1,239 matches
-
multe erau rânduite altfel decât ar trebui. Privind la oamenii-păsări, la oamenii-animale sau la oameniicuvinte, nu reușea să dea mulțimilor un singur chip sau să le facă să încapă într-un singur cuvânt. — Auzi, bă Coltucule, se răsti la el șchiopul, trecându-și cârjele dintr-o parte în alta, căci de pe un picior pe altul ar fi fost prea mult pentru el. Ce nume mai e și ăsta ? Coltuc ridică din umeri, asta putea să facă. — Un nume... răspunse. Să ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
brusc, cineva se apropiase, azi băiatul încă nu dăduse chipuri oamenilor, așa că putea fi un stârc sau un linx sau orice altceva, acela se aplecă și-i puse un măr în punga atârnată de gât. — Frate, uite cum e, cumpăni șchiopul, acum, că se așe zase mai bine și umerii îl dureau mai puțin. Pe mine mă cheamă Constantin, așa m-a botezat popa. Că-mi zice și Ologu, asta e, n-am ce face... Nu poți să te superi pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de pâine, ca la câini ? — Oamenii îți dau bani de silă, nu din milă, adăugă, solemn, orbul. — Bravo, moșule, bine-ai zis-o ! Îți dau firfiricile din milă de ei, nu de tine. Pot să te doară dinții altuia ? întrebă șchiopul, trăgându-și buzele și lăsând să i se vadă gingiile vinete din care răsăreau doi colți îngălbeniți. Nu pot să te doară. Nici milă de altul nu poate să-ți fie, doar de tine. Așa că ei zic : dacă nu-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
multe tulpini și picioare, ca un miriapod. Pe bune, își continuă, țopăind, firul gândurilor, e important de știut. Și către Coltuc : Zi tu, cititorule, unde scrie câte picioare are Dumnezeu ? — Nu scrie nicăieri, răspunse Coltuc. — Atunci poate că Dumnezeu e șchiop, sugeră Ologu. Poate că eu arăt după chipul și asemănarea lui. De ce atunci să mai fiu trist ? Să mor io dacă nu m-aș închina la un Dumnezeu șchiop. Cine te oprește ? întrebă Fane. Nu știu, mă gândesc și mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dumnezeu ? — Nu scrie nicăieri, răspunse Coltuc. — Atunci poate că Dumnezeu e șchiop, sugeră Ologu. Poate că eu arăt după chipul și asemănarea lui. De ce atunci să mai fiu trist ? Să mor io dacă nu m-aș închina la un Dumnezeu șchiop. Cine te oprește ? întrebă Fane. Nu știu, mă gândesc și mi se face milă de el, așa șchiop și știrb... Mai bine iau totul asupra mea. O să fiu eu Dumnezeul șchiopilor. Tu, Chiorule, ai să fii Dumnezeul orbilor. Fiecare cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după chipul și asemănarea lui. De ce atunci să mai fiu trist ? Să mor io dacă nu m-aș închina la un Dumnezeu șchiop. Cine te oprește ? întrebă Fane. Nu știu, mă gândesc și mi se face milă de el, așa șchiop și știrb... Mai bine iau totul asupra mea. O să fiu eu Dumnezeul șchiopilor. Tu, Chiorule, ai să fii Dumnezeul orbilor. Fiecare cu Dumnezeul lui. Și tu, chiștocule ? Coltuc rătăcea printre florile lui. — Eu, ce ? întrebă, tras îndărăt din lumile încrucișate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
io dacă nu m-aș închina la un Dumnezeu șchiop. Cine te oprește ? întrebă Fane. Nu știu, mă gândesc și mi se face milă de el, așa șchiop și știrb... Mai bine iau totul asupra mea. O să fiu eu Dumnezeul șchiopilor. Tu, Chiorule, ai să fii Dumnezeul orbilor. Fiecare cu Dumnezeul lui. Și tu, chiștocule ? Coltuc rătăcea printre florile lui. — Eu, ce ? întrebă, tras îndărăt din lumile încrucișate. — Tu al cui Dumnezeu ești ? — S-o găsi cineva să se închine și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
găsi cineva să se închine și la mine, spuse flăcăul, nehotărât. — Tu nu poți să fii Dumnezeu, hotărî Costică, trecându-și cârjele dintr-o parte într-alta. Nu poți să frămânți aluatul, ca noi, ca să-l faci pe Adam cel șchiop sau pe Adam cel chior. Tu n-ai mâini, nici picioare. Ești un fel de înger, asta ești. Încât cei doi Dumnezei și îngerul Domnului își așteptară, în continuare, ofrandele pe care puțini, în graba lor, se opreau să le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat - și pe bună dreptate - orbul. — Uite-așa. Azi e ziua mea. — Cum mai ții minte când te-ai născut ? — Să moară mă-sa dacă mai țin minte, acceptă Costică șchiopul. Dar mă simt ca un nou- născut. Azi-noapte mi-a