782 matches
-
era spațioasă și, cu toate că înăuntru erau postați peste două mii de ostași, domnea tăcerea. Datorită hotărârii lui Muneharu de a lupta, castelul mai găzduia încă trei mii de refugiați civili în plus. Muneharu se decisese să reziste din acel castel talazurilor învolburate ale armatei răsăritene. Kanbei și Hikoemon fură conduși într-o încăpere goală. Fără toiag, Kanbei intră șchiopătând, cu dificultate. — Seniorul Muneharu va sosi imediat, spuse pajul. Părea să nu aibă nici douăzeci de ani și, în timp ce se retrăgea, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu trebuia să învețe un cântec. Eu joc rolul principal! începuse el să se laude netam-nesam la un moment dat... Ce rol principal? Tot ce avea de făcut era să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă, legat cu o panglică de mătase bleu, darul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Mamei Natura și sunt ascunse ochilor noștri, precum adâncimile nevăzute ale pământului. Lumina ochilor noștri, auzul urechilor noastre, amândouă s-au născut din lumina și sunetele Mamei noastre divine Natura, care ne înconjoară așa cum valurile mării înconjoară peștele, așa cum aerul învolburat înconjoară pasărea. Omul este fiul Naturii divine și de la Ea a primit Omul întregul său trup, întocmai cum trupul unui nou-născut se naște din trupul mamei sale. Adevărat, adevărat vă spun, voi sunteți una cu Mama voastră divină Natura; Ea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
din aripi, a zburat drept în oglindă, făcându-se nevăzută. Am simțit atunci cum mă cuprinde frigul și am văzut că oglinda unduiește, ca suprafața unei ape, apoi n-am mai văzut decât o apă de culoare brună, noroioasă și învolburată, era de parcă aș fi fost o pasăre și aș fi zburat pe deasupra apei, și atunci am ajuns la un perete de lut și am început să alerg pe el în sus, se vedeau clar grunjii de pământ și straturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
macadamul fierbinte - era toată înveșmântată în regalitatea capotului. Nu mi-a aruncat nici o privire, Vron. Pătrunsă de gravitatea momentului, se adresă oglinzii mari de pe peretele din față. În opinia mea, imperfecta oglindă nu oferea decât o imagine cenușie a norișorilor învolburați. Dar pentru Vron oglinda nu făcea altceva decât să înrămeze materialul ei brut. — Depinde de carte, John, începu ea din nou. Unele cărți sunt mai adulte decât altele, John. Mai explicite. Fără ca ochii ei să-i întâlnească pe ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un veac. Trăia alături de fiica ei, cu toată intensitatea, marea decepție. * Zilele ce urmară, săptămâni în șir, nu avură darul de a aduce liniștea și pacea în casa lor. Atât pentru Olga cât și pentru mama ei; acestea au curs învolburate, ca niște torente prăvălite de pe versanții dealurilor din preajma orașului, în anotimpurile ploioase. Rana pricinuită în adâncul sufletului avea toate șansele să nu se vindece multă vreme, poate... niciodată! Imediat cum ușa se închise în urma Olgăi, Alex avu senzația că se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori i se părea că se afla pe drumul cel bun, iar alteori, că se rătăcise de-a binelea. Până la Argeșul cel cu ape mari și învolburate și până la casa lui deadul Vasile de la Gostinari mai avea cale lungă de mers, nu glumă. Și, pe cât se vedea, calea era mai lungă și mai întortocheată decât își închipuise el în zorii zilei, atunci când plecase de-acasă, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sau luna bolții vechi Tu, o ființă blândă A viselor perechi Și-o floare-nmiresmată De te-ai asemăna Știu sigur, ființă sfântă, Pe mine m-ai chema... Iar de-ai pleca vreodată Din vechiul nost’ pământ Pe-o apă-nvolburată, Ți-oi face jurământ! Dar de al lumii soare Tu nu te-ai săturat A gândului ardoare Pe mine m-a furat. Tucu Andreea-Ramona, clasa a VI-a Școala Gimnazială Mușătești Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Copilăria mea Am primit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a ajutat. Când decolez