1,026 matches
-
supraviețuiesc din templul primar al unei foste conștiințe pozitive. Masca omului pătruns de negativitate expune privirilor o apariție ce se dorește cordială, vrednică de încredere, adică aptă de a fi însoțitor, tovarăș bun pe drumurile incomode ale destinului. Răutatea se înveșmântă aici în giulgiul prieteniei consolatoare, al apropierii calde pe care te poți bizui, în care te poți lăsa pe tine însuți așa cum zăbovești sub mantia ocrotitoare a unei zodii binecuvântate. Așadar, chipul-mască al individualității negative ascunde realul răsturnat al aparenței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
relație nouă cu o conștiință ce o depășește pe cea părăsită, ce-i este superioară. A recunoaște această superioritate într-o altă persoană înseamnă a indica relativitatea, șubrezenia, predispoziția spre disoluția timpurie și accelerată a celui părăsit. Aici noutatea se înveșmântă în prospețimea metafizică ce susține premisele unei noi iubiri care va apare, ca și cea dintâi, sub nimbul unei nemuriri aparente. Cel părăsit își vede odată cu îndepărtarea persoanei ce i-a fost dragă și distanțarea de sine a propriei imagini
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pământuri aride din care amprenta fluid-transparentă a spiritului s-a retras. Aici chipul mort se așează alături de amintirea celui viu, prezentul sumbru ne apare lângă trecutul dinamic și plin de afirmarea sinelui ce și-a părăsit acum organicul care-l înveșmântă. Această amintire a modului cum arăta lumii și în special celor care l-au prețuit chpul ființei care tocmai s-a desprins de imanentul profan într-un mod ireversibil se rezumă la condensarea, la concentrarea unei multitudini de secvențe în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context, abia prin suferință, fie ea fizică, spiritul începe să trăiască ca spirit și asumându-se pe sine își asumă și transcendența. Neglijarea transcendenței este răsturnată aici și devine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
străfulgerări din sferele cele mai adânci ale interiorității umane, din energia telurică ce poartă profunzimea de duh a ființei umane. Dar poezia este un har ce rareori zăbovește peste ființarea extenuată a omului prăbușit în profan iar ne-poeticul, grotescul înveșmântat în sluțenia unei materii ce eclipsează spiritul își manifestă dominarea peste mundan asemeni unei constante otrăvitoare. Ceea ce noi citim sau redăm printr-un surplus de efort concentrat al voinței cel lipsit de putința auzului sau a rostirii ori de absența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și manifesta o deplină compasiune față de suferințele spirituale ce incendiază conștiința unui celălalt aduce cu sine confirmarea și consolidarea sfâșierii metafizice a acestuia în raport cu dinamica lumii, stimularea desprinderii resurecționare dintre tensiunea ființării sale și complexul existenței mundane. Falsitatea ce se înveșmântă aici în aura unei trăiri veritabile este, cel mai adesea, necunoscută ca falsitate propriu-zisă chiar celor prin care se manifestă. Astfel, sunt mulți cei care se cred în posesia unei iubiri și compasiuni totale față de un semen lovit de suferințele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al existenței individuale, fiecare poate fi chiar prin lejeritatea neintenționării, obstacol și temei al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii eliberatoare de comunicare adăpostește perfid disimularea sinelui și surprinderea, spre propriul avantaj, a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
stă spre a fi admirată și evaluată obiectiv. În invocarea și rugăciunea către zeu obiectivitatea este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel care oficiează ritualul este înveșmântat în enigma pendulării între două versiuni ontice, între două scenarii investite cu inter-corelare și împletire paradigmatică. Prima dintre aceste dimensiuni gravitează în jurul spațio-temporalului evoluției întru corporalitate. Cea de-a doua își are drept centru deschiderea spiritului întru sine, o deschidere
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evocate sub spectrul componentelor structurii de ansamblu, componente printre care se pot remarca cupola sau bolta, coloanele, verticalitatea și extensia orizontală a zidirilor, dispoziția și organizarea acestora, gradul și intensitatea luminozității naturale interioare dictate de numărul și dimensiunea ferestrelor uneori înveșmântate drept vitralii, incinta și cadrele ce permit intrarea propriu-zisă în templu. Compoziția arhitecturală trebuie să respecte, în acest caz, imperativele prestabilite pentru imaginea și structura unui locaș al întâlnirii dintre Divinitate și ființa umană. Astfel, oricum va arăta templul în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra dulce a salonului, împăienjenindu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se știe. Deși timid, se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu sania să le ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul plimbării prin acest București micșorat de zăpadă, deasupra căruia se arcuiește un cer ivoriu și, ca în gravuri, se desenează perfect ziduri, acoperișuri, coșuri prin care iese, ondulat, fumul ! Niciodată, de fapt, nu a agreat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și N când sosește? Cam într-o jumătate de oră o să fie aici. Stella coborâse în salonul mare al casei Maryvile, cu bovindourile lui spațioase, care dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când, cu binoclul, feluritele isprăvi ale familiei McCaffrey pe plajă. Stând ascunsă, o văzuse pe Ruby venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul de vară. Crengile-i grăsune, încovoiate, păreau a fi mădularele unui animal rotofei. Grădina era îmbălsămată de mireasma mălinilor. De fapt, întregul Ennistone era îmbăiat în parfumul dulce-acrișor al acestui prețios arbust. Pearl, mi-e frică. De ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și frumoase! Ți-l fac cadou!... Plictisite și frumoase, așa arătau liceenele de care vă povesteam... Apropo, ați observat cum trece pe stradă o femeie frumoasă? Tânără și frumoasă! Dar cu adevărat tânără și frumoasă! Trece, așa, cum să spun, înveșmântată într-o mică lume a ei ca un scut invizibil, pe care o duce cu ea fără niciun efort prin lumea exterioară, cea fadă și mizeră. Fără niciun efort, fiindcă mica ei lume e imponderabilă, dar are în schimb consistență
