KorAP: Find »[drukola/base=șam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...37 >

917 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

se împotrivi Adrian în timp ce Șam, suspicios, îl țintuia cu privirea. Deloc! repeta el, scuturând din cap viguros, insă buzele păreau să i se arcuiască într-un zâmbet. — Mă duc să pun ceva pe mine, spuse Eleanor. Mai rămâi un pic, Șam? Cam o jumatate de oră. — Perfect. Mă-ntorc într-o clipă. Hai, că nu te-am mai vazut de secole. Păi nu, ca-n ultima vreme am fost ocupat până peste cap. Nu m-am mai vazut cu nimeni, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Cam o jumatate de oră. — Perfect. Mă-ntorc într-o clipă. Hai, că nu te-am mai vazut de secole. Păi nu, ca-n ultima vreme am fost ocupat până peste cap. Nu m-am mai vazut cu nimeni, zise Șam. — Cu excepția lui Fanny Tarrant, spuse Adrian după ce Eleanor ieși din cameră. — E vorba de muncă, i-o întoarse Șam. Dacă tu te-ai retras din lumina reflectoarelor, Adrian, nu e cazul să te crezi superior nouă, celor care încă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
secole. Păi nu, ca-n ultima vreme am fost ocupat până peste cap. Nu m-am mai vazut cu nimeni, zise Șam. — Cu excepția lui Fanny Tarrant, spuse Adrian după ce Eleanor ieși din cameră. — E vorba de muncă, i-o întoarse Șam. Dacă tu te-ai retras din lumina reflectoarelor, Adrian, nu e cazul să te crezi superior nouă, celor care încă mai punem osul la treabă. Punem osul la treabă...? Mă tem, Șam, ca începi să te lași contaminat de limbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cameră. — E vorba de muncă, i-o întoarse Șam. Dacă tu te-ai retras din lumina reflectoarelor, Adrian, nu e cazul să te crezi superior nouă, celor care încă mai punem osul la treabă. Punem osul la treabă...? Mă tem, Șam, ca începi să te lași contaminat de limbă de lemn a ședințelor de lucru de la Hollywood. — Marți mă așteaptă una foarte importantă. Sper din suflet că tipii de la studio să nu cumpere acest Schadenfreude de duminică. — Poți fi sigur c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
mă așteaptă una foarte importantă. Sper din suflet că tipii de la studio să nu cumpere acest Schadenfreude de duminică. — Poți fi sigur c-o să se găsească să li-l trimită cineva. — Mersi de încurajare. — Asta-i lumea-n care trăim, Șam. Sau mai curând lumea în care trăiești tu. — Care lume, mă rog frumos? — O lume dominată de presă. De cultură bârfei. Vrei să zici de cultură invidiei, riposta Șam. În țara asta există oameni care pur și simplu urăsc ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
trimită cineva. — Mersi de încurajare. — Asta-i lumea-n care trăim, Șam. Sau mai curând lumea în care trăiești tu. — Care lume, mă rog frumos? — O lume dominată de presă. De cultură bârfei. Vrei să zici de cultură invidiei, riposta Șam. În țara asta există oameni care pur și simplu urăsc ideea de succes. Dacă te spetești muncind, îți faci un nume și câștigi niște bani, vor face tot ce le stă-n putință ca să te dea jos. Dar tu singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pe mâinile lor acceptând să acorzi un interviu unei otrepe de țeapă lui Fanny Tarrant, îl contrazise Adrian. — E ușor să judeci așa când nu te-a solicitat niciodată să-i dai un interviu. — Ba m-a solicitat, zise Adrian. Șam îl privi uluit. — Cum Fanny Tarrant? Când? — Acum câteva săptămâni. — Și ce i-ai zis? — I-am zis „Nu, mersi“. Și de ce-a vrut să te intervieveze? — Știi, nu sunt un scriitor chiar complet dat uitării, zise Adrian. — Bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ce i-ai zis? — I-am zis „Nu, mersi“. Și de ce-a vrut să te intervieveze? — Știi, nu sunt un scriitor chiar complet dat uitării, zise Adrian. — Bineînțeles că nu. N-am vrut să zic... se poticni o clipă Șam. Adăpostul e un text inclus în programa de bacalaureat. — Și mi se pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
