam o simplă tichie. În pofida științei și veșmântului lor, profesorii noștri erau mai toți oameni plăcuți, cu răbdare la explicații, atenți la talentele fiecăruia. Câteodată, ne pofteau la ei acasă, ca să ne arate biblioteca; unul avea cinci sute de lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
totuși aceea de a da uitării resentimentele spre a istorisi, cât mai fidel cu putință, ce am cunoscut eu despre Ahmed, începând cu ziua când a intrat pentru prima oară în clasă, în anul acela, întâmpinat de râsetele și batjocura învățăceilor. Tinerii fasioți se arată nemiloși cu străinii, mai cu seamă dacă dau senzația că vin drept din provincia natală, și mai cu seamă dacă trag după ei câte o infirmitate. Șchiopul își plimbase ochii pe deasupra sălii, ca pentru a fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar care i-au intimidat pe toți cei care erau de față, începând cu profesorul. Ahmed s-a întors la locul său, cu capul sus. Încă din prima zi de colegiu, devenise cel mai respectat și cel mai admirat dintre învățăcei. Nu mai mergea decât înconjurat de un roi de camarazi de școală supuși, care râdeau când râdea el, tremurau când se mânia și îi împărtășeau toate dușmăniile. Acestea erau foarte tenace. Într-o zi, unul dintre dascălii noștri, fasiot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Eu personal nu l-am urmat niciodată pe Șchiop, și desigur că ăsta era motivul pentru care mă respecta. Nu ne vedeam decât singuri, uneori la mine acasă, alteori la el, adică chiar în medersa, unde fuseseră amenajate camere pentru învățăceii a căror familie nu locuia la Fès; ai lui locuiau la marginea regatului Marrakech. Trebuie să recunosc, chiar și atunci când eram doar noi doi, unele dintre atitudinile lui îmi displăceau, mă nelinișteau, uneori mă și înspăimântau. Numai că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vin, pe care am refuzat-o politicos. El a luat însă una și a sorbit o înghițitură, după care a continuat: — Numai noi suntem privilegiați: vedem trecând prin satele noastre oameni din Fès, din Numidia, din ținutul negrilor, neguțători, dregători, învățăcei sau ulema; fiecare ne aduce câte o monedă de aur sau o haină, o carte de citit și de copiat sau măcar o poveste, o anecdotă, un cuvânt; adunăm astfel, după cum vin caravanele, bogăție și cunoaștere, la adăpostul acestor munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ibn Battuta 1 și alți călători la fel de iluștri. Am făgăduit că o voi face într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dascălul m-a mai întrebat dacă doream să lucrez, căci fratele său, director al maristan-ului, ospiciul orașului, căuta un tânăr învățăcel pe care să-l angajeze ca secretar pentru o leafă de trei dinari pe lună. Am primit cu entuziasm, pentru că spitalele și ospiciile îmi stârniseră întotdeauna curiozitatea; am căzut de acord că aveam să încep din toamnă. Am lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cei mai buni prieteni ai săi, singurul pe care-l asculta cu respect și atenție. Am priceput pe dată motivul pentru care mă chemase și pentru care mă lăudase în chip atât de neașteptat. Ahmed începea să capete importanță, mulți învățăcei din Fès și din Marrakech părăsindu-și căminul pentru a pune mâna pe arme și a i se alătura în lupta împotriva lentei invazii portugheze care amenința toată coasta atlantică. Șchiopul străbătea țara împreună cu partizanii lui, criticându-l în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voia să-l înștiințeze pe Șchiop că portughezii avuseseră mai mulți morți decât noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