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alianța”, „angajament”, „datorie”, „fidelitate”, etc., d) vocabular pascal: „eliberare”, „mântuire”, „luptă”, „victorie”, „a muri”, „a învia”, „înfrângerea celui rău”, „noua viață”, „lumină”, „bucurie”, „pace”, „reînnoire”, etc., e) vocabular familial: „tată”, „frați”, „casă”, „renaștere”, „comuniune”, „unitate”, „adopție”, „înfiere”, „a îmbrățișa”, „a înveșmânta”, „a lua parte la masă”, „banchet”, „a fi prezent”, „a servi”, „a rămâne în iubire”, „a mângâia”, etc., f) vocabular medical: „rană”, „boală”, „fragilitate”, „sănătate”, „medic”, „medicină”, „remediu”, „a vindeca”, „a avea grijă”, „a deschide ochii”, „a întări”, „a se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra genunii etc.), exacerbând tonul solemn, declamator și, creând un cadru pe măsură, încât toate aceste ingrediente potențează spectaculozitatea poemelor: Vezi macabeii /nori mă înveșmântă / vino în loja marelui calvar / avar în har octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele sunt / par folosite adesea pentru eufonie, dar au, totodată, menirea de a descrie un areal spiritual dominat de lirism (indus, adesea, de referirile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămând, iată secretul lui Polichinelle care ține iubirea proaspătă. Și Mihaela cunoștea acest secret, de care multe din semenele ei vârstnice și cu experiență n-aveau habar. Într-o zi, am văzut-o înveșmîntată în șalvari și voal de turcoaică pe care le cumpărase într-ascuns de la bazar. (Cu fiecare rochie nouă, femeia luptă să placă mai mult.) ― Luminăția ta, mi-a spus prosternîndu-se ca în fața sultanului, vreau să fac din mine haremul tău
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
noaptea minunată când a fost a mea. De nimic... Fericirea care s-a dus mă sufocă, pentru că e tot durere. Copleșit de potopul aducerilor aminte, am străbătut cu pași repezi grădinița și am sunat. Mi-a deschis Alexa, o arătare înveșmîntată în negru. Când m-a văzut, a podidit-o plînsul: ― De ce mi-a făcut Mihaela una ca asta? Numai pe ea o aveam pe lume. ― Curaj, Alexa! Nu trebuie să ne pierdem cumpătul. Nu rezolvăm nimic, absolut nimic... Mi-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
face și o propunere demnă de atenție: ca statuia Domniței Bălașa să devină pentru București, printr-o intensă campanie mediatică, „ceea ce este Mica sirenă pentru Copenhaga“. Ni se spune că Hasdeu l-a sfătuit pe Karl Stork cum s-o înveșmânteze, iar descrierea de la p. 26 e făcută cu vădită empatie. „Buclele ei se revarsă de sub un acoperământ grațios peste un ișlic de sobol împodobit cu surguciul din diamante și panaș de pene fine, cum numai femeile de neam domnesc aveau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
întunecată a realității jalnice, sau și mai de temut - trăsăturile fizice și de caracter ale unor personalități publice responsabile de administrarea proastă a vieții economice și sociale. Toate aceste ținte din „poligonul” în care își exersează verva imbatabilă, el le înveșmântează cu substanțiale doze de sarcasm, ironie, umor, condimente stilistice ce stârnesc adesea, dacă nu întristare, atunci zâmbete și hohote de râs. Arsenalul subiectelor prin care se „intoxică” textul dedicat preopinenților este vast: Zicala populară, aluzia la lucrări și autori celebri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că li se face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și puține sunt locurile închinate acestei zile de durere. Evlavia poporului față de Sfântul Ioan, care a excelat prin post și viață aspră, este mare, adunând mulțime de credincioși în biserici și mănăstiri în zilele prăznuirii acestuia. Mănăstirea Secu se va înveșmânta și anul acesta în haine de sărbătoare în zilele de și 30 august. Programul liturgic va începe ca în fiecare an la ora 18:00 cu slujba Privegherii, formată din Vecernia Mare unită cu Litia, Utrenia și Ceasul I. A
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
un carnaval ai vieții palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această clipă, aflîndu-mă În apropierea parcului, ai cărui copaci Îi vedeam Înveșmîntați În verdele lor fermecat și avînd sub ochi tot dansul de culori, mașini și mișcare ce se desfășura În piața din fața parcului, m-am oprit și am Început să privesc cu deosebit respect oamenii care lucrau la o clădire ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rîsul, În ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și deodată, pe cînd ședeam sub bolta mîndră, misterioasă și tainică a nopții Înveșmîntate În catifeaua presărată cu stele uriașe, auzind cum glasul puternic al tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de un cafeniu somptuos ca să auzim din nou tropotul copitelor și zgomotul roților pe străzile orașului, ca să simțim mirosul proaspăt, ușor putred al portului, cu colierul său de valuri strălucitoare, cu mișcarea mîndrelor vapoare călătoare, cu bucuria și puritatea dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]