sunt un scriitor chiar complet dat uitării, zise Adrian. — Bineînțeles că nu. N-am vrut să zic... se poticni o clipă Șam. Adăpostul e un text inclus în programa de bacalaureat. — Și mi se pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil, pretextul interviului meu este difuzarea pe post a filmului Întunericul. — Aha, cu asta te-a păcălit! — Mă îndoiesc însă că în cazul tău Fanny Tarrant a vrut să-și axeze interviul pe Antologia Paragon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
interviu. A fost doar o manevră. M-a sunat de fapt ca să-mi pună câteva întrebări despre tine... — Sper că nu i-ai spus nimic. — Bineînțeles că nu. — Ei bine, cineva i-a spus. Cineva i-a spus că eu... Șam lasă frază neterminata. — Că porți mesa? îl întreba Adrian. Apoi, văzând că Șam îl privește acuzator, adaugă: — N-am fost eu! Șam păru să-l creadă pe cuvânt. — Dacă aș pune mâna pe nemernica aia, aș gâtui-o pe loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pună câteva întrebări despre tine... — Sper că nu i-ai spus nimic. — Bineînțeles că nu. — Ei bine, cineva i-a spus. Cineva i-a spus că eu... Șam lasă frază neterminata. — Că porți mesa? îl întreba Adrian. Apoi, văzând că Șam îl privește acuzator, adaugă: — N-am fost eu! Șam păru să-l creadă pe cuvânt. — Dacă aș pune mâna pe nemernica aia, aș gâtui-o pe loc, spuse el. — De ce te lași dominat de furie în halul ăsta? îl potoli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ai spus nimic. — Bineînțeles că nu. — Ei bine, cineva i-a spus. Cineva i-a spus că eu... Șam lasă frază neterminata. — Că porți mesa? îl întreba Adrian. Apoi, văzând că Șam îl privește acuzator, adaugă: — N-am fost eu! Șam păru să-l creadă pe cuvânt. — Dacă aș pune mâna pe nemernica aia, aș gâtui-o pe loc, spuse el. — De ce te lași dominat de furie în halul ăsta? îl potoli Adrian. Este exact ceea ce vrea ea. Nu-i dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
halul ăsta? îl potoli Adrian. Este exact ceea ce vrea ea. Nu-i dă această satisfacție. Dă-i cu tifla. — N-ai mai vorbi așa dacă ai fi citit tot interviul. — Hai să aruncăm o privire, spuse Adrian. Lua ziarul de la Șam, găsi pagina cu pricina și se afunda tăcut în lectură. După câteva clipe se porni să râdă pe înfundate. — E isteața, nu ți se pare? — Serios? îl întreba Șam glacial. — Cum e țipă? se interesa Adrian, continuându-și lectură. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
interviul. — Hai să aruncăm o privire, spuse Adrian. Lua ziarul de la Șam, găsi pagina cu pricina și se afunda tăcut în lectură. După câteva clipe se porni să râdă pe înfundate. — E isteața, nu ți se pare? — Serios? îl întreba Șam glacial. — Cum e țipă? se interesa Adrian, continuându-și lectură. — E atrăgătoare, dar frigida. Are picioare că lumea. Țațele n-am putut să i le văd, ca a stat tot timpul cu haină pe ea. Adrian își ridică privirea de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
frigida. Are picioare că lumea. Țațele n-am putut să i le văd, ca a stat tot timpul cu haină pe ea. Adrian își ridică privirea de pe pagina și ofta: — Voiam să zic ce fel de om e? — Aha... spuse Șam și statu să se gândească o clipă. E o puștoaica nonconformista din Essex. A invatat la școala de stat din Basildon și a absolvit engleză la Cambridge. Se autointitulează post-feministă. Într-adevăr, spuse Adrian și citi cu glas tare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pensulei, în sala de operație din Foaia de observație, în scenă voyeuristă din Bucuria întoarcerii, în scenă violului din Cu canoea prin chei, în scenă cu târgul de sclavi din Doctor Livingstone, presupun...“ Adrian aruncă o privire în direcția lui Șam, care devenea tot mai agitat la auzul acestei enumerări. — Și-a făcut că lumea temele, nu-i așa? — Se agață de un detaliu infim din opera mea și apoi face din țânțar armăsar! se plânse Șam. Fiecare din scenele alea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