despre care Îți vorbea Eveline aici se duce, iar domnul Redford a marcat puncte importante pentru el și pentru adepții lui, tocmai fiindcă tabăra cealaltă aduce În joc contraargumente În loc de contrasoluții, ceea ce este insuficient. Total insuficient. Înțelegi acum, dragul meu Învățăcel, de ce Îmi doream atât să ajung În Încăperea cu secrete de la subsol?- a reluat, după o pauză scurtă, Adam Adam. Vroiam să văd Statutul și eram convins că Îl pot găsi. Nu era o credință fără suport; mă bazam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din condiția umană profană, adică sclavia și neștiința, pentru a renaște în libertate, fericire și nirva1a. Terminologia indiană a renașterii inițiatice amintește uneori simbolismul arhaic al "trupului nou" dobândit de neofit prin inițiere. Chiar Buddha o spune: "Le-am arătat învățăceilor mei mijloacele prin care pot crea, pornind de la acest corp (alcătuit din cele patru elemente, supuse stricăciunii), un alt corp de substanță intelectuală (rûpim manomayam), întreg și înzestrat cu însușiri transcendentale (abhinindriyam)."27 Simbolismul celei de-a doua nașteri sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și "învia" neofitul în societățile arhaice, tot așa cum puterea ritului îl preschimba în făt pe cel ce urma să facă un sacrificiu, la hinduși. Dimpotrivă, Buddha "năștea" prin "gură", adică făcîndu-și cunoscută doctrina (dhamma); datorită cunoașterii supreme dezvăluite de dhamma, învățăcelul se năștea la o noua viață, care îl putea duce până în pragul Nirvanei. La rândul său, Socrate spunea că face exact ceea ce face o moașă, adică ajuta la "venirea pe lume" a omului adevărat pe care fiecare îl purta în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din Tîrgu Mureș, care a făcut și o emisiune TV inspirată pe această temă. Și am fost extaziat. Extaziat cum numai un chirurg poate fi în fața unui cancer „perfect”, clar și precis, ca la carte, studiu de caz paradigmatic pentru învățăceii lui Hipocrat. Căci asta sînt aceste cîteva versuri. Au tot ce le trebuie : tema codrului (codrul, frate cu românul, care însă, uneori, fură ca în codru), stejarul mitizat în imaginarul popular, Manea slutul și urîtul devenit șef de post, noul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un grăunte de nisip de pe-un țărm îndepărtat“. Kenshin, Nibori și Susumu își cerură scuze pentru ignoranța de care dăduseră dovadă, iar Kenshin întrebă dacă se pot întoarce toți trei cu Tekisui în valea sa pentru a-i deveni învățăcei. Tekisui fu de acord și-n felul acesta luă ființă școala Shotai-Mu. DOI Trecură nenumărați ani și Isamu îmbătrâni. În tot acest timp nu fu vizitat deloc de fiii săi. Isamu era întristat, nu însă și furios, pentru că văzuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de așa ceva. Și nici ziarele n-au folosit... deocamdată... un asemenea termen. Nu pricep. Dorim să fim cît se poate de corecți. Beavis, citește cu glas tare ce-a declarat pînă acum! Beavis Începu să citească, nervos, roșind ca un Învățăcel pus să dea citire În biserică unui capitol din Deuteronomul: „Subsemnatul Arthur Rowe fac de bunăvoie următoarea declarație: Noaptea trecută, recunoscîndu-mă Într-o fotografie de ziar, am aflat pentru prima oară că poliția mă caută. În ultimele patru luni am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
