3,864 matches
-
alteori oarbă fiind nu-l văd deloc însă îi simt mișcarea spiralată și atunci încerc să mă arunc în mine pentru o ardere cât mai completă când mă trezesc sau când mă voi trezi libertatea ființei mele se va coborî învelindu-mă pătrunzându-mi întregul cu binele și răul cu iubirea și furia redefinindu-mă ca fiind întregul asamblat prin care suflul vieții unește geometriile pământului cu cele ale cerului Anne Marie Bejliu, 11 septembrie 2016 Referință Bibliografică: întreg asamblat / Anne Marie
ÎNTREG ASAMBLAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382375_a_383704]
-
și câmpii? Nu simți căldura explodând de viață Îmbrățișând cu dragoste pământul? În inima prea plină de zăpezi Nu se-nfiripă din iubire...cântul? Și nu vezi tu cum râde dimineața La geamul tău...cu degete de dor Și te-nvelește cu sclipiri de soare Și-ți dăruiește aripi pentru zbor? De ce să plângi? De ce să te-ntristezi? Chiar dacă-i greu...zâmbește...va fi bine! Vom birui în doi orice durere Nu plânge! Sunt aici...mereu...cu tine! Referință Bibliografică: Poemele
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DIMINEAȚA LUMINII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Las frageda lumină să vorbească La-ngemănarea dimineților târzii, Când roua-n tihnă prinde să-nvelească Candoarea pașilor curați, din zori de zi. Tălpile-mi sărut pământul dezvelit Și-l simt cum măngâie picioarele domol, Cu fiecare pas, respir, la nesfârșit Aroma vieții pătrunzându-mi trupul gol. Mă prind cu mâinile de-un colț de răsărit
DIMINEAȚA LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382482_a_383811]
-
bântuie doar frica, să nu mă părăsești! A ta ființă-mi spune, minuni prin necuvinte, Dar eu mă pierd în mine, prin terne jurăminte. Încerc să te cunosc, când toate amuțesc, Cu ambră sau cu mosc, aș vrea să te-nvelesc! Suflarea ta curată, aprinde-n trupul meu, Mireasmă minunată, asemeni unui zeu. Sclipire opalină, mă regăsesc prin tine, Și-n pacea ta divină și-n vremea care vine! Dar oare cine ești și cine-s oare eu, Ori poate nu
DE CE-AM FUGIT? de DANIEL DAC în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382530_a_383859]
-
Articolele Autorului Ce-i pasă timpului de noi, Ce leac mai are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa
CE-I PASĂ TIMPULUI DE NOI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383849_a_385178]
-
DINCĂ Degeaba toamnă îmi vii Tiptil ca o felină Și torni rugină în vii Și brumă în grădină; Degeaba-mi tulburi zarea Cu-amurguri de poveste Și faci cu spume marea Iar munții suri pe creste; Degeaba scuturi frunza, Ca să-nvelești pământul, Degeaba-ți țugui buza Și-o pui să sufle vântul; Degeaba plângi cu rouă Când îți petreci cocorii Și sufletul îți plouă Când scoți din hăuri norii; Degeaba, dintr-odată, Te-așezi în noi tăcută, Când Ea-mi e
DEGEABA TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383862_a_385191]
-
zi și până-n neagra noapte, Să mă adapi cu seva-ți de acant . Să nu respiri și printre tandre șoapte, Să-mi fluieri ca un personal uitat pe-un vechi peron c-o bufniță zurlie. Să nu răcești,te-oi înveli în strat de acuarele cu miros de ie. Să legeni fluturi în albastrul murii. Și prepelițe să-mi vânezi în bust. O dată să mă simți în cerul gurii, Cum îți pătrund sub limbă și te gust. Ce bine-ar fi
PEDEAPSĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383889_a_385218]
-
Simpatie > CA DOI MIRI, ÎNTR-UN IERI! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub flori de cais lun-aprinde jăratic, tu ți-apleci fruntea grea dezvelind primăveri, o cunună de flori ne-nvelește hieratic, peste lut de tăceri, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub geamăt de frunze ne colind-o vioară, eu torn vinul de mir în pahare de ger, strâng iubirea difuză pe sub pași lini,de ceară, două umbre dansând, ca
CA DOI MIRI,ÎNTR-UN IERI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383941_a_385270]
-
