769 matches
-
câștigă pâinea), pe atât de mare le este varietatea temperamentală.Nu doar ce-ți explică omul de la volan e important, ci și felul în care o face: doctoral, metodic, detaliat, ca unui ins mai greu de cap; ori în tirade învolburate, pline de digresiuni; ori pe scurt, foarte pe scurt și esențializat, la modul apoftegmatic. Stilul de a purta conversația și a transmite clientului de-o jumătate de oră o întreagă filosofie de viață se suprapune ori nu stilului de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
care, datorită unor frustrări academice (pretinde el), se autoexilează în țara tuturor posibilităților, realizând extrem de rapid oarece carieră academică. Toate bune și frumoase până aici, dar domnul în cauză are o neliniște ce se transformă repede în obsesie, a cărei învolburată revărsare o încearcă în cartea mai sus menționată. Obsesia Paulescu, ca să-l cităm pe Radu Iftimovici în articolul cu același nume (Cuvântul Legionar, 12 oct 2012), devine cu atât mai acută cu cât, grație unor eforturi lăudabile din partea unor nume
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se agitau niște domni mărunți, cu barbișon și mustăți învolburate, îmbrăcați în frac, acoperiți cilindric de jobene fumurii, având printre dânșii pe însuși Otto von Guericke (să fi fost prin 1654?). Nu patru, ci opt perechi de iepe roaibe, înhămate complicat, cu harnașamente bătute-n diamante, se chinuiau să desprindă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Un elicopter e oare Desenat? Și-un elefant Ce-are-n trompă-o stropitoare? Dușu-acesta-i performant! LITERA ,,E’’ Are brațele egale, Pe un băț aliniate; Îl găsim și-n deal și-n vale Sau în ape-nvolburate. Fetele de trei au parte; E-n pahare, dar și-n gene, Evantaie, carte, arte; Vine chiar cu moșul Ene. E-n caiete, vene, sare, Pene, cercuri, calendare, Munte, stele, cer și are Loc și în abecedare. De e mic
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
-n catifeaua frazei reiate hăisa, de a-și da uriașa lui măsură pe bune. Abia mai târziu, și nu de toți, i s-a făcut „dreptate“. Arhaismele slobode sunt pentru Balzacul nostru musculos un mijloc de a se exprima fericit, învolburat, neînghesuit de nimeni și de nimic prin colțuri cu lilieci blegiți (nici de semne, nici de semenii cotonogari la gioale!), de a merge sprințarnic și haihui, și totodată tacticos, hâța-hâța, ca pe sticlă, ca pe ață, ca pe fir de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ar prăbuși în hăuri, apa ar suna nebună, tulburarea ei s-ar înălța până la nori" Într-o seară liniștită de vară, copil fiind, mă aflam pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsă și monotonă; priveam spre apus un cer învolburat și roșu. Tata pregătea căruța pentru întoarcerea acasă, o căruță mică, trasă de un cal alb, costeliv. Pământul era nisipos, încât drumul șerpuia la vale anevoios printre butuci de viță de vie și salcâmi, unde se iveau din loc în loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ogoarele noastre se îndrepta. Cât timp calul se odihni puțin, iar eu devenisem atent la ce se întâmplă în jur, moșneagul îi spuse tatei că nu putem merge mai departe, deoarece podul de lemn fusese luat la vale de apele învolburate ale râului, umflate de ploile torențiale de la munte. Într-adevăr, dimineața, când am pornit spre colină, deși era senin până hăt-departe, apa râului părea mai mare. Moșul a dispărut întocmai cum apăruse pe nesimțite. Tata, rămas pe gânduri, a privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mânz. De la podul de lemn, din care nu mai rămăsese aproape nimic, am încălecat amândoi pe spinarea umedă de ploaie și transpirație a calului și am pornit pe râu în jos spre podul de piatră. Credeam cu tărie că apele învolburate, sau moșneagul, n-au avut timp să-l doboare. Se lumina de ziuă. Podul se arcuia frumos peste cele două maluri, dar părea prea mic pentru apele negre și fioroase ale râului. Nu mai are mult nici ăsta spuse tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
