1,142 matches
-
ton de toată mila. Nu aș fi făcut-o, nici nu m-aș fi putut gândi singură la așa ceva... A izbucnit în plâns. M-am dus în bucătărie, de unde am luat ceva de ronțăit și m-am întors cu niște șervețele, pe care i le-am dat. înțelegătoare, grijulie, asta-s eu. Le dau celor interogați cele necesare ca să plângă. — Atunci cine s-a gândit la asta? am întrebat. O crezusem din prima. Trebuia să îmi dau seama că Harriet nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
săracii erau bucuroși că luau pe datorie, așa că era bine pentru toți. Nici nu știți câți oameni întâlnești făcând comisioane la o drogherie - sau oriunde altundeva, presupun. Erau tot felul de livrări. Femeile care își pierduseră soții în război comandau șervețele Kleenex și cremă de mâini și săpun Camay. Nu știu de ce, dar aproape întotdeauna le duceam lucruri de genul ăsta. Erau tăcute, dar nici una nu mai plângea. Îmi ziceau mereu „Mulțumesc, băiete“ și nici nu păreau să știe că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cină cu cutia albastră să facă o colectă pentru Fondul Național Evreiesc, mă ofer singur să pun masa, chiar dacă nu-i rândul meu, și nu uit niciodată că locul cuțitului și al lingurii e în dreapta, al furculiței în stânga, iar al șervețelului în stânga furculiței, îndoit în formă de triunghi. În viața mea n-aș mânca milhiks 1 dintr-o farfurie flaiședik 2, niciodată, niciodată, dar niciodată. Și, cu toate astea, la un moment dat am parte de un an în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de zer și de Clorox, deși nu o dată, cuprins de orbire și extaz, nu s-a întâmplat să mă trezesc stropit pe freză, de-ai fi zis că-s dat tot cu briantină. Într-o lume de batiste mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un gentleman mititel, cu șervețelul ținut așa de frumos în poală!“ Un zevzec, mamă! Un zevzec mititel, asta ai văzut - și exact asta și urmărea să obțină programul tău de pregătire. Bineînțeles! Bineînțeles! Rămâne un mister nu faptul că nu-s mort asemenea lui Ronald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
singuri de grijă, și ea stă ca o boleșniță-n pat până la prânz și-și trimite copiii să bată la uși la vecini după un pahar de ulei, o cană de orez, două lingurițe de cafea cu zahăr într-un șervețel și două țigări, tanti cutare, m-a trimis mama să-mi dai, mai mare rușinea cum îi trimite ea la cerșeală și la milogeală pă copiii ei pentru care mănâncă rahat că s-a sacrificat. Cristinica se îmbufna. Nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zice Sgsdgff, dacă ne vom întâlni azi la patru, așa cum am stabilit, și o voi aduce pe urmă aici? Vasele trebuie spălate, ba mai mult decât atât, hainele care stau împrăștiate pe podele trebuie culese, împachetate și depozitate în dulap, șervețelele mototolite în care mi-am suflat nasul trebuie aruncate la gunoi. Gândul că mă voi întâlni cu o fată cunoscută pe internet mi se părea oarecum neverosimil. Și mai de necrezut era s-o invit la mine, dar totuși asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se retrage înjurând în camera lui. În curând, liniștea învăluie apartamentul. Mircea a adormit. Am rămas iar singur, cu o durere surdă de șale și cu ceșcuța de cafea răsturnată pe gresie. Trebuie să mă duc în bucătărie după un șervețel cu care să șterg cafeaua de pe jos. Distanța nu e așa de lungă, dar înaintez încet, ca orice bătrân. Am deci timp să mă gândesc. Mă gândesc că sunt o victimă a nerecunoștinței propriului copil. Ideea îmi trezește autocompătimirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îmi invadează creierul, umilindu-mi fiul și glorificându-mă pe mine, până când, invariabil, îmi voi pune întrebarea: dar eu cu ce-am greșit? Și eu sunt vinovat, trebuie să fiu vinovat, altfel lucrurile n-ar fi ajuns aici. Rup un șervețel din rola de hârtie agățată de perete. Filtrul de cafea așteaptă să-i dau drumul. Îl pornesc. Apoi fac cale întoarsă. Când Mircea era un țânc, îl credeam un copil foarte inteligent. Vorbea de la un an și trei luni, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
