1,193 matches
-
secolului al Vl-lea, 513 înainte de Hristos. Din toată această descriere a lui Herodot rezultă că Sciții erau popoare cu totul barbare, nomade și deci în stadiul cel întâi al culturii. Crâncene scene se petreceau pe atunci sub același cer care înveselește și astăzi cîmpiile noastre și același soare, aceleași stele luminau adeseori jertfele omenești făcute unor zei monstruoși. Astăzi s-au schimbat lucrurile în totul, și un popor așezat se trudește spre civilizația ce încolțește pe bogatele-i ogoare. Nicio legătură
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
hîrtie și zise: — înainte de a începe slujba, am fost rugat... ăăă, să vă citesc asta: „în ultimele luni ale bolii ei, Mary Thaw a fost imobilizată la pat. Aș dori să le mulțumesc bunilor prieteni și vecinilor care i-au înveselit aceste ultime zile după cît au putut. I-au adus fructe și prăjituri, și darurile mult mai valoroase ale prezenței lor. Aș dori să le spun, în numele ei, cît de mult a apreciat aceste atenții și să le transmit mulțumirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw se ridică și-și șterse fața cu o batistă. — Nu știu. Poate că de ușurare. Domnul Thaw își bătu fiul cu afecțiune sub bărbie cu pumnul încleștat. — înveselește-te! zise el. Și dacă n-o să ajungi un alt Picasso, o să-ți... o să-ți... o să-ți zbor scăfîrlia, așa o să-ți fac. într-o după-amiază caniculară, Thaw și Coulter coborau pe o cărare din pădure brăzdată de rădăcinile copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
postură care-i sugeră lui Thaw că era supărat că nu fusese invitat la petrecere. — Ești tăcut în seara asta, Duncan, spuse Macbeth. — Scuze. Mă gîndeam. — Bănuiesc că ai fost invitat la petrecerea lui Kenneth de mîine. — Nu. Macbeth se înveseli. — Nu? Ciudat. Tu și Kenneth sînteți mereu împreună. Credeam că sînteți prieteni. Asta credeam și eu. Se plimbă mult pe străzi în seara aceea și coborî spre casă după miezul nopții. — Tu ești, Duncan? întrebă taică-său de pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șovăie. Fața lui avea o expresie ciudată. - Mi s-a părut că văd o orgă într-o biserică. Apoi imaginea s-a schimbat: m-am pomenit la o adunare electorală, unde candidatul recurgea la o muzică antrenanta pentru a-și înveseli publicul... Așadar, acesta e mijlocul prin care ai putea câștiga alegerile?! - Unul din mijloace. - Ai o putere extraordinară, omule! - O putere care-i afectează pe ceilalți, nu însă și pe mine. - Bine, dar ești condiționat! Și nu poți spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
când se crede neobservat. Apoi m-a văzut și mi-a aruncat o privire ciudată. Am început cina cam bulversați pentru că dragul de Jacques nu se simte grozav. Era trist și că n a venit Nicu. Am încercat să-l înveselesc și, fiindcă-i copil bun, s-a prefăcut că am reușit. N-a vrut să șadă cu noi la masă, i-am dat în pat ceasul cu figurine, să-l învârtă cât poftește. Îi place menuetul dulce și nespus de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mi-am îngăduit nici măcar o lacrimă, lucru care m-a umplut de mândrie. Am trecut pe la Jacques. Era la curent cu încercarea de vizită neizbutită și m-a strâns de mână cu mânuța lui rece, fără o vorbă. Ca să ne înveselim i-am spus că am aranjat să mă duc cu verișoara noastră după cadouri și ne-am sfătuit ce să-i mai luăm lui papa și celorlalți care vor veni de Crăciun la noi. — Darr n-arr fi mai bine să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în gând, pe căpșor, pe fata ei, iar când o săruta pe Iulia, venită pe lume imediat apoi, pe părul ei negru, spera să ajungă sărutul și la părul blond al celeilalte. Copiii simțiseră ceva, simțeau că n-o pot înveseli cu totul pe mama lor, simțeau că nu mă pot înveseli, rămânea întotdeauna un colțișor nemulțumit și trist în ea, și trist în mine. Pentru mine moartea asta a fost ca graviditatea, dar în sens opus. Număram zilele, vorbeam cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe Iulia, venită pe lume imediat apoi, pe părul ei negru, spera să ajungă sărutul și la părul blond al