1,232 matches
-
rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect, pe post de menajeră, culcîndu-se cu ea când avea chef
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ori, până ce, în sfârșit, se hotăra. Atunci apuca țigara cu un gest precipitat și o mușca de un capăt cu dinții. Parcă de ciudă că a ezitat atât. Sau poate ca să curme nehotărârea. Și începea să fumeze cu o anumită înverșunare fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se vedeau acum aproape la tot pasul țigări strivite, fumate doar pe jumătate. Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe, în timp ce vântul șuiera sinistru printre trestii și o salcie a fost trăznită sub ochii mei. A doua zi îmi trecuse înverșunarea. Poate și fiindcă acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de pisică să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Andrei l-am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: "O să-mi plătiți voi toate astea". Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al tineretului, acuzată de cheltuirea nejustificată a unor sume, nu va fi pusă sub urmărire penală, fapt care întărește ideea de corupție în guvern și că parlamentarii se opun unei adevărate justiții. Hărțuielile politice dintre guvern și opoziție continuă cu înverșunare, cu încrâncenare! Se pescuiește în ape tulburi... Constat că lumea de peste tot se agită frenetic. La Atena se remarcă violente proteste și manifestări de stradă cu privire la măsurile dure de austeritate. Adevărat haos! Și în Italia se produc vii proteste împotriva
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe masă, în fața acestuia. Sergentul le privi și spuse: — Agentul de stradă Mancuso, de colo, susține că te-ai opus la arestare și l-ai făcut comunis’. — N-am vrut să-i spun așa, zise bătrânul trist, observând cu câtă înverșunare îi răsfoiește sergentul legitimațiile. — Mancuso spune c-ai zis că toți polițiștii-s comuniș’. — Aăău! exclamă negrul din cealaltă parte a camerei. — Jones! Ține-ți, te rog, gura, îi strigă sergentul. Mi-o țin! — Îți vine și ție rându’ îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe trotuar. Capul nebunului era bandajat. Părea obosit și palid. — Nu vreau să locuiesc sub același acoperiș cu o femeie ușoară. Sunt șocat și rănit. Propria mea mamă! Nu-i de mirare că te-ai pornit împotriva mea cu atâta înverșunare. Presupun că te folosești de mine ca de un țap ispășitor ca să-ți descarci sentimentul de vinovăție. „Ce familie“, se gândi domnul Levy. Mama arăta, într-adevăr, ca o femeie de moravuri ușoare. Se întreba ce-l atrăgea pe agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și îl împinse peste trepiedul lui. Trepiedul căzu, iar cameramanul se întinse peste el. Restul echipei britanice sări pe australian, ai cărui colegi îi alergară în apărare. La fel și germanii. După scurt timp, cele trei echipe se îmbrânceau cu înverșunare. Când căzu trepiedul francez și camera lor se stropi cu noroi, celelalte echipe începură și ele să se bată. Hagar îi privea nemișcat. Nici un urangutan astăzi, își spuse el. Capitolul 17 Rick Diehl de la Biogen se schimba în vestiarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
apartamentul lor, dar ea îl coti în altă direcție. — Unde mergem? Facem o mică excursie, zise ea. — Unde? Jamie era suspicios. — Nu vreau nici o excursie. — O să-ți cumpăr un PSP, zise ea, fără să ezite. De un an refuza cu înverșunare să-i cumpere unul dintre jocurile acelea electronice. Dar acum spunea orice-i trecea prin minte. — Pe bune? Hei, mulțumesc! Jamie se încruntă iar. — Dar care joc? Îl vreau pe Toy Hawk Trei și îl vreau pe Shrek ... Oricare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care nu o priviseră niciodată ca pe una de-a lor, era de fapt o persoană foarte drăguță și de invidiat. Acum, douăzeci de ani mai târziu, zâmbea doar amintindu-și de tânăra plină de ură care fusese odată. Deși Înverșunarea ei față de primul soț și de familia lui nu se domolise niciodată cu adevărat, Rose Învățase În timp să se Împace cu defectele și incapacitățile ei ei, printre care burta și coapsele ei Îngroșate. Ținuse regim atât de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pus tot felul de întrebări ocolite rudelor și vecinilor, fără să mă dau de gol, până ce am aflat adevărul. La drept vorbind, nu înțeleg prea bine ce s-a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu și că zâmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dându-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am descoperit și în mine incapacitatea de a iubi altminteri decât în chip egoist. Îl înțeleg - avea destule motive să vrea să se descotorosească de mine - și câteodată mă gândesc cu tandrețe la el. Dar