pocale de inimi, trubaduri spre zenit, împleteam vânturi reci, în iubire răniți sufeream anonimi, mai am dor de clintit, mai alini tu poteci! Un arcuș de viori ne-ascundea sub un cântec, frunze moarte strângeam, pe sub lacrimi de fum, ne-nveleam cu ninsori în strânsori de descântec, sub un ger înghețam agonii cu parfum! Vânturi reci schilodeau pe sub genele plânse, o iubire țipa, prin tăcerea din noi, norii grei atârnau felinare apuse, eu te chem prin zăpezi, tu m-aștepți pe sub
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]
-
patimă nebună. De ce nu pot s-ascund clipa-ntr-un sertar Să nu se mai topească pe-a Timpului Altar? Nici cerul, nici pământul nu pot să-mi răspundă Doar ramul plin de muguri, din suflet, mă alină, Văzduhul mă-nvelește, o stea în păr s-așează. Adorm, în timp ce-n vis albastrul îmi pulsează... D. Theiss Referință Bibliografică: Văzduhul mă-nvelește / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina
VĂZDUHUL MĂ-NVELEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383986_a_385315]
-
Nici cerul, nici pământul nu pot să-mi răspundă Doar ramul plin de muguri, din suflet, mă alină, Văzduhul mă-nvelește, o stea în păr s-așează. Adorm, în timp ce-n vis albastrul îmi pulsează... D. Theiss Referință Bibliografică: Văzduhul mă-nvelește / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VĂZDUHUL MĂ-NVELEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383986_a_385315]
-
câmpia mea eternă. E fără margini, ne deschide conturi Și, nesfârșită, nicidecum nu-i ternă, Nu ne coboară bucuria-n bernă Și nu ne înjosește cu afronturi. Nu vrea basma, eșarfă sau broboadă, În păr își pune albă promoroacă, Se învelește-n plăpumi de zăpadă Și-ascultă, seara, viscolul cum toacă. Din zarea ei se-ntoarce să ne vadă, Cu infinitul să ne prindă-n joacă. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: CÂMPIE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CÂMPIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384041_a_385370]
-
spre deșartele glorii.” Adevărata glorie este iubirea, căci aceasta este strălucirea inimii și a existenței noastre. Însetat de iubire, autorul încearcă să soarbă gloria supremă într-un ultim sărut, ca mai apoi să se piardă în taina unor universuri neexplorate învelit în împăcare. “Mă intorc doar o clipă, un bob de zăbavă,/ S-ating glezna-ți albă c-un ultim sărut,/ Sorbitor însetat din prea dulcea-ți otravă,/ Împăcat să mă pierd către necunoscut.” ( Vremea împăcării ) Veșnicia se poate ascunde într-
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
dragostei măsurându-l cu fericirea ce vine năvalnic dinspre leagănul trupul tău. se aude din codri frunza cum cântă apa cum curge din trunchiuri oprind scurgerea trecerii în mituri a visului meu rătăcit în ecou. ce cald îți e trupul învelit într-o undă ce umezi ți-s ochii împietriți în priviri întind mâna să -ți ating chipul ecranul de sticlă te ascunde într-o clipă strâng pumnii goi și mi tresare o aripă de gând să zbor și să alung
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]
-
linie, de primele modele, căci avea furca din argint cocoțată pe un piedestal lucrat în fildeș, încrustat cu filigrane măiestrite. Din argint și fildeș era și receptorul delicat, aproape fragil, la o primă privire. Conectarea se făcea printr-un cordon învelit într-o textură ivorie. Ce mai, o adevărată bijuterie! Singurul inconvenient era că, în ciuda tuturor asigurărilor c-ar fi funcțional, ei, bine, nu era! Și, spunea mai departe, urmaseră sumedenie de tentative de activare a minunatului telefon, ambiționat să rămână
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
mici, mai mari. Îl priveau cu zvâc de mirare și veselie, căci poveștile sale veneau rostite a glumă și cunoaștere. Și fiecare se-ncheia cu câte alea: mingiuțe în hârtie colorată zburdând pe fire de gumilastic, nuci, bomboane și-alvițe învelite în poleială roșie ori albastră, fluiere-asurzitoare din oase mărunțele, chipiuri din cartoane lucioase cu pene-mpodobite, crăcane potrivite de tras la țintă ori după un vrabete... minuni ademenitoare! Un ascultat de povești costa ceva de-mbucat și-un loc de mas ferit