existe. Câțiva tineri Încinseseră un meci de fotbal. Mai spre vest, un concert rock era În faza probelor de sunet. Niște cheflii chiuiau de mama focului, crezându-se Încă la carnavalul de unde sfârșitul lumii Îi smulsese fără menajamente. Un terorist Învățăcel, care nu apucase să-și detoneze brâul de dinamită, Întreba În stânga și-n dreapta, Într-o engleză stâlcită, dacă mai avea dreptul la cele patruzeci de fecioare promise. Atrași de zgomotele de pe coridoare, Napoleon și membrii statului său major se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se grăbi să vină la mine. - Pleacă mai repede, vere, Începu el, căci urmăritorii tăi au luat calea mării și vin Încoace. Am simțit cum mi se Încinge capul. - Dar cine Îi trece apa? - Cine? Cum, cine? Uite, unul dintre Învățăceii prostului de Vishu, că i-a Învățat cântul mării pe toți ticăloșii! - Și luntre? De unde au avut luntre? - Of, vere, bune sunt vorbele astea, dar uite ce pocinoguri ne fac! Tu crezi că mai poate cineva să țină una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deloc atacanții, nici măcar atunci cînd, de multe ori, aruncau cu excesivă forță silabe de fier În direcția celui care se-apăra ținîndu-și manuscrisul În dreptul ochilor. De fapt nici n-ar fi avut rost s-o facă. Pentru că indiferent de comentariile Învățăceilor, cuvîntul lui de Încheiere, uneori În total dezacord cu criticii furioși, era definitiv. Parc-ar fi fost Dumnezeu. Cu coroana respectivă de frunze. Și, ca și Dumnezeu, avînd atîtea pe cap, te-ai fi așteptat să nu acorde prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca un tiran necruțător, Îmbrăcat În blănuri și Însetat de atrocități/dezastre pe trei pagini În numele credinței, aici umanismul scriitorului debordează În acuzarea Tatălui pe care altminteri afirmă că-l neagă și chiar decît aceea a lui Iisus, un simplu Învățăcel, nu foarte dotat, un om nefericit care nici măcar nu Înțelege prea multe din lecția pe care Lucifer, Într-un acces prelungit de ciudată bunăvoință, Încearcă, e drept că sceptic, să i-o explice). Așadar Charlie Mundt Își ajută protejatul: omorînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căsătorie; de fapt, el a aranjat totul și mi se plânge că Mantu "sugerează" prea mult și se precipită. Mantu îl respectă într-atît, încît i-ar îi dat și virginitatea miresei, după cum e obiceiul în anumite părți ale Indiei, ca învățăcelul să acorde prima nox lui guru (Mantu îmi spune mereu că inginerul nu e numai văr, ci și guru). Am fost peste tot, am văzut toate amănuntele totdeauna în frunte, în costum indian de mătase (mărturisesc că mă prinde foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Moruzi voievod să facă aici o „școală de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea Sfintelor Scripturi”. Cu alte cuvinte, un Seminar Teologic. Și dacă te interesează, am să-ți spun că printre învățăceii acestui seminar, pe la 1855, s-a numărat și Ion Creangă. În timp ce îl ascult pe ieșean, îl fur cu coada ochiului, citindu-i pe chip bucuria dată de gândul la acele vremuri, dar nu-l iert: -Mai îndeamnă bidiviii, negustorule, că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
strămoș îmi este și cu Mircea cel Bătrân. Steagul sfânt să fie‐n frunte și să fâlfâie mereu. Ce n‐aș da, ca, pentru țară, Pentru steag, să cad și eu! După alte pagini de carte, semn al creșterii maturității învățăcelului, urma o altă poezioară: MĂMICA. Dacă sunt tare supărat De‐un fluture ce‐mi scapă, și‐n altă floare a zburat, Mămica mă‐ mpacă! De m‐am lovit, când am căzut, Numaidecât îmi trece, Din clipa‐n care‐a început
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
defect sub forma Confratelui Blades. Mă duc cu mașina Înapoi la sediu. În curînd stau la birou studiind țîțele pline ale Monicăi de la Sheffield, cu fiecare gropiță de pe ea bine conturată. Fotograful și-a făcut bine treaba cu asta. Un Învățăcel perspicace În meseria lui. Sună telefonul. Linie externă. Inima-mi stă În loc și apoi simt În piept o lungă strîngere de inimă. Ridic receptorul. — Alo? E Bunty. — Bunty, spun eu. — L-au prins? — Da. Tocmai m-am dus să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]