atunci vorbea în mine numai înverșunarea. Tocmai găsisem într-o revistă și prinsesem pe perete, deasupra patului, alte două fotografii. Una înfățișa un pământ roșcat, cu fire de iarbă rară, uscată și o gaură în care se strecurase și înainta un om căruia nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect, pe post de menajeră, culcându-se cu ea când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ori, până ce, în sfârșit, se hotăra. Atunci apuca țigara cu un gest precipitat și o mușca de un capăt cu dinții. Parcă de ciudă că a ezitat atât. Sau poate ca să curme nehotărârea. Și începea să fumeze cu o anumită înverșunare fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se vedeau acum aproape la tot pasul țigări strivite, fumate doar pe jumătate. „Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe, în timp ce vântul șuiera sinistru printre trestii și o salcie a fost trăznită sub ochii mei. A doua zi îmi trecuse înverșunarea. Poate și fiindcă acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de pisică să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Andrei l-am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: „O să-mi plătiți voi toate astea”. Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
foarte mult să aibă copii. Poate să răscumpăr într-un fel faptul că atâtea femei rămân însărcinate din inconștiență și avortează sau își abandonează copiii. — Laurenceă Vocea Camillei aproape că se frânse sub povara amintirii. — Eu te-am dorit cu înverșunare, deși nu sunt mama ta biologică. Mâna lui Laurence îi atinse ușor umărul. — Știu, mamă. Știu. Nu spuse cu voce tare lucrul pe care îl gândeau amândoi, anume, că tragedia lor consta în faptul că acest lucru încă mai conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe stradă. „Orice fac se termină prost“, gândi Gaston. Era dureros de conștient de defectele lui. Și nu numai în seara aceea. Orice întreprindea eșua. Același ghinion, care a atras după sine și izgonirea lui din hotel, îl urmărise cu înverșunare încă din copilărie. Cum să-și permită unul ca el să întindă o mână de ajutor unei femei? Oare putea un om ca el să facă vreodată bine cuiva? E liniște în Shibuya la ora două noaptea. Cafenelele, cinematografele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu-mă, zicînd: Bietul Galilei s-a temut... ― Ziceai că ești liniștit azi, cu sufletul spălat de înverșunări. ― Sunt liniștit. Dar nu ți se pare că o societate care trăiește așa nu are dreptul să ceară nimănui să moară? De fapt, râul cel mai mare pe care mi i-a pricinuit Inchiziția nu e nici frica pe care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu barba și cu părul numai cârlionți, de odinioară și nu prea îmbătrânit, numai paloarea și mâhnirea din ochi erau la el o noutate. Molipsit de amărăciune, l-am însoțit pe Rotari la mine acasă. Toată noaptea a plouat cu înverșunare, și cerul dimineții nu făgăduia o zi mai frumoasă. Am pornit la prima oră, având atârnată de șa o desagă de piele plină cu sare animală. Imediat ce am lăsat în urmă zidurile, m-am întors cu fața spre oraș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi aduc aminte de câte ori am fost interogat și nici de câte persoane, dar neîncetata rememorare a fiecărui detaliu a stârnit în mine atâta ură față de romani, încât am jurat să-l eliberez sau să-l răzbun pe Rotari. Probabil din cauza înverșunării mele, adunarea a luat o hotărâre menită să scandalizeze nu puțini longobarzi. În a zecea zi a lui august m-am dus la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fie inaccesibil și neîndurător, în cuvintele și preceptele fiului său, în Duhul Sfânt, mesager al Creatorului, dar nu izbuteam să înțeleg de ce era nevoie să fie trei într-unul, uniți și despărțiți. Înțelegeam sensul și semnificația teologică, dar nu și înverșunarea cu care se voia impunerea acelei triade, în pofida tuturor discordiilor între creștini, a pizmei și a anatemizărilor reciproce, a excomunicărilor încrucișate. Toată lumea spunea că Dumnezeu pentru om era de nezărit și de neajuns, și, totodată, se dorea codificarea Lui. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ședințe nimerise și Zogru, strecurat în Vencica. Aceasta tocmai luase cuvântul, după ce aprobase întreaga adunare, prin vot deschis, ca ea să vorbească de la tribună. Și începuse. Inițial Zogru se plictisise, dar apoi începuse să se amuze, căci Vencica spunea cu înverșunare dragi tovarăși, problema demascării dușmanilor de clasă este o datorie pe care trebuie s-o punem mai presus de interesele personale, și atunci Zogru intrase în acțiune, mai întâi, pentru că nu se putuse abține, apoi, pentru că începuse să-i placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]