5,591 matches
-
În ochii ei, Bica fusese, întotdeauna, tânără. La patruzeci de ani, la cincizeci, la șaptezeci de ani. Împlinise optzeci și doi, nu mai ieșea din casă, nu voia să mănânce mai nimic. Privirea, altădată ageră, plină de lumina lunii, o învălui absentă, dintr-un adânc fără întoarcere. Întinse mâna spre Luana și vorbi rar, atât de încet că abia o auzi: Ți-am spus, vreodată, că am fost o femeie frumoasă? Am avut un trup zvelt, cu sâni puternici. Astea trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trebuie să fac asta. Când cineva ciocăni în ușă, Liga uită să răspundă. Nuța Cordel intră fără să aștepte încuviințarea directorului și își aruncă surâsul strâmb înăuntru. Permiteți? Daniel Liga oftă și lăsă privirea în jos. Luana simți că o învăluie un suflu de gheață. Domnule director, mi-am văzut subalterna urcând la dumneavoastră și m-am gândit, acum când mai are doar două zile până să se prezinte la serviciu, că e momentul cel mai potrivit să punem lucrurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei. Încununarea, cu o astfel de forță, a ideilor sale, fusese peste măsura așteptărilor. Oameni de afaceri importanți și tineri întreprinzători se întreceau în a programa întâlniri și a încheia mici înțelegeri. O stare de bine, de euforie generală, îi învăluia și Luana simți o relaxare binefăcătoare așa cum nu mai simțise de foarte mult timp. Ștefan stârnise interesul ca de fiecare dată. Într-o ținută de o eleganță impecabilă, cu chipul luminat de o maturitate inteligentă, era mai încântător ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de când nu mai fusese obligată să gonească atât. S-a grăbit să traverseze, bucuroasă că aude claxoanele stridente ale scuterelor, iar când a ajuns pe partea cealaltă s-a uitat peste drum, la piață. Părea dintr-odată Îndepărtată și inofensivă, Învăluită Într-un nor de praf. S-a uitat În jur cu ochii mijiți. Soarele ajunsese În culmea bolții, razele abia străbăteau printr-o pătură groasă de gaze de eșapament amestecate cu praf, lumina se tulburase, devenea argintie. Siluetele băieților tremurau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de scris ori a hărților. Pe birouri erau sticle deschise de Fanta și scrumiere care dădeau pe dinafară, iar aerul era parfumat de aroma țigărilor kretek, un miros care-i plăcea. O pânză În ulei Înfățișa cam rudimentar un vulcan Învăluit de nori, iar steagul național, Înțepat pe o planșă de lemn, Își fâlfâia colțurile În curentul slab de aer produs de ventilatorul din tavan. Au continuat printr-un soi de anticameră plină de saci poș tali și de valize, apoi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul acelei perechi. Și astfel, instalată pe un colț al canapelei, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se grăbi să ajungă afară, coborî scările, respiră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tăcea stânjenită, era greu să se smulgă din blocajul psihic survenit odată cu intrarea celor doi profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil ca micuța Nina să poată presta un asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii, învăluită în aburul plin de mirosuri grele, frecând țesăturile, icnind de efort, ținând rufele între genunchi și pereții căzii atunci când le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici unul din capete. Doar o altfel de măreție. Ca să traverseze lanul, Carminei îi trebuia o jumătate de oră. Mergea repede, săltat, în interior își cânta câte o melodie cadențată. Toartele sacoșei îi săltau pe umăr. Din când în când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele târnelor tremură între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
moale, masiv, dărâmat, cu obrajii puhavi, cu ochii roșii de nesomn, părea o întruchipare a decrepitudinii umane. Stai, ia loc, te rog, domnișoară. O apucă de încheietura mâinii și o trase spre el. Era umed, lasciv, privirea cu care o învălui, voit provocatoare era atât de artificioasă încât o cutremură. Îi plăcea să se dea un mare cuceritor, postura îi convenea de minune, în discuțiile cu prietenii, la un pahar de vin, făcea mare caz de aventurile sale, cum le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lângă dânsa, era văduvă de război, stătuse în lagăr, știa să plângă la comandă și să fie foarte convingătoare. El considerase că trebuia să se debaraseze de o idilă măruntă, de un balast, parcă o vedea împietrită pe marginea drumului, învăluită de praful ce se iscase în urma autobuzului, așa de dens că-i împiedica vederea, nici n-o mai putuse privi pentru ultima oară, în imaginația lui ea pierise luată de vârtejul pulberii. Dispăruse în norul de praf, cu ochii șiroind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de prezența profesorului, acesta fiind un catalizator misterios care-i angrena mecanismele înțepenite ale celulei nervoase. Din când în când simțea nevoia să se ducă la Alexe, dorința aceasta devenise un viciu și ca orice viciu avea nevoie să se învăluie în taină. Își premedita vizitele cu foarte multă atenție, se pregătea minuțios și nu pentru că soția lui ar fi avut ceva împotriva lor, nu, Doamne ferește, ci, pur și simplu pentru că se temea că vreodată, cine știe cum, ea ar putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte lucruri te poți bucura în viață, își zise, fără prea multă convingere și își percepu golul din stomac parcă mai stăruitor ca oricând. Gata, spuse, în