săruta. Muzica asurzitoare le va acoperi gemetele și icnetele. A doua zi, Mircea va fi ceva mai îngăduitor cu oamenii, iar mie îmi va spune o vorbă bună. Am îngenuncheat și, dintr-o singură mișcare, am șters toată cafeaua vărsată. Șervețelul devine transparent. Mă ridic repede și îl arunc în bucătărie, la gunoi. Mă așez din nou pe fotoliu, cu ochii la ceașca goală, pe fundul căreia se mai zărește un cerc întunecat. Aș putea aștepta ca filtrul de cafea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Toți se agitau. Probabil credeau că am vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă, dar parcă taică-meu a preluat controlul evenimentelor și mi-a curățat sângele cu un șervețel. Dincolo de masă, în colț, era un scrin pe care nu-l mai văzusem. M-am apropiat. Credeam că e închis cu cheia, dar nici vorbă. Bănuiam că aici își ține Mama Mare pozele și actele. Era urât ce făceam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coleg de facultate - chiar unul cu care nu mă aveam bine -, mă duceam la masa lui și-i țineam companie, mă ridicam cu tava și mă așezam direct. În urma mea, la altă masă, Hectoraș sorbăia supa și se uita la șervețel. Primul lucru pe care-l făceam era să-l bârfesc, și aveam ce spune, așa că interlocutorul mă primea măcar din curiozitate. Ziceam că la război (sau oriunde mor oameni), primul căzut e - culmea culmilor - cel mai bun dintre noi, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
albi. Roibu m-a invitat să mă așez și mi-a oferit o țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am început să-l învârt în mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, în care, dacă aș fi putut, m-aș fi ascuns cu dragă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am început să-l învârt în mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, în care, dacă aș fi putut, m-aș fi ascuns cu dragă inimă. M-am hotărât că, fie ce-o fi, să nu plâng. Chiar dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un imens oftat, pe care l-am scos fără voia mea, privind cum șirul de infractori se retrage disciplinat din fața zidului alb, rămas gol ca un semn de întrebare. Polițaiul cel tânăr și ambițios mi-a oferit din nou un șervețel, pe care de data aceasta l-am folosit fără să mai stau pe gânduri, în timp ce el a continuat să scrie de zor în carnețelul său - era mult prea tânăr și prea ambițios și poate că numai atunci când avea să fie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stropiți cu bere la Terasa lui Chioru’, unde se găseau cei mai buni mititei din tot Bucureștiul, era să nu mai cauți să înțelegi lumea, ci să o instrumentalizezi. „Ascultă-mă pe mine“, spusese vărul George ștergând-și cu un șervețel muștarul de pe barbă. „lumea e un imens parc de distracții. Toți se pot da pe el, dar nimeni nu înțelege cum funcționează.“ la câteva luni după ce vărul George formulase această axiomă, roberto se lăsase pentru totdeauna de presă și se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Jacqueline a venit imediat și mi-a deschis portiera. Nu m-a întrebat nimic și nici eu nu aveam chef de vorbă. Știam amândouă că aceasta era clipa inevitabilă pe care o anticipaserăm. Îmi țineam capul pe spate și un șervețel la nas ca să-mi opresc sângerarea. În loc de rămas-bun i-am spus : — Cred că n-o să ne mai vedem prea des de acum înainte. A încuviințat în tăcere, cu aceeași naturalețe cu care odinioară îmi deschisese nasturii de la bluză. Cred că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aprinsă; era un cadou de la Jackie Halas, care avea un magazin de suveniruri. Când tatăl meu intră În dormitor, mama e la măsuța ei de toaletă. Cu două degete, Își dă cu cremă Noxzema pe față, ștergându-se