cu avionul... Ce-i aia „decolez”? îl întrerupe tatăl. Când înalț avionul pe cer, tată! Simt că sunt mai aproape de Dumnezeu. De acolo văd frumoasele lui lucrări: văd munții înalți mângâind norii, pădurile înverzite sau cascadele învolburate. Este minunat să plutești la mii de metri înălțime!... Ionică, ai venit?! răsună vocea mamei care-l trezește din visare. Ce fericită sunt! Cum ți-a mers acolo, la oraș? Foarte bine, mamă! Acum mă simt împlinit. După îmbrățișări și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chirci În poziție fetală. - Marie! Marie, deschide ochii! Uită-te la mine! Nu răspundea comenzilor lui. Un val amestecat cu sînge tocmai o Înghițise În abisul coșmarului. Cu capul răsunînd de bătăi surde, tîrÎtă fără putință de scăpare În vîrtejuri Învolburate, simțea că se sufocă. Izbitura valurilor, urlete omenești sfîșietoare, o mînă care se Întinde și caută cu disperare s-o prindă, imagini și zgomote terifiante amestecate o luară pe sus, ducînd-o către un hău negru În care se prăbuși. Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
amețeală. Am fost atunci ispitit să mă duc după ea. Era de ajuns să fac un pas Înainte și totul s-ar fi terminat. Și să las monstrul să scape nevătămat? Niciodată. Am aruncat buchetul de ierburi Înflorite În valurile Învolburate. „Pe curînd, Mary, dragostea mea“, am murmurat Închizînd ochii. Poziție fetală. Genunchii sub bărbie. Brațele Îndoite În jurul bustului. Deschise gura ca să tragă cu disperare un pic de aer În piept. Lucas năvăli din baie și o luă lîngă el. - Ssst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pragul pieirii. Nu și-a amintit, mai tîrziu, cum anume s-a aplecat înspre hăul nemilos; cum l-a apucat pe Dakota de după cap, cu dinții, așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate și să-l readucă, în siguranță, pe malul rîului... Era complet ud, dar nu mai simțea frigul. Ba mai mult, o căldură mistuitoare, nefirească îi clocotea în interior. Dură ceva timp pînă reuși să-l întrebe pe pui: Ce-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
topite, plantele țîșniseră din pămînt și acoperiseră, curajoase, întinderile golașe; copacii crescuseră tinere frunze zglobii care se legănau, visătoare sau neastîmpărate, în adierile prietenoase ale vîntului. Și pămîntul se umpluse de viață. Dar acum? Căldura și seceta uscaseră tot. Rîuri învolburate altădată, transformate acum în pîrîiașe fără vlagă, reușeau anevoie să astîmpere setea animalelor. Soare arzător și uscăciune, iar și iar, fără oprire. Și totuși era aproape sigur că-i încă primăvară. Cum aveau s-o scoată la capăt dacă și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fixându-l În tăcere. — Oricum, chiar În condițiile În care corpurile cerești nu ar fi zei, așa cum a crezut Înțelepciunea antică, ele au cu adevărat o putere de o virtute nemăsurată, așa cum, prin evidența lucrurilor, aflăm zi de zi din Învolburatele contingențe ale vieții. Mânia lui Marte, triumful lui Jupiter și mai cu seamă energia de neoprit a lui Venus, steaua pentagonală, care năruiește porțile cetăților, ultima dintre zeitățile care nu au pierit... Stăpânitoarea Celui de al Treilea Cer, murmură poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
norii în inele și stoluri dragi de rândunele se duc acasă să se culce. pe zare bate vântu-n zbor, se scutură cafeaua-n cești, iar noi privim de la ferești. cum trece ultimul cocor. pe zare trece gândul meu și dorurile-nvolburate, se duc aiurea ca să cate ce n-am găsit în lume eu. ochiul meu ochiul meu albastru pur ți-a căzut pe verticală, nu te mai feri de el, prea frumoasă domnișoară. peste țâța ta cea dulce se așează ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care atunci bunii creșteau nepoți Și totul se înnoia la cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în măruntaiele nopții. Prin nările transpirate își adulmecă duhorile de rachiu pe care stomacul i le pompează afară prin esofag ca pe niște baloane invizibile. Este convins că nu va mai ajunge la capătul suferinței, că viziunea sa este mai învolburată ca de obicei, iar demonii care de fiecare dată se ofereau să-l călăuzească pieriseră și ei fără urmă. Brusc, i se păru că întunericul seamănă cu aripile unui șoarece zburător imens, mai negru decît o rugăciune, și un milion