timp ce aștepta la stop, s-a ridicat vălul, e timpul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întipărită pe chip, acționa neobosită, era mai mult un joc al imaginației până când găsea persoana căutată ce întrunea calitățile trasate de ea de la bun început. Atunci începea cu o adevărată măiestrie să țese în jurul individului fire invizibile, rezistente, să-l învăluie din aproape în aproape într-o plasă tot mai strânsă, mai sufocantă până considera că omul este neutralizat și, cu precauție, apelând la superlative și hiperbole i se putea vorbi pe față de exemplarul femeii rarisime, de-o mare frumusețe sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pătrundă cu ușurință dincolo de partea nevăzută a lucrurilor. Dar până să apară proba viitorului, Carmina consideră că apelativul profesorului este nedrept, îl înlătură din preajma gândurilor sale încercând să-l uite. Pe moment era copleșită de prezența Sidoniei Trofin, ce o învăluia din zi în zi tot mai sigur, într-o tandrețe dulce, fără de grijă, aproape maternă, ceea ce-i conferea un plus de siguranță, de încredere, avea convingerea că drumul către Ovidiu se construia de la sine, nu trebuia să miște nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare naturală. Întorși înapoi în cameră și ocupându-și locurile, au constatat că în timpul scurtei lor absențe, Sidonia nu pierduse deloc timpul. Învăluind în zeci de cuvinte, bine plasate, își expuse ideea ce devenise pentru ea presantă: cei doi viitori soți trebuiau să învețe ca să-și completeze studiile era păcat să rămână așa, neterminați, când minte, har Domnului, aveau destul de bună. Tatăl Carminei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se trezească prea repede din această beție care-i costa cât viața, se cuibăresc apoi în pat sub cearceafuri, îmbrățișați. Ea îi simte în liniștea nopții inima și pulsul, tot ce în organismul lui e mișcare, un huruit în stomac, învăluit de ecou, produs ca într-o cameră goală, un ușor spasm în intestine, care-l face să tresară. Ea îl mângâie ușor la ceafă, acolo unde se află întregul ghem de reflexe, se va trezi? Nu, nu se va trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spumă roșiatică, să spui că nu știi nimic când mama te întreabă unde este zahărul vanilat, să mănânci cireșe din pomul vecinului, fără să-i ceri voie. Înainte de a fugi din pragul lăcașului sfânt, fetele priveau iedera fără frunze ce învăluia clădirea, ca o plasă cafenie, întunecată, niște tentacule posibile, prevăzute la capete cu ventuze și cili, era mai sigur să se îndepărteze în goană, sărind într-un picior pe trotuarul umed să dispară cât mai rapid din raza de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
buzelor zvâcneau de nerăbdare, era același om foarte sigur pe el, ce se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate era în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-o îmbrace în pâslă. La câte o curbă o privea complice și-i zâmbea, iar ea se umplea de duioșie și fluturi. La un moment dat îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zâmbind cu un anume înțeles, eu râd de privirea lui care înseamnă, da, Bianca, e frumos ca un înger, ridică dintr-o sprânceană și privește în lateral, scurt, cu o mișcare ovală a capului, ca un dans oriental, lăsându-se învăluit în căderea pleoapei care are efect de, iar apoi mă privește în ochi știind că are efect de. Pinochio e Păianjen și Păianjenul știe, și eu știu că nu mai putem fi relaxați și că dragostea asta ascunsă îmi pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
luminat, acoperindu-și înaltul cu stele. Începe să-mi fie cald. Înăuntrul meu clocotesc parcă mii de suflete... Ah! Și trenul... trenul acela nu mai vine... Târziu, mă trezesc buimac pe un pat de spital. Privirea blândă a mamei mă învăluie cu drag. Nu o întreb nimic. Văd șinele lungi, nesfârșite, apoi... un trup înghețat, fără suflare... Într-un târziu, întreb: ,, Mamă, de ce n-a venit trenul, mamă?” Lacrimile șterg imaginile și mâna întinsă a mamei cu strângerea ei caldă, mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de trecerea vremii într-un album învechit. Soarele, zâmbind sfielnic, coboară lin în spatele dealurilor, făcând un fascinant loc de umbre și de lumini printre pustiile trunchiuri ale copacilor. Amintirea frumoaselor zile de vară se cuibărește în sufletele noastre și ne învăluie cu nostalgia ei, aducându-ne speranța că ne vom mai bucura cândva de lumina binefăcătoare a soarelui. Pretutindeni, lumina difuză se zbate în luptă cu întunericul care își etalează podoaba lui de stele. Totul e trist, căci toamna picură în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
imens și care-l reprezintă. Adina-Giorgiana Ciomaga, clasa a VII-a C Moartea unei frunze E toamnă. Natura e tristă, nopțile aduc ploi ce bat în geamul nostru, curmându-ne somnul. Se stinge încet viața frunzelor. Tristețea și întunericul au învăluit orașul într-o mantie neagră, potrivnică soarelui doritor să ne mângâie cu razele lui. Bate un vânt rece. M-am hotărât tocmai acum să ies la o plimbare în parc. Cad pe rând frunzele copacilor peste care toamna a presărat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a lungul veacurilor. Din vesele sate sau orașe, suie diferite poteci printre pajiști și livezi spre poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca și cea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]