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
la reprezentarea vacuității, adică a realității ultime - infinitudinea de posibilități latente, în metafizică așteptare. Deși, într-o replică fugară, ni se oferă o creionare credibilă a conceptului: ‚Vacuitatea nu e neant, nu e vid. Este esența - de nedefinit - a fenomenelor învelite în materie. Spiritul’ ”. (Aleea personalităților) - pagina 7. Mirela-Ioana Borchin are o concluzie perfectă: Timpul ca un glonț! „Nu regret sfârșitul unei excursii sau al unui sejur, căci revin acasă, unde mi-e bine. Nici că s-a dus și acest
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
MELANCOLII... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Oriunde este dat pe acest pământ, Să se-ntâlnească vise și speranțe, Fericire și lacrimi în suflet frânt, Împletite-n dulci-amare romanțe... Parfumuri învelind roze tremurând Adie-n zare, inimi lin atingând, Sub clar de lună, tristeți ușor stingând, Stelele, deasupra lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
încă mamă! Bucură-te de încrederea și sfatul pe care ți-l pot da și nu uita: o mamă știe întotdeauna să asculte, să dojenească și să ierte; ochii mamei privesc numai cu dragoste. Copilul meu, ascultă povești adevărate: ...cum înveleam cu grijă, în timpul somnului, trupul mic, descoperit, cum vegheam, uneori, nopți întregi asupră-ți, cum trezeam îngerii din somn și-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare... Copilul meu, bucură-te că mă ai, că-ți sunt încă mamă! Și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
sunt încă mamă!Bucură-te de încrederea și sfatul pe care ți-l pot dași nu uita:o mamă știe întotdeauna să asculte,să dojenească și să ierte;ochii mamei privesc numai cu dragoste.Copilul meu, ascultă povești adevărate:...cum înveleam cu grijă, în timpul somnului,trupul mic, descoperit,cum vegheam, uneori, nopți întregi asupră-ți,cum trezeam îngerii din somnși-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare...Copilul meu, bucură-te că mă ai,că-ți sunt încă mamă! Și lasă-mă
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
de gloanțe, brâul de pafta,Să nu curgă lacrimi, fi-va ... XVII. MI-E DOR..., de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară ... Citește mai mult MI-E DOR...Mi-e dor de prispa casei meleScluptată-n lemn și învelită-n lut,De gardul vechi, cu carii și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra perjului de vară,Scornea o apă rece și seninăSub soarele ce apunea în sară,Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă.Mi-e dor de-
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
polițiști și Dracu îi întoarce din drum pe gabori, că le ia mințile și îi face să uite de ce-au venit la poarta ei. Mi-a spus asta, chiar Mefisto, vrăjitorul unde se duce ea mereu. Eu i-am învelit ăluia casa astă toamnă și mă bate la cap, să mă duc să-i pun jgheaburile. La el mergem mâine dimineață și sunt sigur că dacă află Felix și Valter, că am de gând să mă duc la vrăjitor or
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
duc la vrăjitorul ăla, la care se duce maică-ta mereu și îi plătesc să își trimită dracii să vă aducă poliția pe cap și să -i ducă direct unde țineți lucrurile furate. Îl cunosc pe vrăjitor că i-am învelit casa și sunt prieten cu el. Poți să-i zici maică-ti, că-mi iau și eu o pereche de draci, de la Mefisto. Eu am plecat și dacă nu apare antena mea, o să-l vedeți pe Dracu! -Vulpe, să știi
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
vise înghețate, ce-n nopți prea reci le-adun Și dintr-un vârf de munte, spre tine-am să-mi dau drumul, Pe-o sanie lăptoasă, ca un copil nebun. Cu mantia ei rece, bătrâna jună-primă, Ar vrea să ne-nvelească, îmbrățișați și goi Ce face iarna asta, e pur și simplu crimă Să n-o lăsăm, iubito, să-nghețe ființa-n noi! Caloriferul arde, Gerar este afară Mai adu un pled moale și pune de un ceai Să ningă pân
IARNĂ ÎN LUNA MAI de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382882_a_384211]