celeilalte. Copiii simțiseră ceva, simțeau că n-o pot înveseli cu totul pe mama lor, simțeau că nu mă pot înveseli, rămânea întotdeauna un colțișor nemulțumit și trist în ea, și trist în mine. Pentru mine moartea asta a fost ca graviditatea, dar în sens opus. Număram zilele, vorbeam cu copilul plecat, așa cum atunci vorbisem cu copilul neajuns încă, îi explicam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nevasta lui care murise iarna trecută, în curând avea să se împlinească anul, dar durerea sufletească era la fel de mare ca la început. Băiatul, stabilit la Craiova, îi scria des, cele două fiice, măritate la casele lor, încercau să-l mai înveselească invitându-l pe la ele, dar el prefera să stea singur cuc, prizând tabac printre amintirile lui, în locul care încă era umplut de toate micile ei gesturi. La început nu suferea nici un om în preajmă, cărțile de vizită rămâneau fără răspuns
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe mormântul doamnei Algiu, Dumnezeu s-o odihnească! Părerea ordonanței era că doamna n-are nevoie de asemenea lucruri, unde-o fi ea acum, în loc cu verdeață și răcoare, în schimb lor le-ar fi prins tare bine, ar fi înveselit salonul, fiindcă de-un an trăiau ca niște pustnici și lui i se urâse cu viața asta! Când s-au întors, tot la galop, după ce s-a opintit să-i scoată cizmele înalte, care ieșeau greu fiindcă erau lungi și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care-l văzuse numai de câteva ori în viață în starea asta, umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru și să-l îmbărbăteze. Liza, care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de așteptat până o să știu precis dacă nu cumva cânt și pe dinăuntru. Știu eu ce vreau să spun, nu dau aici mai multe explicații. Aseară, când eram cu toții în salon, iar mama și papa păreau supărați, și Jacques îi înveselea citindu-le dintr-o carte cu glume - Jacques citește foarte frumos, până și glumele - a apărut Safta și mi-a făcut un semn cu capul, arătând spre ușă, fără nici un respect. Își permite tot mai multe, de sâmbătă încoace, blackmail
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
proprietară de cabaline și a unui parc de divertisment în care Arti se pregătea să amenajeze în curând tobogane de apă. Dar și Pablo intrase în șir, așa că le aduse o noutate, chiar atunci când mâncau, o veste menită să-i înveselească: la ce bun să mănânci, după ce ai în față atâtea delicatese, dacă gura nu îți e aranjată? Noutatea era că el și Max-Dinte își înfrățiseră banii, cu ceva timp în urmă, iar lanțul de clinici stomatologice era gata. Izbucniră în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pun boii la tânjală, Să mă sui în deal la poamă, Să mă primbl din cramă-n cramă, Cu opt ocă de pastramă Să bem vin, să mâncăm poamă. 251 Cu cât beu, cu-atît mă ieu, Cu cât beu mă-nveselesc, Cu-atîta mă răcoresc; De n-aș bea, n-aș veseli - Pe loc, mam-, - aș nebuni. {EminescuOpVI 247} P. STRIGĂTURI 252 Vecine, dragă vecine, Nu lăsa Nevasta ta Să spele cămeși la vale, Că-i prea albă la picioare - Că cîndu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
365} {EminescuOpVI 366} {EminescuOpVI 367} 75O vrei și lânoasă și lăptoasă și cu coada groasă, să vie și de vreme acasă? 76O viță-n Gheorghiță și alta-n Ialomiță. 77O vorbă ca o mie. 78Ochii văd, inima cere. 79Ochii se înveselesc și inima rabdă-n sec. 80Ochii, ce nu se văd, lesne se uită. 81Ochiul stăpânului îngrașă pe cal. 82Ochiul de cucuvaie nu-i ca cel de iepure. 83Olariul, unde voiește, acolo pune mănușa. 84Olăcar de cai șchiopi. 