căzut ultimul dinte. L-am căutat dimineața pe pernă și nu l-am găsit. Cred că l-am înghițit în somn. Ridică, biruitor, cârja și făcu semn spre stația de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea apoi îngerul cu aripile chircite, pe scândura cu rulmenți huruind, și, la urmă, șchiopul, icnind șonticăit pentru fiecare zi a Facerii. — Trei pași, bordura ! strigă Coltuc. Nu mai trebui alt indiciu, căci mirosul grăsimii sfârâind pe grătar îi dădu orbului semn că ajunseseră. Costică deschise ușa cu cârja și intră cu spatele, înțepenind pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înapoi, cât pe ce să se încurce în cârje și să cadă. Ea se opri în fața flăcăului. — Fiecare dintre noi are publicul lui, explicase Fane Chioru, de cum se întâlniseră. Unora le e milă de orbi și nu pot să sufere șchiopii, zic că ologul e omul dracului. Altora, care au vreun șchiop pe-acasă sau chiar ei au câte un beteșug încovrigat și ascuns în ghete, li se rupe inima de mila lor și se uită la noi, orbii, chiar dacă avem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cadă. Ea se opri în fața flăcăului. — Fiecare dintre noi are publicul lui, explicase Fane Chioru, de cum se întâlniseră. Unora le e milă de orbi și nu pot să sufere șchiopii, zic că ologul e omul dracului. Altora, care au vreun șchiop pe-acasă sau chiar ei au câte un beteșug încovrigat și ascuns în ghete, li se rupe inima de mila lor și se uită la noi, orbii, chiar dacă avem ochii goi și străvezii și uscați de pește mort, ca la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bani pentru repararea mănăstirii. — Uită-te la pungașii ăia, spuse Ologu. Îndemn inutil pentru Fane Chioru. — Unii care fac pe călugării... îl lămuri Costică. — Și lumea îi crede ? întrebă orbul, fără să-și mute privirea. — Așa s-ar zice, constată șchiopul. Ca s-o zic p-a dreaptă, sunt jegoși și nemâncați la față, se prefac bine. Asta e, trebuie să ai două mâini și două picioare, ca să te poți preface. Când ai două picioare, poți să te prefaci că n-ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la o parte, să coboare cei dinăuntru. Se vedeau, în remorcă, niște cazane care răspândeau în aerul rece aburi rotunzi. — Miroase a fasole, dibui orbul, care simțea toate încrețiturile aerului, ca liliecii. — Eu simt mai degrabă miros de prăjeală, adăugă șchiopul. Cârnați... Aromele se împletiră și începură să urce dealul, pe deasupra capetelor. Spinările se neteziră, capetele se întoarseră. — Se dă mâncare, înțelese Costică Ologu, sărind pe loc, păsărește. Să mergem și noi ! Orbul dibui pe jos funia căruțului pe care era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plasată destul de jos, ca mușteriul să se aplece, cu capul între umeri, iar poziția să nu-l încurajeze la o conversație îndelungată, de a cărei zădărnicie trebuia să se fi convins deja. Deasupra, o inscripție scrisă cu litere de-o șchioapă anunța : „Azi, ultima zi“, ceea ce, într-o ambianță prietenoasă, ar fi putut sugera clientelei că e ziua ultimei șanse înaintea tragerii loto, dar într-un loc ca acela, unde ațele de păianjen curgeau ca borangicul, îndemnul avea ceva de sfârșit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Darea de samă a direcției generale a poștelor și telegrafelor pe anii 1874 - 1875". Poate că în această ramură a administrației România au ajuns statele vecine, căci într-adevăr mare deosebire între poșta noastră de astăzi și olăcarii de căi șchiopi cari reprezentau la noi comunicația înainte de 25 de ani. [26 mai 1876] SERBIA ["ZIARUL MAGHIAR... "] Ziarul maghiar Nemzeti Hirlap află din Belgrad că corpul de oștire de la Drina se ocupă de vreo câteva zile cu clădirea mai multor pontoane. Guvernul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
urmează repede unul după altul când printr-o influență străină când prin alta. Țara devine vatra deschisă a influințelor străine. Despot Vodă ucis cu buzduganul, Lăpușneanu otrăvit cu sila, Bogdan Vodă gonit la Moscva, Ioan Vodă ucis de turci, Petru Șchiopul ca vai de sufletul lui, Aron Vodă moare în temniță, Răzvan în țeapă; încercarea Movileștilor de a fonda o dinastie se sparge prin luptele între fiii lor ș. a. m. d., și aproape toți sfârșesc rău. Paralelogramul de puteri naționale pierduse