spuse moșul. Care barcă? Ești nebun... Barca pe care o țin ascunsă, o scot numai când am nevoie de ea. Mie mi-a trebuit, ție nu. Ce îndrugi, ghiujule? Tu n-ai barcă... Și-apoi pe un râu mare și învolburat ca ăsta nu se poate trece cu barca. Ce mai, râse moșneagul, ai pierdut calul și căruța și lemnele. Nu mai ai nimic. Tata se repezi cu furie la moș să-l prindă de gât, dar îi dădu drumul îndată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Am văzut atunci grădina: era intactă, tufele de flori și legume nu suferiseră nici o stricăciune, numai cărarea principală mi se părea mai largă. La capătul ei se profila provocator ca întotdeauna șezlongul. Speteaza sa arcuită se înălța triumfătoare pe cerul învolburat. Cu ochii larg deschiși, țintuit locului, cu trupul năclăit de o căldură nebănuită, vedeam doar licărul îndepărtat al zărilor. Nu mai vedeam altceva. Și, luminându-se de ziuă, biruitoarea lumină de vară, nemiloasă ca și durerea. Despre Ștefan Amariței și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
iulie 1965. La această zi am sosit în orașul Reșița, pe-al cărui caldarâm, desigur, nu călcam pentru prima dată. Reșița, acest oraș așezat pe ambele maluri ale râului Bârzava, râu ce își are izvorul în munții Semenic. Bârzava, când învolburată, când foarte lină, străbate întregul oraș, antrenând în cursul său toate deșeurile deversate, mai ales de întreprinderile construite odată cu orașul, de-a lungul albiei sale. În ținutul meu natal era o zicală, ridicată la rang de superstiție, care spunea că
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
în istoria lumii să o dărime, o găsim și la filozoful roman Sene-ca(4 î.e.n - 65 e.n.) care într-o adevărată profeție, spune că prăpădul ,,zilei fatale” se va porni de la geți ca o pedeapsă divină, cînd Dunărea învolburată își va înălța apele pînă la cer, și va cuprinde în vîrtejul ei cea mai mare parte a pămîntului. Mai am de lămurit niște informații din zicerile lui Ioan privind cununia sacră între credincios și divinitate prin comuniunea religioasă. ,,19
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se poate prin rugăciune, după cum spune Sf. Ioan Hrisostom „îndreptându-ne pașii spre calea lucrării lăuntrice”. Aceasta ar constitui „mâna” întinsă a lui Dumnezeu, pe care Mântuitorul ne-o dă spre a putea lucra cu mai multă duhovnicie în marea învolburată a acestei vieți. Când îi învață pe copii cum să se roage, părinții trebuie să le vorbească despre Dumnezeu ca despre un tată „bun și iubitor de oameni”. însuși Domnul Iisus Hristos ne- a învățat să ne adresăm în rugăciune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Nichita Danilov) / 363 • Golul transparent (Friedrich Michael) / 368 • Drumul vederii. Înapoi și de la capăt (Liviu Georgescu) / 370 • Altfel decât a vedea (Teodor Dună) / 374 • Imaginea de sine (Dan Coman) / 377 • Eul e altul (Claudiu Komartin) / 380 Când marea se mișcă învolburată, valurile înspumate formează, în neliniștea lor, imagini asemenea unor ființe; e ca și cum aceste ființe ar pune valurile în mișcare și totuși, dimpotrivă, mișcarea valurilor e cea care le formează. Søren Kierkegaard Imaginea transparentă Liniamentele unei poetici fenomenologice Dacă rostul pozitiv
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tatăl închidea ochii, plonjat în delirul unei făptuiri imaginare ce-și așteptase până la exasperare realizarea. Cândva, îi destăinuise că numele de Ondine se inspira din opera wagneriană: tatăl ar fi dorit-o purtătoarea eroului înspre izbăvire, călăuzitoarea lui afară din învolburata nedeterminare. Cu alte cuvinte, Ondine era valul bun ce scoate rătăciții la liman. Așa se-înfiripase, în imaginația lui de părinte emaciat de ezitări, viziunea de larg consum a copilei angelice ieșind în calea temerarului navigator spre a-l conduce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atacator, învățat cu atacul pozițional, prelungit al Marietei și cu meterezele ei bine păzite (deși neumbrite de flamuri trufașe de lenjerie intimă). Între proxim și distant diferența fusese subit erodată; centura lui blondă de salvare devenise acum una cu stihia învolburată. Ceea ce, până mai adineauri, fuseseră mângâieri din partea ei, se transformă pe dată în biciuiri de tentacule prehensile ce-l trăgeau îndârjit înspre larg. În ochi nu-i citea deloc neputință și disperare, ci puteri demiurgice și așteptări lipsite de măsură
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
porților unei incinte asediate, se pot imagina modalități susceptibile de-a crea un asemenea efect de sucțiune încât asediatorii abia ar prididi cu prinderea de orice lucru în stare să le ofere o priză cât de cât eficace. Propriu-zis, nu învolburata Ondine îi tăie setea lui Rică, ci mult mai adânca ei sete de altceva, stârnită acum irepresibil înlăuntru-i. Această lipsă se lăsase zăgăzuită cam de-o viață întreagă, sorbitură cu sorbitură, strecurându-se astfel neobservată în făptura ei; așa că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să ne temem. (Jurnalul Național, 22 aprilie 2005) Neliniștitul Aurel (I) Ne-am cunoscut spre sfârșitul anilor ’60, începutul anilor ’70. Venit din Transilvania, dintr-un mediu universitar, avea ștaiful căruia îi duceam dorul în marea bucureșteană fierbând de atâția învolburați geniali pentru care eticheta era un moft. Ne-a apropiat cititul. Schimbam cărți și le discutam în lungi partide peripatetice. Pe vreme frumoasă o luam de la Piața Unirii spre Șosea. Băteam Șoseau de câteva ori și o luam înapoi. Începusem