privire în direcția lui Șam, care devenea tot mai agitat la auzul acestei enumerări. — Și-a făcut că lumea temele, nu-i așa? — Se agață de un detaliu infim din opera mea și apoi face din țânțar armăsar! se plânse Șam. Fiecare din scenele alea are o justificare în contextul operei. Adrian continuă să citească cu glas tare: — „Iar în ultimul său film, Întunericul, la care semnează și regia artistică...“ E-o treaba înțeleaptă să-ți faci singur și regia? — Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
citească cu glas tare: — „Iar în ultimul său film, Întunericul, la care semnează și regia artistică...“ E-o treaba înțeleaptă să-ți faci singur și regia? — Cine-mi înțelege opera mai bine decât mine? Adrian se holba o clipă la Șam, părând să fi rămas fără replică, dar apoi relua: — „Iar în ultimul său film, Întunericul, la care semnează și regia artistică, există o lungă scenă în care o tânără se fâțâie goală prin casă și-i face de mâncare unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
intensificarea suspansului voyeuristic? Nu-i asta oare visul fiecărui școlar: să fie invizibil în vestiarul fetelor? A La care Samuel Sharp a început să tragă cu coada ochiului spre oglindă de pe perete cu o frecvență îngrijorătoare.“ — Ai priceput, nu? spuse Șam. Vrea să mă desființeze. Întinse apoi mâna după ziar, insă Adrian continuă lectură cu glas tare, părând să se distreze pe cinste. — „I-am spus că am auzit de tămbălăul pe care l-a făcut când a fost exclus din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Actorii se pot trezi că-s nevoiți să-și arate curul din când în când. Eu, unul, îmi arăt sufletul lumii întregi de fiecare data cand pun degetul pe-o tastăă. Adrian făcu o pauză și se uită întrebător la Șam: — Chiar ai zis chestia asta? „Eu, unul, îmi arăt sufletul lumii întregi de fiecare data cand pun degetul pe-o tasta“? — Tot ce se poate, spuse Șam, simțindu-se cu musca pe căciulă. Dar restul e-un amestec de minciuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
degetul pe-o tastăă. Adrian făcu o pauză și se uită întrebător la Șam: — Chiar ai zis chestia asta? „Eu, unul, îmi arăt sufletul lumii întregi de fiecare data cand pun degetul pe-o tasta“? — Tot ce se poate, spuse Șam, simțindu-se cu musca pe căciulă. Dar restul e-un amestec de minciuni și răstălmăciri. O să le trimit o scrisoare de protest. — Scrie-o neapărat, dar în nici un caz să nu le-o expediezi, îl sfătui Adrian, punând ziarul jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
slab de înger. — Bine, dar ceva tot trebuie să fac. Câteva clipe cumpăniră amândoi situația în tăcere. — Ai putea s-o introduci pe Fanny Tarrant în viitorul tău serial de televiziune, deghizând-o în rolul unei nimfomane apucate, sugera Adrian. Șam clatină din cap. — M-am gandit la varianta asta. Dar un astfel de scenariu n-o să obțină în veci acordul biroului juridic. Atunci va trebui să strângi din dinți și să-ți duci crucea. Șam îi aruncă o privire lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
unei nimfomane apucate, sugera Adrian. Șam clatină din cap. — M-am gandit la varianta asta. Dar un astfel de scenariu n-o să obțină în veci acordul biroului juridic. Atunci va trebui să strângi din dinți și să-ți duci crucea. Șam îi aruncă o privire lui Adrian. — Contraatacul ar fi mult mai eficace dacă ar veni din partea altcuiva... — A, nici vorbă! riposta Adrian. — Ce anume? Tu vrei că eu să le scriu o scrisoare celor de la Sentinel? — Nu, am o idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
lui Adrian. — Contraatacul ar fi mult mai eficace dacă ar veni din partea altcuiva... — A, nici vorbă! riposta Adrian. — Ce anume? Tu vrei că eu să le scriu o scrisoare celor de la Sentinel? — Nu, am o idee și mai bună, răspunse Șam. Să ne-nchipuim că-ți dai acordul pentru un interviu cu Fanny Tarrant... — Mie mi se pare o idee foarte proastă, zise Adrian. — Ba nu! Ascultă-mă... Îți mai aduci aminte cum l-am păcălit pe reporterul ăla de la fițuica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]