85Omenia omenie cere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pe trotuare, frunzele strivite își îngropau în praf sigiliul galben, ud... ― S-a făcut târziu, observă bătrâna. Ploua mărunt, cerul de octombrie plin de apă și funingine părea gata să cadă. O umbrelă roșie traversă strada și Melania Lupu se înveseli. ― E ca un mac ud... Știu, fetițo, adori macii. Pe o florentină sau la o rochie de curse, firește! Dau o înfățișare extrem de proaspătă. Totdeauna am afirmat că după război femeile au uitat să se îmbrace... Acum însă trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umezi buzele arse: Eventual benzina. ― Ce-i cu benzina? ― Să nu umple suficient rezervorul. Înțelegi? Ne-ar obliga la o aterizare forțată. Cârnul chițăi: ― Vezi! Tot la ideea mea vă întoarceți. Și sărim în aer frumușel! Perspectiva părea să-l înveselească grozav. Melania atinse cu degetul o carte. ― Ce copertă frumoasă! Mi-aduc aminte că am văzut-o la librărie, dar n-am avut destui bani s-o cumpăr. "Ioniță nu va rezista, draga mea. E prea mare amator de cărți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor îmblănite, femei aruncând priviri distrate în vitrine, câte un puști care se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios și plete până la talie, fuma plictisită în fața unui bărbat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aminti să facă pentru a-și potoli foamea la prînz. Telejurnalul de la începutul după-amiezii era mai optimist. Ascultîndu-l își recăpătă încrederea. Totul era împotriva Arsenalelor. Izbuti să gîndească ― deși cam strîmb. Vai cît de jos se coborîse dacă se putea înveseli la auzul propriei ei propagande! Însă așa era. În atît de mare măsură încît nervii i se liniștiră deajuns ca să poată susține o întrevedere pe care o amînase toată dimineața. Întrevederea cu Greer. Șezu rece ca o stîncă în timp ce nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
grădina mea, având următorul conținut: 1/12 martie 2011 Stimate domnule profesor, Așteptând cu nerăbdătoare emoții reînceperea unui nou ciclu primăvăratic al naturii, îmi permit să vă trimit tradiționalul simbol al mărțișorului 2011. Fie ca modestul meu ghiocel să vă înveselească viața și să vă bucure, devenind nu numai vestitorul primăverii, dar și al aniversării din 12 martie și să vă aducă mulți ani cu zile senine, cu sănătate deplină și mult noroc în realizările dvs. O primăvară cu mult „soare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
antice sau de artefacte prețioase, dar nevoile lui erau modeste. Doar atât - o plimbare cu mașina după-amiaza, sub strălucirea soarelui de primăvară, fără alte obligații mai împovărătoare decât cea de-a asculta o telenovelă la radio - îi ajungea ca să se înveselească. I-a plăcut întotdeauna să conducă. Chiar și asta, o cursă de patruzeci și cinci de minute de la sala de expoziție de pe strada Bond până la aeroportul Heathrow, era o plăcere. Fără telefoane, fără nici un deranj. Doar timp de visare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a spus Henry când iordanianul a amenințat să-și mute marfa la un dealer newyorkez. —Americanii sunt și mai stricți în legătură cu asta decât suntem noi. În plus, situația nu era chiar atât de neagră. Henry păstrase niște vești bune, ca să înveselească apelul. Pentru articolele mai puțin pretențioase avea un plan, o modalitate de a scoate profit mai devreme. Nu, nu era înțelept să intre în detalii la telefon. Dar Henry știa exact unde vor merge acele tăblițe de lut. Și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
kilogramele În plus. Acum că blestematul ăla de divorț se terminase, avea să devină o nouă femeie. „Categoric“, Își spuse. Categoric era cuvântul pe care Rose Îl folosea pe post de „da“. Iar În loc de „nu“, spunea Întotdeauna „categoric că nu“. Înveselită la gândul că Își va surprinde fostul soț și arhinumeroasa lui familie cu noua Înfățișare pe care avea s-o capete curând, Rose cuprinse rapid cu privirea Întregul raion. Mâinile ei se Întindeau după dulciuri și caramele - caramele dulci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pauză. — Oamenii care au văzut-o În alte părți spun că e chiar bună, a spus Rose. Ei bine, ce zici... ți-ar plăcea să mergi cu mine? — Artă mexicană...! a repetat Mustafa Încrezător. Sigur, de ce nu? — Grozav, s-a Înveselit Rose. Ce bine că te-am cunoscut, Mostapha, a zis ea stâlcindu-i din nou numele. Însă de data asta Mustafa nu a mai simțit nevoia s-o corecteze. CAPITOLUL TREI Zahăr — E adevărat? Vă rog spuneți-mi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]