apoi cu șervețel. Tatăl meu nu trebuia decât să spună un cuvânt tandru și ea l-ar fi iertat. Nu eu, dar cineva ca mine ar fi fost creat În acea noapte. Un număr infinit de euri posibile stăteau Îngrămădite În prag, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu mai pomeni de piesa aia! Îl certă Desdemona. ― De ce te uiți așa la mine? Întrebă Lina. ― N-am voie să mă uit la tine? o Întrebă soțul ei. Sourmelina scoase un suspin disperat și se șterse la gură cu șervețelul. Urmă o tăcere Încordată. Doctorul Philobosian, turnându-și Încă un pahar de vin, se grăbi să intervină. ― Nașterea e un subiect fascinant. De exemplu, diformitățile. Pe vremuri lumea credea că erau provocate de imaginația mamelor. În toiul actului conjugal, lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cade tămâia din ea. Mergând În josul străzii, mama mea Încerca să ignore rușinea pe care o simțea fiindcă era văzută În public cu un bărbat care legăna o poșetă. La cofetăria din magazinul universal Îl privea cum Își Îndeasă un șervețel În gulerul de la cămașă Înainte să-și mănânce Înghețata. În loc să arunce cireașa din vârf În aer și s-o prindă cu gura, așa cum ar fi făcut Milton, Michael Antoniou i-o oferea Întotdeauna ei. Mai târziu, conducând-o acasă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bucătarul pentru minuturi. ― Ține minte, Eleni, muncești În primul rând pentru bacșișuri, spuse Milton pe un ton mobilizator. Așa că zâmbește. ― Cui? Întrebă Eleni. În ciuda garoafelor roșii din vaze, care Împodobeau fiecare masă, În ciuda meniurilor, a cutiilor de chibrituri și a șervețelelor cu dungi de zebră, Casa Zebrei Însăși era pustie. ― Bine că ești tu deșteaptă, spuse Milton, zâmbind. Cicălelile lui Eleni nu-l deranjau. Se gândise el la toate. Descoperise o cerere și o satisfăcuse. Ca să nu pierdem timpul, vă ofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe părintele Mike stând pe scaunele negre, de fier. Părintele Mike o ținea pe mama de mână, cu fața lui bărboasă aplecată spre ea, și Îi vorbea duios, uitându-se În ochii ei. Mama mea părea că plânsese. Avea un șervețel mototolit În mână. ― Callie a adus ice tea, anunță mătușa Zo când ieși. Și eu am adus tăria. Dar apoi văzu cum se uita părintele Mike la mama și tăcu. Mama se ridică, roșind. ― Iau eu tăria, Zo. Toată lumea râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Din colecția de pulverizatoare de pe masa de toaletă, am ales unul și am apăsat pompa, dar n-a ieșit nici un fel de parfum. Am intrat În baie și mi-am desfăcut bretelele salopetei. Ridicându-mi bluza, mi-am Îndesat câteva șervețele În sutien. Apoi mi-am dat părul pe spate, mi-am ridicat salopeta și m-am grăbit să ies afară, spre plimbarea noastră În pădure. Mă așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea În mână o lanternă argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chiar mai slab decât mine. Jerome mă săruta pe gât. Sau, la sfatul vreunui articol dintr-o revistă, acorda atenție lobului urechii. Mâinile lui o luară În sus. Se Îndreptau spre piept. ― Nu! am spus, speriată că avea să găsească șervețelele. Și Jerome se supuse... ...ân timp ce În celălalt pat Rex nu Întâmpina nici o rezistență de acest fel. Cu o Îndemânare desăvârșită, desfăcuse sutienul Obiectului cu o singură mână. Pentru că avea mai multă experiență decât mine, l-am lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dar curând haina de vânătoare și-a croit drum În sus și am simțit stăruința lui Jerome apăsându-mă. Încerca să-mi bage din nou mâinile sub cămașa mea. N-aveam sutien. După duș rămăsesem fără el, aruncând În closet șervețelele. Terminasem cu ele. Mâinile lui Jerome urcară. Nu-mi păsa. L-am lăsat să mă pipăie. Să pipăie ce era de pipăit. Dar dacă speram să-l dezamăgesc, n-a mers. Mă mângâia și mă frământa În timp ce partea inferioară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]