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
își adresează așadar sfaturile în special bărbaților, care au cea mai mare nevoie să-și cizeleze calitățile de amanți. Cele Cinci Semne, cele Cinci Dorințe și cele Zece Indicații sunt menită să-i ajute pe bărbați să navigheze pe marea învolburată a reacțiilor sexuale uimitoare ale femeii. Observați că, potrivit, acestor semnale, reacțiile sexuale ale femeii se produc la nivelul întregului corp, din cap până în picioare, pe când cele Patru Stări ale erecției masculine sunt toate limitate la organele genitale ale bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
până la un punct, e drept, prima conferință despre artă din viața lui. N-a Înțeles mai nimic, dar ce contează. Important e să asculți. Exact ca muzica simfonică. Tot asculți până Începi să vezi câmpuri cu flori, ape line sau Învolburate, cer senin, de preferință, și multe altele. Ce păcat că muzica nu te ajută să vezi și sentimente. Ar fi curios să știe ce formă ar avea sentimentele Zorelei față de el, deși era limpede că așa ceva nu se poate dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi adus mireasma ei dulce în aer, dacă n-ar fi fost animalele cu blana udă care să-i strice aroma. Behăiau în somn, neobișnuite să stea ude în răcoarea nopții. Am încercat să nu adorm ca să aud muzica apelor învolburate, dar de data asta sunetul lor m-a făcut să cad într-un somn adânc. Toată lumea dormea la fel. Dacă tata a țipat, nimeni nu l-a auzit oricum. Ruben s-a dus la mal cu Lea chiar înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că trage de volan, printre șirurile înalte de strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau danturile ori își tropăiau înveselite încălțările, ori de câte ori li se părea că 105 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Erau nume istorice, nume cu care să faci impresie, iar domnul Jones, deși deloc impresionant, se considera, într-un anume fel, un istoric. Astăzi, ajungând pe plaja gri-argintie a insulei sale preferate, împânzită de cețurile gri-argintii care învăluie întotdeauna marea învolburată ce o înconjoară, era pe cale să trăiască un mic eveniment istoric. Dacă ar fi știut, ar fi filozofat pe îndelete asupra paradei istoriei, asupra neputinței istoricului de a sta deoparte și a se uita. Era o greșeală, ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
șotii, numită prepelicar. Se teamea de creatură. Și eu m-am gândit: iată un nume de viteaz bun pentru mine. într-o stare de semi-șoc, am întrebat-o: — Dar Demonii? Și vocea mi-a temurat. — Cum ai scăpat de Demonii învolburați? Ea a dat din cap. — Ușor, a spus cu dispreț. Nu sunt nimic altceva decât aer. Nu există. începând din ziua aceea, Prepelicarul călătorea adesea în oraș. Se întorcea plină de povești despre imagini mișcătoare și mașini rapide, despre mașinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am plecat. Cerul era de un albastru orbitor. Platoul, presărat cu corturi maroniu-roșcate, era de un verde închis intens, ca un deget mare și verde, ridicat sever deasupra unei lumi de un roșu-aprins și de un maroniu deșertic. Dacă Demonii învolburați se învârteau prin Vale, nu mă mai puteau prinde și totul părea să fie bine în lume. Prepelicarul, o femeie în toată firea de treizeci și patru de ani, trei luni și patru zile, stătea așezată pe o stâncă, în zdrențe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mele. Am simțit cum prin dreptul soarelui trece un nor. Licărirea de emoție de pe fața Prepelicarului în momentul când s-a aplecat serioasă peste comorile sale a alungat înnorarea de-o clipă. — Am fost în vale, ca să văd dacă Demonii învolburați sunt liniștiți astăzi, a spus ea. Sunt liniștiți. E în regulă. Dar vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]