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Sfârșit GENOCID SAU FICATUL MEU E FĂRĂ ROST O comedie radicală Dedicată mie însumi, autorului unor minciuni de mare amploare Personaje: DOAMMA WURM: (ceea ce înseamnă Doamna Vierme): o pensionară istovită HERRMANN: Fiul doamnei Wurm, în jur de treizeci de ani, șchiop, e pierdut în spațiu și se comportă grotesc: despre el n-ar fi mai multe de spus. FAMILIA KOVACIC: Domnul și Doamna Kovacic se află cum s-ar spune, la maturitate, iar fiicele, Desirée și Bianca, sunt ceva mai tinere
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mâncat din această farfurie mâncare cinstită, binemeritată pentru trup, și fiecare bună gospodină a spălat-o și a șters-o plină de respect pentru viața și alimentația sa. (Țipă) Și cincizeci de ani după nașterea acestei farfurii se repede un șchiop depravat și îi distruge acești cincizeci de ani. Dar față de un om ca tine ar trebui să se poată ține departe tot ceea ce este frumos. Asta era unica farfurie tricoloră din stăpânirea mea... flori roșii, flori albastre și o grămadă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
farfurie tricoloră din stăpânirea mea... flori roșii, flori albastre și o grămadă de tulpini verzi. Pentru fiecare kilogram de pedeapsă care este împrăștiată peste lume trebuie să preiau trei sferturi pe spinarea mea! HERRMANN (A călcat tot timpul cu piciorul șchiop peste cioburi): Bine, mamă, pui cu atâta patimă la suflet fiecare rahat. Ești înnebunită după fiecare porcărie. Ce-o să te faci când n-o să mai găsești nici o greutate apăsătoare care să-ți procure poveri din cele mai rele? Atunci când nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înnebunită după fiecare porcărie. Ce-o să te faci când n-o să mai găsești nici o greutate apăsătoare care să-ți procure poveri din cele mai rele? Atunci când nu te chinuiești ești de-a dreptul nefericită. DOAMNA WURM: Zăbălește-ți gura scârboasă, tu, șchiop blestemat! Acum ai făcut bucăți pe taică-meu cu viața ta trândavă. Ai copite ca și Satan. Iar ce se întâmplă genital prin pantalonii tăi, de asta nici nu vreau să aflu. A trebuit și-așa să-mi iau mereu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
își va îndesa pe acolo cocoșelul, în capul măicuței, pentru că lui Herrmann îi e atât de dragă mama. Da, Herrmann face o gaură proaspătă, pentru că cea veche îi face spaimă lui, că doar pe-acolo a ieșit micul Herrmann cel Șchiop. (Doamna Wurm ține un pumn la gură și se foiește înspăimântată) Ce tot țipă, acolo, bătrâna mamă vierme? A, nu, că ei nu-i place când în sfârșit cineva e drăguț cu ea, cu mama? Unchiului tutore i-a fost
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mamă vierme? A, nu, că ei nu-i place când în sfârșit cineva e drăguț cu ea, cu mama? Unchiului tutore i-a fost micul Herrmann tot așa de drag, atunci când l-a strâns de gât pe micul Herrmann cel Șchiop și i-a vârât în gura de copil marele cocoș de unchi-tutore. Și unchiul tutore a mai zis, faptul că el este așa de drăguț nu trebuie să fie îndrugat mai departe. Lăsați copiii să vină la mine, spunea unchiul-tutore
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un porcșor libidinos. Și micul Herrmann a trebuit să se gândească că porcii cel puțin nu încearcă să și-o vâre în ceea ce e proprietatea lui Herrmann, chiar dacă porcii cei grași din cocină aproape că l-au strivit pe bietul șchiop. Dar cel puțin, așa, micul Herrmann se eliberase de oameni, în sfârșit, nici un om adevărat nu mai era în jur... așa s-a gândit el... și a înfulecat din mâncarea porcilor. Era întuneric și cald în cocină, și Herrmann s-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bumm... o jumătate de noapte! DOAMNA WURM (tare): Herrmann, tacă-ți gura aia spurcată! DOMNUL KOVACIC: Eu... eu sunt de două generații împământenit ca austriac german. Sunt sănătos și curat, și pe deasupra și funcționar. Îi sugrum eu acum zilele artistului șchiop... (Vrea să se repeadă la Herrmann. Dar, prin ușa deschisă, năvălește Doamna Kovacic) DOAMNA KOVACIC: Rudi... n-o fă! (Domnul Kovacic se abține) Nu trebuie pentru nimic în lume să-ți mânjești pumnii tăi onești cu unul ca el... că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]