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
vizitatori. Chipurile lor, gesturile lor, vorbele lor nu trădau nici tristețe, nici îngrijorare, nici regrete. Se comportau demn, gazde desăvîrșite, față de noi, cei care le aduceam un ultim omagiu, prin vizita noastră... O mică lume care se sfîrșea în valurile învolburate ale Dunării care numai albastră nu era. Seara, la cină, pe drumul de întoarcere dintr-un loc în care niciodată, nimeni nu mai avea să meargă, atmosfera era cam apăsătoare. Desigur că dragul nostru căpitan prevăzuse această reacție, așa că organizase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a telefoanelor unor subordonați. La porțile Orientului Însă nimic nu e normal. Nu știu dacă pentru vreunul din tinerii omorâți de mineri s-a scris măcar un cuvânt de recunoștință, un vers, un poem (așa cum Arthur Rimbaud, abia ieșit din Învolburata să adolescență, a dedicat sonetul Le dormeur du val tinerilor uciși În timpul războiului franco-prusian, În care francezii Își apărau libertatea), dar știu că, În schimb, președintele de atunci al țării, Ion Iliescu, le-a mulțumit cu căldură minerilor pentru „Înaltă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sprijin substanțial din partea sa, a familiei sale și a Fundației „Primăvară Lumii”, parteneri constanți și entuziaști În fiecare acțiune de promovare a tinerelor talente organizată de revista „Cronică”) m-au impresionat cu adevarat, arătându-mi că În acest pragmatic, materialist, Învolburat, sărac și trist Început de secol și de mileniu Încă mai există oameni (foarte puțini, e drept!) ce-și Înzidesc sufletul În fapte menite să-i ajute pe semenii lor. * Sigur că da. „Tăcu e un om tăcut, discret, modest
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spre a-l călăuzi la Kolonos, Oedip deplânge mai cu seamă nefericirea Antigonei pe care a atras-o pe un drum fatal, împiedicând-o să-și împlinească nuntirea hărăzită oricărei tinere : Te-am târât în nebunia mea, cum târâie oceanul învolburat pluta desprinsă de țărm. Te-am scos din rosturile firești ale fecioriei tale (I 3). Ca și la Sofocle, la Radu Stanca stau alături Oedip, păcătosul fără vină, și Antigona, copila care a ales fuga în locul nunții dorite de orice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
este uriaș. Nesiguranței și zbuciumului continuu din peisajul ucrainean, îi corespund aici, pacea și siguranța unei vieți trăite la adăpost. Ostrovul așadar este înlocuit cu poiana din vale, pădurile întinse și pline de zăpezi, cu munții străbătuți de drumeaguri, râurile învolburate și pline de pericole, cu pârâurile de munte, cu apă limpede, strecurându-se pe sub copaci umbroși. Pe malul unui astfel de pârâu, Platon și locuiește de altfel, la schitul Trăisteni, după cum ne spune textul, într-o „chilie nu foarte departe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
solitare, ci între oameni, între problemele aparent mărunte ale unei lumi deifuge. Cei doi Părinți își iau ca ancoră împotriva înstrăinării de Dumnezeu, Rugăciunea lui Iisus și citirea Sfintelor Scripturi. Puhoiul de voci din jurul lor crește însă, ajungând o mare învolburată, în care celor doi li se cere destulă credință cât să poată păși pe apă. Aici însă cei doi se despart: Paisie Velicikovski știe că izvorul cu apă limpede pe care îl poartă în suflet și din care vor toți
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
van... După toate acestea, rămâne știința că traversarea poate fi făcută în siguranță doar cu ajutorul Sfinților, singurii noștri prieteni adevărați, a căror prietenie neschimbătoare și dragoste veșnică, dăruită oamenilor după pilda lui Dumnezeu, ne trece nevătămați, un Nil mereu mai învolburat, chiar și pe spinare de fiară. O traversare de pe malul Ierusalimului pământesc până pe malul Ierusalimului cel ceresc, o cărare pe valuri, un drum printre neguri, viața noastră cernită, având drept unic far călăuzitor pe Hristos. La terminarea Slujbei, pe drumul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]